659 matches
-
cuvintelor care încep cu vocală și a cuvintelor care se sfârșesc cu consoană sau care conțin diftongi, triftongi. La nivelul sintagmelor se citesc cuvintele scrise separat pe cartoane și apoi se reunesc. Se exersează serierea și formarea sintagmelor verbale sau adjectivale. La nivel propozițional se exersează citirea pe segmente sintagmice și lexia ritmică a poeziilor cu eliminarea pauzele dintre cuvinte și marcarea doar a pauzelor de vorbire, iar lexia receptivă se reeducă prin exerciții de decizie lexicală semantică realizate prin asociere
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
teaskŭ, rusa tiski „menghină”, de la vb. tiskatĭ „a strânge, a presa”; a se vedea rom. a ticsi „a umple până la refuz”. Fără k din tiskatĭ există tot în slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together „împreună” și germ. gesamt „tot, întreg”, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă (m-ții) Vranč(ei). Basarabia. Cuvântul este discutat amplu de Hasdeu cu scopul de a demonstra originea lui ca nume al Munteniei, de la “dinastia Basarabilor”, și lipsa oricărei legături etimologice a lui cu tracii besi (p. 94 urm
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sógor „cumnat”, apat rs „cuscru” (tată tovarăș) - anyatárs á „cuscră” (mamă tovarăș). Lipsa genului la substantive este corelată cu lipsa genului la pronumele personale de persoana a treia singular și plural (ö „el, ea”, ök „ei, ele”) și la cuvintele adjectivale (egy ember „un om”, egy ház „o casă”; Az apa jó „Tatăl e bun” - Az anya jó „Mama e bună”). Toate celelalte limbi ale spațiului tracic au dezvoltat categoria genului în urma contactului cu latina, în manieră specifică și cu mijloace
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
categoria genului în urma contactului cu latina, în manieră specifică și cu mijloace proprii, deși etimologic convergente. Latina oferea modelul cu trei genuri: ventus „vânt”, filia „fiică”, nomen „nume”; la pron. interog. quis, quis, quid, ac. quem, quam, quid; la determinanți adjectivali: carus, cara, carum „drag”; unus, una, unum. Modelul a fost asimilat de limbile slave: bg. nos „nas”, glava „cap”, lițé „față”; pron. pers. 3: toi, tea, to, pl. te; determinanți adjectivali: drag, draga, drago; edin, edna, edno. Limbile albaneză și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
quis, quis, quid, ac. quem, quam, quid; la determinanți adjectivali: carus, cara, carum „drag”; unus, una, unum. Modelul a fost asimilat de limbile slave: bg. nos „nas”, glava „cap”, lițé „față”; pron. pers. 3: toi, tea, to, pl. te; determinanți adjectivali: drag, draga, drago; edin, edna, edno. Limbile albaneză și română au renunțat, ca și celelalte limbi romanice, la genul neutru: gardh, faqe - gard, față; aí, ajo „el, ea”, ata, ato „ei, ele”; madh, madhe - voinic, voinică; një „un, o” nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în latină), înseamnă „bărbatul (soțul) rămas fără soție (prin moarte sau divorț) care nu s-a mai căsătorit”: „Sunt fetele unui frate al ei [...] de mai mulți ani acum văduv” (L. Slavici). La fel, văduvă - cu dublă folosire, substantivală și adjectivală - semnifică o „femeie rămasă fără bărbat (prin moarte sau divorț)2: „Mă vede că-s o văduvă sărmană” (I. Creangă). Prin dispariția soțului (sau a soției) de facto sau de jure - „prin moarte sau despărțenie” definea semantismul cuvintelor văduv, văduvă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o strigare nu sunt subiecte: Lăură, vino la noi! Mai spune-ne, bunico, încă o poveste. ATRIBUTUL 1) DEFINIȚIE Partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un Înlocuitor al acestuia se numește atribut. 2) ATRIBUTUL POATE FI: a) adjectival exprimat prin adjectiv: S-a așternut o zăpadă moale, albă și pufoasa; b) substantival exprimat prin substantiv: Pe vârfurile munților se mai văd pete de zăpadă. 3) ATRIBUTUL RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE: care? ce fel de? (al, a, ai, ale) cui
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
zăpadă. 3) ATRIBUTUL RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE: care? ce fel de? (al, a, ai, ale) cui? câți? câte? 4) ATRIBUTUL POATE STA ATÂT ÎNAINTE CÂT ȘI DUPĂ SUBSTANTIVUL DETERMINAT: Gingașele flori înfrumusețează covorul verde. 5) ÎN TEXTUL LITERAR, ATRIBUTUL atât cel adjectival, cât și cel substantival ARE ROLUL DE A ÎNFRUMUSEȚA EXPRIMAREA. COMPLEMENTUL 1) DEFINIȚIE Partea secundară de propoziție ce determină un verb sau un adjectiv se numește complement. Exemple: Școlarii învăța temeinic. Zilnic. "Așa era mama... plină de minunații" (I. Creangă
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
fi exprimat și prin locuțiuni verbale sau alte părți de vorbire (interjecția); noțiunea de verb copulativ; noțiunea de subiect inclus și subînțeles; unele propoziții nu pot avea subiect; să deosebească substantivele din vocativ de cele din nominativ; noțiunile de atribut adjectival și atribut substantival; complementul exprimat prin adverb; noțiunile de părți de vorbire flexibile și neflexibile; substantive defective de număr; gradele de comparație ale adjectivului (fără denumire); alte pronume (posesiv, demonstrativ etc.) fără denumire; noțiunea de verb auxiliar; forme ale verbului
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
ale verbului; la "Substantivul" substantive simple și compuse; la "Adjectivul" gradele de comparație (fără denumire); la "Pronume"alte pronume; la "Predicatul"predicatul verbal exprimat prin locuțiuni verbale sau interjecții; la "Subiectul"subiectul inclus, subiectul subînțeles; la "Atribut"atributul substantival, atributul adjectival la "Complementul" complementul exprimat prin adverb. Manualul este un auxiliar prețios în procesul de învățământ. Dar, pentru cei mai mulți elevi și învățători, el reprezintă instrumentul de bază. De aceea ar trebui ca acesta să cuprind exerciții variate care să solicit e
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
fie strict adiacentă la un nume definit (v. Cornilescu 2005 pentru analiza sintactică). Mai mult, formele slabe nu mai pot funcționa pronominal, această valoare fiind strict rezervată formelor tari. 1.2.3 Gramatica dublă a determinantului cel Construcția cu articolul adjectival din româna modernă (v. Nicolae 2013c și bibliografia), în care determinatul cel extinde domeniul nominal, introducând modificatori postnominali cu o funcție pragmatică specifică (v. Vasilescu 2009; Cornilescu și Nicolae 2012), nu este pe deplin gramaticalizată în româna veche (Stan 2013
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din adjectiv + substantiv, context specific tot adjectivelor demonstrative: (27) a. cu cel brâu (CM.1567: 263r) b. în cel munte nalt (A.1620: 57r) De interes sunt și construcții precum cele din (28a), în care cel,urmat de un modificator adjectival nondefinit, precedă o secvență nominală definită; în trecerea la româna modernă, deplasarea substantivului / grupului nominal definit la stânga lui cel devine obligatorie (28b): (28) a. pentru cel drag fiiul tău Isus (PO.1582: 9) b. pentru [fiiul tău]icel drag tiIsus
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
al 17-lea, după cum arată următoarele exemple din același text: (29) a. Și ține mente cea iarnă ce-au trecut (FD.1592−604: 522r) b. ceastă leage, ce-am făcut (FD.1592-604: 582r) Procesul de gramaticalizare a construcției cu articolul adjectival cel este rezultatul combinat a trei factori: (i) eliminarea formelor aferezate ale demonstrativului de proximitate (cest) care a condus la înlăturarea opoziției interpretative de proximitate dintre formele cel - cest; (ii) specializarea demonstrativelor slabe ca elemente de tip X0 (centru) (în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
efectul setării centru-final a Parametrului centrului (v. §2.3 infra) în toate cazurile de mai sus21 (v. discuția la Ledgeway 2012: 281-2, 2015b, 2015d), există indicații în favoarea existenței reziduale a structurilor cu centru final in gramatica românei vechi: (i) grupuri adjectivale complexe în poziție prenominală (v. și Todi 2001: 81 pentru cronicile muntenești) (34), (ii) structuri discontinue (v. §1.3 infra). Structurile de acest tip ((i) și (ii)) sunt permise doar în gramatici în care există și opțiunea centru final (Ledgeway
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mănăstirea Goliia și dela Sfânta Vineri, [DP [APfăcătoare de minuni] icoane] (GCond.1762: 21r) c. [DPa [APiubitorilor de D(u)mnezeu] episcopi] (Prav.1780: 44) d. [DP [AP iubitorii de Hristos] creștini](AAM.1713: 12r) În structura internă a grupului adjectival există, de asemenea, structuri cu centru final, fie cu centre adjectivale participiale (35), fie cu centre adjectivale deverbale (36); tot prin derivări de tip centru final se explică și structurile cu mărci de gradare postadjectivale (37) (Brăescu, Dragomirescu și Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
GCond.1762: 21r) c. [DPa [APiubitorilor de D(u)mnezeu] episcopi] (Prav.1780: 44) d. [DP [AP iubitorii de Hristos] creștini](AAM.1713: 12r) În structura internă a grupului adjectival există, de asemenea, structuri cu centru final, fie cu centre adjectivale participiale (35), fie cu centre adjectivale deverbale (36); tot prin derivări de tip centru final se explică și structurile cu mărci de gradare postadjectivale (37) (Brăescu, Dragomirescu și Nicolae 2015; pentru distribuția lui foarte în româna veche, v. Brăescu 2015a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de D(u)mnezeu] episcopi] (Prav.1780: 44) d. [DP [AP iubitorii de Hristos] creștini](AAM.1713: 12r) În structura internă a grupului adjectival există, de asemenea, structuri cu centru final, fie cu centre adjectivale participiale (35), fie cu centre adjectivale deverbale (36); tot prin derivări de tip centru final se explică și structurile cu mărci de gradare postadjectivale (37) (Brăescu, Dragomirescu și Nicolae 2015; pentru distribuția lui foarte în româna veche, v. Brăescu 2015a, 2015b: cap. 3). (35) la [DPacest
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în concordanță cu predicțiile FOFC22: ordinea centru-inițial se propagă dinspre centrele ierarhice superioare (complementizator, prepoziție) înspre centrele plasate mai jos în ierarhia propozițională / nominală (flexiune, verb și nume, adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
jos în ierarhia propozițională / nominală (flexiune, verb și nume, adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v. Devine și Stephens 2006 cu referire la latină; Ledgeway 2012: 43-45, 61-64, 68, 258-281 cu referire la latină și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v. Devine și Stephens 2006 cu referire la latină; Ledgeway 2012: 43-45, 61-64, 68, 258-281 cu referire la latină și la limbile romanice timpurii; Moldovanu 1969 cu referire la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină și la limbile romanice timpurii; Moldovanu 1969 cu referire la limba lui D. Cantemir) se găsesc, cu o frecvență redusă, în texte originale și în traduceri. Acest fenomen lingvistic presupune întreruperea contiguității grupurilor sintactice: constituenți interni grupurilor nominale (și adjectivale) sunt extrași 23 și deplasați la periferia stângă propozițională (38a-b); exemple complexe ca (38c) arătă că și periferia stângă internă a propoziției (periferia vP) este accesată de constituenți dislocați simultan cu accesarea periferiei stângi propoziționale 24; rareori, (38d), deplasarea se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin determinanți a centrului D pentru grupul nominal (Bošković 2005) sunt condițiile necesare pentru ca extracția și dislocarea din interiorul unui grup sintactic, care generează discontinuitatea respectivului grup, să aibă loc. După cum am insistat în secțiunea anterioară, grupul nominal și cel adjectival prezintă structuri cu centru final; nu întâmplător, tot aceste grupuri dau naștere și la structuri discontinue. 2. Cadru teoretic După cum probabil a devenit evident din terminologia și perspectiva de analiză folosite în secțiunile anterioare, cadrul teoretic al lucrării este Gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
următoarele caracteristici: (i) elementul interpolat între auxiliar și verbul lexical este subiectul (realizat ca grup nominal definit, pronume, cuantificator / expresie cuantificațională); (ii) verbul lexical apare înaintea modificatorilor verbali (inclusiv adverbe care diagnostichează deplasarea verbului), a altor argumente sau a predicatelor adjectivale. Această distribuție indică cu claritate că subiectul ocupă poziția [Spec, IP/TP], poziția elementelor verbale fiind următoarea: auxilarul este deplasat la stânga subiectului (AUX-la-C), iar verbul lexical se părăsește domeniul lexical vP, deplasându-se în domeniul flexionar IP (V-la-I). (75) a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bine efectele de adiacență a verbului lexical la clitic / auxiliar / clitic + auxiliar sub inversiune, respectându-se ierarhia FINP > PESPP > IP. Deplasarea la FOCUSP întâmpină probleme: în primul rând, aproape orice tip de grup sintactic, nominal (DOAR CARTEA a citit-o), adjectival (DOAR ROȘIEsă fie rochia), prepozițional (CHIAR ÎN PARC a venit) etc., poate fi deplasat la FOCUS, deci specificarea categorială a acestei proiecții nu este clară (poate fi chiar acategorială); în al doilea rând, deplasarea la focus (și, în general, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]