538 matches
-
noul acces de râs isteric ce ne cuprinsese se dovedi imposibilă. Respiram adânc și rar, deosebit de îngrijorat de faptul că îmi puteam pierde viața în timpul acestei crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
căzut înainte de a ne întreba dacă merita să i se pună piedică). Dar prin această flagrantă imoralitate a comicului de situație se trădează plăcerea produsă de răsturnarea ierarhiilor și simbolurilor puterii: transpunerea eroului într-o situație comică anulează hipnoza identificării admirative, permițând contemplatorului râzând să se desfete cu momentul de superioritate și invulnerabilitate pe care îl savurează în raport cu eroul față de care, în alte condiții, este inferior și vulnerabil. E. Dupréel a scos în evidență efectul de solidarizare ce marchează atât un
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
suprarealism nu e cale chiar atât de mare. “Procesul care a deformat ceasurile lui Dali este ireversibil: timpul s-a oprit pentru totdeauna pe cadranele gelatioase”, afirma Dan Grigorescu în Prefața “Anamorfozelor”. În Imaginarul medieval, Jacques le Goff numește uimirea admirativă provocată de imaginarul medieval, mirabil. Izbind de la început privirea și implicând ceva de ordinul vizualului (fr. miroir = oglindă; lat. mirari, mirabilia = minune), mirabilul este diferit ca natură și funcție de supranaturalul și miraculosul proprii creștinismului Jaques le Goff vorbește de o
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pe dos. Principalele teme ale lumii pe dos sunt: excesul alimentar, dezgolirea trupului, libertatea sexuală, trândăvia. Într-un loc în Numele trandafirului, descoperirea unei psaltiri realizate de Adelmo, are asupra lui Guglielmo și a lui Aldo un efect de perplexitate“ strigăt admirativ”deoarece pe marginea ei era înfățișată o lume răsturnată “față de cea cu care se obișnuiseră simțurile noastre”: “(...) o lume așezată cu capul în jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici, cu gheare
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău, Dumnezeu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
comentator consecvent, ceva mai rezervat însă, a fost Pompiliu Constantinescu). De la volumul de debut (Restriști, 1924) pînă la ultima carte publicată înaintea plecării definitive la Paris (Peter Schlemiell), „miliardarul de imagini” s-a bucurat de atenția constantă, exigentă și din ce în ce mai admirativă a cronicarului, care i-a recenzat și volumele de proză poetică (Act de prezență) sau de eseuri (A doua lumină). Autorul Mențiunilor critice a fost, în destule cazuri, cel dintîi foiletonist important care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unul dintre ai noștri. Yvonne cedă pînă la urmă În fața argumentelor ei și Își adună imediat angajații, cărora li se adresă de la mezaninul care domina atelierul. Discursul pe care Îl oferi se dovedi un model al acestui gen, iar Gwen, admirativă, o ascultă o clipă cum tăia abil craca de sub picioarele familiei Kersaint, explicînd că logica ar fi cerut ca elanul de solidaritate să vină din partea lor, dar sugerînd că cei din familia Le Bihan erau neîndoielnic mai apropiați de popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îți amintești de portretul strămoșului familiei Kersaint, de la castel? Cel care, pare-se, era șeful jefuitorilor vasului Mary Morgan, Erwan-Marie de Kersaint... În tablou, el poartă un medalion gravat cu același semn, sînt sigură! Lucas Îi adresă un mic salut admirativ, puse iar mîna pe cariocă și scrise PM sub al șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unicul moștenitor al familiei Le Bihan, Îmi va fi de ajuns, căsătorindu-l cu Juliette, să Încheiem un contract abil pentru ca bunurile și terenurile familiei să revină integral În mîinile noastre. Armelle Îl răsplăti pe socrul ei cu un zîmbet admirativ. - Bună mișcare, tată. - Așa e drept, ceea ce aparținea odinioară familiei ni se Întoarce. Draga mea Armelle, contez pe dumneata ca să organizezi totul cît mai bine, Închise discuția Arthus. PM rămase tăcut, spunîndu-și că, pînă la urmă, toate astea se anunțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă de jumătate și bea direct din ea. O lasă goală sub privirile admirative ale lui Petru. Am țug, domnule profesor, nu mă pot plânge, recunoscu Brândușă cu modestie. Nici măcar nu mă mir, cu așa compoziție. Uite ce scrie: și când scrie, așa-i. Concret: sodiu! Potasiu! Aluminiu! Și așa mai departe. Unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnule profesor? Sau e un secret? Nu știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin și vă iau. Dumneavoastră trebuie să fiți pregătit În orice moment. Pentru orice eventualitate. Bine gândit, domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc. Nu Încape Îndoială. Totul camuflat. Mâine e sâmbătă. Exclus. Zi de odihnă. Luni Însă, domnule profesor, la prima oră, oricare ar fi ea... Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dimineață trimit băiatul cu geamantanul. La doamna Ster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din fotoliu fără grabă, Își Încheie nasturii vestonului, se apropie de tablouri și spuse: ăsta, ăsta și ăsta. La prețul cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul alb și din plastic nu căzu cum se așteptau toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mai ieri eram cu tatăl meu la New York. Avea niște treabă și, ca întotdeauna, mă luase cu el în călătoria de afaceri. Ne serveam cafeaua de după masă, un obicei al nostru, un șablon al relației noastre strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie a vântului. Cele două straturi își mișcau marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat aerul de nătăfleață bătrâna, șuieră muzicianul admirativ. Se gândea ce să cânte și, al naibii de mult, i-ar fi plăcut să trântească înaintea acestor făpturi un "The Great Gig in the Sky". Deși nu-l avea. Nu-i nimic. Va compune, chiar în această noapte, muzica pentru un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o mai auzea pe Aneta zicând cu iubirea unui glas stins, stins: Stai să-ți pun o pernă și să te-nchin, nestematu’ meu de nepurcel deștept! Într-un târziu, Îl trezeau vorbele admirative cu care bunicu’ Ghiorghi Își complimenta nevasta mulțumindu-i pentru admirabilul gust al bucatelor de pe masă și pentru modul cum transformaseră pe cei doi urechiați necuminți În „daruri sfinti”: Ămâia mătii, Ilenuță-fa, că bine am făcut atunci când te-am ales
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Persia sau din India. Îmi petreceam zilele preumblându-mă printre tarabele din suk, vizitând moscheile, străduindu-mă să stau de vorbă cu orice persoană care știa câteva vorbe în arabă și notând uneori seara, în camera mea, cele observate, sub privirea admirativă a Hibei. Caravana noastră trebuia să rămână o săptămână la Tombuctu, înainte de a se deplasa spre Gao, reședința lui Askia, ultima etapă a călătoriei noastre. Numai ca, din nou - din pricina oboselilor drumului, desigur - unchiul a căzut bolnav. Frigurile cu accese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și noaptea, Dumnezeu să-l ierte! Dar nu-l condamna pentru atâta lucru. Când un călător își istorisește isprăvile, devine prizonierul chicotelilor admirative ale celor ce-l ascultă. El nu mai îndrăznește atunci să spună „nu știu“ sau „n-am văzut“, de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura. Ne reluaserămm mersul înainte. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsi cu ușurință un loc. Nu ieși imediat din mașină, ci rămase să asculte finalul episodului: Jenny izbucnind în plâns de dorul unei schimbări. Ieși, își aranjă sacoul - un tweed contemporan, cum îi plăcea să-l numească -, aruncă o privire admirativă Jaguarului său de colecție, impecabil lustruit, și se îndreptă spre recepție. Bună ziua încă o dată, domnule, spuse gardianul în clipa în care intră în clădirea Ascentis. Nu prea vă putem ține la distanță, nu-i așa? —Ei, haide, Tony. E a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani... ― Unde-i tipa cu evantaiul? ― Sus. ― Ești sigur? ― Știu planul pe dinafară. ― De-aici nu luăm nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușă. S-au jucat puțin cu Harry înainte de a-l încolți cu pumnalele, înmuindu-l ca să-l poată ucide. S-au schimbat saluturi amicale, comentarii despre vreme, complimente unsuroase la adresa gustului lui Harry în materie de mobilier de birou, referințe admirative la șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria amabilă, Harry trebuie să fi fost derutat. Metropolis nu terminase lucrul la manuscris și, în lipsa unui fals complet, pe care să i-l înmâneze lui Trumbell, nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin Pomârla faima de renumit modernizator de case bătrânești, se apucase de stricat câte ceva, de adăugat câte altceva, și, tot așa, fațada casei lui celei mari căpăta o înfățișare cu totul nouă. Fără
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Celălalt e avocatul lui. — Ce vrea? — Să oprească scandalul. Dă asigurări că nu știa nimic despre avionetă. — E fals. Ieri am văzut-o plecând, iar Planchart și Salas i-au condus pe piloți. Păreau nervoși. Jurnalistul scoase o prelungă fluierătură admirativă. Mișcă din cap: — Măi, să fie! exclamă el. Lucrurile încep să se aranjeze. Vicepreședintele vrea să intervenim pe lângă yubani ca să găsim o soluție pentru această problemă. Când a aflat că tabăra era pe punctul de a fi atacată, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
corului din tragediile lui Sofocle. Discuțiile acestea aveau sarea și piperul lor și erau căutate mai ales de cei care s-ar fi simțit minunat lîngă Roxana. Deși sosirea poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trenul, iar mai târziu să mă-ntâlnesc cu nevastă-mea. Deodată, venind din fundul clasei, am auzit vocea lui Ben: „Ai principiul morții În cap, ho, moșule!...” Vorbise tare, dar nu era o insolență propriu-zisă, tonul lui avea chiar ceva admirativ. Niciodată n-am Înțeles bine dacă fraza aceea era adresată lui Baudelaire sau mie; În fond, luat ca un comentariu de text, nici nu era rău. Cum-necum, trebuia să intervin. Am spus simplu: „Afară!” Nu s-a clintit. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]