465 matches
-
șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să ființeze amândouă, ori 30 dispar, de aceea lumea poetului are întotdeauna acoperire în aurul cuvintelor sale atunci când el este poet adevărat. El nu‐și permite să dezvolte o lume abstractă în cântul său, o lume care și‐a luat adio de la realitate, fie omorând‐o, fie ignorându‐i modul de viețuire. Limbajul în acest caz devine unul agonic‐ artificios care nu ține seama de dezvoltarea organică din sânul realității vii. Limbajul poetic nu face gesturi nenaturale, oul de ciocârlie din
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
ca niciodată. Alerga de colo până colo și Împacheta mereu. — Ce-i cu tine? am Întrebat-o. În loc să te bucuri că vine Anul Nou și acum pleci cu Doru al tău pe munte... — Da, mă bucur... E călătoria noastră de adio. — Cum așa? m-am prefăcut alarmată. Dintr-odată? Ce s-a petrecut Între voi, că doar vă iubeați, măi, oameni buni! Stai jos și ascultă! Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și în fiecare noapte e de datoria lui să-și depoziteze sămânța în pântec după pântec. Cine nu s-ar simți impotent? Aud pași îndreptându-se în tăcere. Eunucii vin după mine. Împăratul Hsien Feng rămâne nemișcat. Îmi iau un adio tăcut, când se aude un ciocănit ușor în ușă. Stau în lumina lunii. Ușa se deschide încet și silueta eunucului-șef Shim îmi răpește imaginea lunii. Se aruncă la pământ și se înclină spre împăratul care doarme: — E timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pe miniștrii mei proști. Amenință să-i decapiteze pe Chi Ying și pe socrul meu, pe care îi bănuiește de trădare. Înainte ca Chi Ying și Kuei Liang să plece să negocieze cu barbarii, ei au ținut ceremonii de adio cu familiile lor. Se așteaptă să fie executați, căci văd puține șanse ca Majestatea Sa să obțină ceea ce-și dorește. Familiile noastre au băut și au cântat în cinstea noastră, în semn de rămas-bun. Soția mea e înnebunită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu m-aș mai chinui în vise și nici nu m-aș mai trezi doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că am plâns. Nu ar trebui să mă înjosesc mulțumindu-mă cu un eunuc. Aș putea să-i spun adio lui Yung Lu chiar aici, în mormânt, și să termin cu durerea și agonia. Aș putea să transform tragedia în comedie. Nimic din ce mi-ar putea face cineva nu mi-ar mai aduce suferință. Partea comică ar fi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poeților citați, de afinități cu un anume "conținut sufletesc" de aceeași apartenență existențială. "La Nisa" este "ecoul modernizat, nevrozat al îndemnului către Mecca". "La Nisa, în Nisa în avioane/ sirenele negre aleargă după Ulise/ urechile nu mai aud o ziduri adio/ ochiul albastru mă vede/ dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa, la Nisa/ aripile albe iată-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul." Imaginile cizelate, curățate, în care se leagă și se dezleagă sentimentul nebuniei, neurastenizarea, spaimele și încleștările lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a gândit să meargă în Maroc, exact ca în zilele dinainte de război. Acum se aflau departe de "paradisul lor insular" de un an (1951-1952) și erau tot atât de extenuate pe cât erau de bine dispuse. Au petrecut luna iulie 1952 luându-și adio de la prietenii vechi și noi, editori, presă într-adevăr, aflăm din mărturii oficiale, de la toate cercurile înalte literare pariziene. Apoi, cu premiul în mână și cu un cufăr plin de cronici și scrisori de felicitare, s-au întors la Mount
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trei bărbați în fotografie și lamentațiile evreilor emigranți în proză și versuri, nemțește sau românește, ori într-amândouă limbile totdeodată. Două din bucățile în proză sunt anonime, două scrisori de drum către mamă sunt iscălite de Herșcu sin Froim, iar Adio de Aron Grünșpan; versurile sunt scrise de Friedman Sigfried (pseudonimul precedentului), dr. A Flachs și Betty Weinzweig. După spusa institutorului Axelrad, băiatul simplu Aron Grünșpan a organizat un grup de „vreo 70 de evrei care s-au dus pe jos
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poetului - este fie al pieirii definitive, fie al dispersării modern-mioritice și al realcătuirii ființei în jurul osaturii universale. O întrebare și răspunsuri opționale implicite, din care își nutresc tensiunea discretă cele mai bune piese ale celor patru volume de versuri. Cu Adio Kap Blanck (1997), A. își testează abilitățile jurnaliere. Rezultatul testului e pozitiv, mai cu seamă în linia tomnatic-inițiatică, bine servită de o scriitură alertă și de un fin spirit de observație. SCRIERI: Ascunsa ninsoare, București, 1978; Supunerile, București, 1982; Fluturele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
dulce, luminos, unda rîului e lină... Însă, iubitor de contraste și statornic În tristețe, poetul nu gustă nici acum deplina mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a mea frunte și caut un mormînt .................................................................. Zic lumii un adio: iau lira și mă duc”... O figură a nestatorniciei se prefigurează, așadar În aceste versuri. Poetul este predestinat să rătăcească În Întunericul durerii și nici un loc nu e suficient de sigur pentru a Împăca sufletul. Există, totuși, popasuri mai lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el conține multe din clișeele epocii (dar și ale extremei drepte dintre 1930-1940), începând cu pretinsa decadență și agonie a civilizației occidentale. Ea din nou atenție ! urâțește lumea, se caracterizează prin absurd, nonsens și cinism, își spune sieși și altora adio, bye-bye (The Bye Bye Society) etc. O societate care abdică, a demisionat definitiv. Ceea ce nu s-a întâmplat câtuși de puțin: a învins în al doilea război mondial, a câștigat războiul rece etc. etc. Ce să mai spunem atunci de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
transferă programul existențial al defunctului și poate chiar prenumele acestuia. Revenind la travaliul de doliu, acesta nu se poate consuma cu adevărat decât dacă părinților li se oferă șansa de a-și vedea copilul decedat și de a-și lua adio. P. Rousseau (apud Antoine, 2008), preocupat de această problemă recomandă ca soluție binefăcătoare, ritualizarea doliului perinatal, chiar dacă într-o manieră simplificată. Astfel, trupul neînsuflețit al copilului este îmbrăcat cu hăinuțele pregătite pentru naștere și fotografiat. De asemenea, părinții pot să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
saltea pentru Lucien. Amândoi devin suspecți, sunt găsiți vinovați și întemnițați. Ducesa de Maufrigneuse și contesa de Sérisy sar în ajutorul lui Lucien pentru a-l elibera. Dezamăgită, Esther își procură otravă și se hotărăște să se sinucidă. Scrisoarea de adio a frumoasei și nefericitei curtezane este o declarație de dragoste, un prilej de a privi în urmă, și un argument al jertfei. Ultimele minute i le dăruiește lui Dumnezeu pe care-L va ruga să-i dea fericirea ca preț
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este perfect rectangular, ci deschide molatece acolade și un spațiu insular destinat unui "libret", cel de-al doilea element insolit al acestei picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură, și nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în cel mai pur stil simbolist, tabloul incorporează muzica de operă, cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a personajului feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]