2,478 matches
-
moment dat zeci de mii de adepți, mai ales din rândurile tinerilor evrei național-religioși, a unor foști hippies și altor categorii de tineri numiți uneori "havakukim" (termen mnemotehnic creat din numele profetului biblic Habacuc), (hasidimi Habad, hasidimi Braslav, Karlebach și admiratori ai învățăturii apropiate de sionismul mesianic al rabinilor din familia Kook din Israel). Oarecum în pas cu spiritul New Age din anii 1990, a propovăduit o învățătură care accepta moștenirea culturală a tuturor curentelor iudaice ortodoxe aminitite, inclusiv scrierile cabalistice
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
doar crescut și educat ca un german. De ce sunt eu inferior? [...] [Precizându-se că suntem evrei și nu germani,] noi tragem o concluzie evidentă! Și cu toate acestea, vom rămâne prieteni ai poporului german și ai altor popoare, pentru că suntem admiratori ai prestigioasei culturi germane. Noi, ca popor, vrem să fim prieteni loial ai poporului german și ai altor popoare, dacă și în măsura în care acestea recunosc drepturile noastre egale și valoarea egală!" Potrivit lui McCagg, aceasta era "o vagă platformă sionistă". Politicianul a
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
fiind primul secretar general ales. A studiat dreptul la Universitatea din Oslo, și a fost membru al Partidului Muncitoresc din Norvegia. A fost ales în parlament în 1922 iar din 1935 a ocupat diferite posturi ministeriale. Inițial, a fost un admirator al Revoluției din Octombrie și i-a permis lui Lev Troțki să se stabilească în Norvegia. În 1940, când Norvegia a fost ocupată de trupele Germaniei Naziste, a ordonat vaselor norvegiene să navigheze către porturile aliaților iar ulterior a ocupat
Trygve Lie () [Corola-website/Science/304931_a_306260]
-
un preceptor pentru copii. Îl alege pe Julien, fiul unui țăran. „E un tânăr teolog, sau așa ceva, bun latinist, și copiii au să facă progrese cu el; are o fire energică, așa spune preotul”. Julien, un băiat de nouăsprezece ani, admirator al lui Napoleon Bonaparte, este pe placul stăpânei lui. „În salon, oricât de umilă i-ar fi fost ținuta, ea îi găsea o mare superioritate intelectuală față de toți ce veneau în casă”. La început îi este greu în noua locuință
Roșu și negru (roman) () [Corola-website/Science/306340_a_307669]
-
Fragonard vor exercita o influență certă asupra unuia din cei mai mari pictori ai epocii, Pierre-Paul Prud'hon (1758-1823), care păstrează delicatețea stilului "rococo", ce nu mai era deja la modă, fiind totodată considerat precursor al simbolismului. Fragonard are câțiva admiratori frecvenți printre pictorii secolului al XIX-lea. Mai ales Pierre-Auguste Renoir îi va aprecia pictura.
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
inestimabilele bijuterii ale domniței și ample citări din Anton Pann: „Mai bine cu muta, decât cu limbuta”, „Bărbat bun și usturoi dulce nu s-a pomenit”, și tot așa, „o samă de cuvinte” în care Cocea încearcă să-și farmece admiratorii prin filmări patetic-expresioniste, ca lapidarea trădătorului aruncat în ocnă, apendice ridicol în contextul rudimentar aventuros al ansamblului.”"
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
anual la Iași un festival internațional de jazz care îi poartă numele. În București a locuit multă vreme pe strada Popa Nan la numărul 30, unde se retrăgea (adeseori noaptea târziu) după episoade de boemă culturală cu mulții prieteni și admiratori pe care îi avea. Seria Jazz 3: Orchestra Richard Oschanitzky - Bossanova (Electrecord - EDD 1123, 1960) Orchestra Richard Oschanitzky: Richard Oschanitzky - piano, organ; Alexandru Imre - sax alto; Dan Mândrilă - sax tenor; Titus Muntean - flute Jazz Restitutio 2 - Richard Oschanitzky (Electrecord - ST-EDE
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
asigurat lui Offenbach popularitatea în întreaga Europă, mai ales în statele germane. Față de acestea el se simțea probabil încă atașat; dese turnee le-a întreprins în stațiuni balneoclimaterice mondene cum ar fi Bad Ems sau Bad Homburg, avându-i drept admiratori pe mai toți principii germani. Pentru teatrul din Bad Ems Offenbach a compus aproape în fiecare sezon câte două bufonerii. De exemplu în 1862 a reprezentat acolo în premieră opera bufă "Limbuții" ("Les Bavards", prima versiune), în 1863 "Il Signor
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cel privind fondarea unui conservator. De la New York el a plecat la Philadelphia, unde tocmai își deschisese porțile Expoziția Universală. Concertele sale au avut și acolo parte de ovații. După acest turneu de două luni în America el se despărți de admiratorii săi printr-un banchet la New York, dând în alocuțiunile sale dovadă de o engleză de această dată impecabilă. La Paris compozitorul a fost întâmpinat de atacurile presei republicane, care făcuse publice sporadicele sale manifestări de simpatie pentru era lui Napoleon
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
probabil în timpul somnului în noaptea din 4 pe 5 octombrie. Nu numai guta, ci și epuizarea îl transformase în vara lui 1880 într-un om grav bolnav, care dorise mai mult decât orice să trăiască doar până la premiera "Povestirilor". Numeroși admiratori din întreaga Europă l-au însoțit pe ultimul drum spre cimitirul din Montmartre. Pe data de 18 noiembrie 1880 s-a dezvelit în mod festiv bustul lui Offenbach, opera sculptorului Jules Franceschi care străjuiește mormântul compozitorului. Într-un articol scris
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
află numele proprietarului său. Naratorul revine cu cinci ani înainte pentru a povesti niște evenimente petrecute anterior în Italia. La Stilla este o mare cântăreață italiană de operă, aclamată de public și elogiată de critică. Unul dintre cei mai mari admiratori ai săi este baronul de Gortz, nelipsit de la spectacolele sale, un personaj enigmatic cu mijloace bănești suficiente pentru a putea să o urmeze pe cântăreață prin lumea întreagă, unica sa pasiune. Boierul nu s-a apropiat niciodată de artistă, nu
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
scena Teatrului San Carlo din Napoli, tânărul și aventurierul conte de Telek, originar din Craiova (Valahia), se îndrăgostește profund (într-o formă maladivă) de Stilla și o cere în căsătorie. Ea acceptă cererea în căsătorie pentru a scăpa de misteriosul admirator care o urmărește peste tot. Începe astfel să se extindă zvonul că diva se va retrage de pe scenă la sfârșitul stagiunii, deși era la apogeu, urmând să se mute în Valahia cu viitorul său soț. Vestea provoacă gelozie și ură
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
care o comisie ideologică și de partid a aprobat-o”". Cert este că statuia a zăcut ani întregi într-o curte de pe malul Dâmboviței, până când scriitorul Marin Preda, directorul Editurii Cartea Românească, a aflat despre existența ei. Fiind un mare admirator al lui Caragiale, acesta a mutat statuia în curtea editurii, fără să facă vreun demers oficial. Statuia a stat de atunci pe pământ, într-un colț al curții editurii. După 1990, când Uniunea Scriitorilor din România a retrocedat proprietarilor imobilul
Statuia lui I. L. Caragiale din București () [Corola-website/Science/320963_a_322292]
-
alături de Robin Williams, unde De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitel și Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone. În 1993 a jucat de asemenea în „This
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]
-
Ele susțineau o abordare tradițională și rurală a artei, deși mai târziu au adoptat o politică de stânga, cunoscută sub denumirea de "Poporanism". Liderul acestei ideologii, omul de cultură Garabet Ibrăileanu, redactor până în anul 1933 al Vieții Românești, devine un admirator și prieten apropiat al lui Sadoveanu, invitându-l la o excursie pe Râul Râșca. În această perioadă, o tânără scriitoare, Constanța Marino-Moscu, l-a acuzat că a plagiat lucrările sale în "Mariana Vidrașcu", un roman în serie care nu a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
insistenței lui Hyde, ei i-au fost încredințate roluri secundare în "All About Eve" și "The Asphalt Jungle". Chiar dacă aceste roluri au fost secundare, spectatorii de film au remarcat-o și Monroe a început să primească mai multe scrisori de la admiratori decât mulți dintre actorii celebri ai timpului. Monroe a jucat primul rol principal (excluzând "Ladies of the Chorus") în "Don't Bother To Knock"(1952), ecranizând o babysitter cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetița
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
Contrariat de lăsarea Transiordaniei în afara regimului de mandat britanic asupra Palestinei, Jabotinski a continuat să susțină în anii 1920-30 dreptul la întemeierea unui stat evreiesc pe tot cuprinsul Palestinei istorice, pe amândouă maluri ale Iordanului. Zeev Jabotinsky a fost un admirator al lui Musolini, vorbind favorabil de politicile Italiei fasciste, mișcarea lui colaborând în mod repetat cu Roma timpului, în 1934 guvernul fascist italian permițând chiar aripii de tineret a organizției lui să înființeze o școală navală în Civitavechia. A fost
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
și i s-au restabilit toate drepturile și privilegiile de ambasador personal al regelui. Nu mult după aceste întâmplări, s-a îmbolnăvit și a decedat în jurul vârstei de 39 de ani. În timpul misiunii sale în Italia, Wyatt a devenit un admirator al culturii italiene. Nu întămplător a fost atras de sonet ca formă literară condensată de a transmite gânduri, imagini, emoții și sentimente. Deși inventarea sonetului în secolul al 13-lea în Italia este atribuită de cele mai multe ori lui (1190 - 1249
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
descria Cuba ca fiind „...o insulă mare, bogată și frumoasă...” Acolo a început să fumeze țigări cubaneze, preferatele sale, viciu care va dura pentru tot restul vieții sale. În timpul șederii la New York, a stat la casa lui Bourke Cockran, un admirator al mamei sale. Bourke era un politician american, membru al Camerei Reprezentanților, care l-a influențat pe Churchill atât în oratorie cât și în politică. Curând a primit vestea că dădaca sa, doamna Everest, era pe moarte. S-a întors
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
pentru prima dată salariu minim în Marea Britanie, În 1909, a inițiat Legea privind bursa muncii, pentru a ajuta șomerii să-și găsească un loc de muncă. A pus bazele sistemului de securitate socială prin National Insurance Act din 1911. Fiind admirator al euginiștilor, a participat la crearea Mental Deficiency Act 1913, deși a fost respinsă propunerea sa de sterilizare a oamenilor cu deficiențe mentale în favoarea internării acestora în instituții de psihiatrie. Churchill a susținut People's Budget, proiect care a fost
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
Zaraza. Alții cred că Zaraza este o legendă populară, fără autor. Carlos Gardel, marele cântăreț și compozitor de tangouri, argentinian, apare frecvent în literatura sudamericana, la Gabriel Garcia Marquez, Jorge Luis Borges, Julio Cortazar și Ernesto Sabato. Mircea Cărtărescu, un admirator al lui Borges, Cortazar și Marquez, îl lansează pe Cristian Vasile, interpretul Zarazei și echivalentul românesc al lui Gardel ("Gardel al nostru" - M.C.), în literatura română. Zaraza lui Cărtărescu creează o modă, căci i-au urmat un film (Supraviețuitorul), o
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
a fost scrisă chiar de el, dar o mai și apreciază ca fiind necesară completării operelor sale. Farmer a avut aprobarea lui Vonnegut de a scrie cartea, dar Vonnegut a declarat ulterior că a regretat gestul. Farmer a avut atât admiratori, cât și detractori. Leslie Fiedler l-a numit "cel mai mare scriitor de science fiction dintotdeauna" și a caracterizat abordarea liniei narative ca o “o plăcere gargantuelică de a înghiți întregul cosmos, trecut, prezent și viitor și de a-l
Philip José Farmer () [Corola-website/Science/313077_a_314406]
-
În scurt timp a apărut o altă teorie, situată la extrema celei dintâi: "balada Miorița" nu poate fi decât "o creație individuală", opera unui ins înzestrat cu un talent nativ ieșit din comun. În această categorie s-au grupat toți admiratorii baladei și susținătorii obârșiei extracarpatice. Dintre ei s-a desprins un grup de radicali care au mers până la nominalizarea unor "pseudo-creatori". Cea de-a patra direcție, dezvoltată din "teoria evoluției", a pledat pentru "o creație succesivă". Spațiul românesc nu a
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
(4 aprilie 1818 - 22 octombrie 1883), a fost un romancier american de origine scoțiano-irlandeză. "Căpitanul" Reid a scris multe romane de aventuri asemănătoare cu cele scrise de Frederick Marryat și Robert Louis Stevenson. El a fost un mare admirator al lordului Byron. Acțiunea acestor romane are loc în teritorii sălbatice și puțin cunoscute la acea vreme: vestul Americii, Mexic, Africa de Sud, Himalaya și Jamaica. Reid s-a născut în Ballyroney, un mic cătun de lângă Katesbridge, comitatul Down, în partea de
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
evrei de limbă maghiară și germană, pe atunci cetățeni ai Austro-Ungariei, bine situați și educați. Numele originar al familiei sale era Deutsch, nume care ulterior a fost maghiarizat în "Dobó". Tatăl său, Eugen (Jenõ), era avocat, cu vederi socialiste și admirator al culturii franceze. Mama sa, Margarethe (Margit), era în schimb germanofonă și admiratoare a culturii germane. Copilăria micului Georg a purtat, între altele, amprenta frustrărilor pe care le-a avut in relațiile cu adulții, și mai ales cu mama, care
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]