3,791 matches
-
-mi stă În fire. Câțiva clienți de-ai mei americani mi-au spus că v-ați Încăierat azi-dimineață. — Ce clienți? — E confidențial, dar Sinatra zicea că... interveni Alfred Adler. — Gura, Alfie! spuse scurt Freud. Uite cum stau lucrurile, Împărate: yankeii adoră să stea lungiți pe canapelele noastre și să plătească pentru a-și turui povestioarele, care, fie vorba-ntre noi, sunt adeseori extrem de caraghioase. — De pildă, Nixon visează noapte de noapte că-l ascultă o ureche imensă, iar... interveni din nou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eseistul francez: "Satana este una cu mecanismele circulare ale violenței, cu încarcerarea oamenilor în sisteme culturale sau filosofice care le asigură un modus vivendi cu violența. Iată de ce îi promite el lui Iisus dominația, cu condiția ca acesta să-l adore. însă el e și skandalon, obstacolul viu de care se împiedică oamenii, modelul mimetic în măsura în care devine rival și ni se pune în drum". Cartea lui Lazăr Popescu e o eminentă lucrare de seminar la o catedră ideală a lui René
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
de înțeles? O să iasă o harababură pe care nimeni n-o s-o descîlcească, un popă disident care aduna oameni la biserică spunîndu-le vrute și nevrute sub acoperirea Securității. Nu-ți face iluzii popicule, mi-a zis-o unul într-o zi, ești adorat doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă splendoare! Glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția asupra unui histriotism pueril, fabricat În parte de părinții care-l adorau, În parte de natura lui exaltată și pasională. S-a masturbat moderat, s-a Îndrăgostit fără să se piardă cu firea, a plâns de foarte puține ori și atunci numai de ciudă, a mințit cu pricepere și cruzime, tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
n-am de gând să fac același lucru și cu tine! Încă de când făcusem acest comentariu neinspirat, fratele meu Alexander devenise ținta fanteziilor romantice ale iubitei mele. — Vreau să fac cunoștință cu el tocmai pentru că este fratele tău, spuse Georgie. Ador frații și surorile, mai ales că eu n-am. Seamănă cu tine? — Da, puțin, am răspuns. Toți cei din familia Lynch-Gibbon seamănă între ei. Doar că el e mai lat în umeri și nu e așa de chipeș. Îți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aprilie miraculoasă, lipsită de durerile metamorfozei și nașterii. O iubeam cu o bucurie sălbatică și primitivă, cu o anume brutalitate și voioșie, trăsături ce nu se regăseau în relația mea mult mai elegantă și fundamental mai blândă cu Antonia. O adoram pe Georgie și pentru simplitatea, duritatea, independența ei, pentru inteligența și lipsa ei de intensitate și, în ansamblu, pentru faptul că reprezenta o completare și un contrast atât de mare față de farmecul mai domol și mai „jilav” al soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avere. — Ești foarte drăguță, am spus. La ce lucrează Alexander acum? — Spune că a intrat într-un blocaj, răspunse Rosemary. Și să știi că e profund afectat de ce se întâmplă cu tine și cu Antonia. — Firește, am spus. El o adoră pe Antonia. — Întâmplător eram acolo când a deschis scrisoarea ei, spuse Rosemary. Niciodată nu l-am văzut atât de tulburat. — Care scrisoare? am repetat. Vasăzică ea i-a scris lui despre chestia asta? Într-un anume fel gestul mă deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că, de atâta durere, mă cuprinde amețeala și că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că ai făcut pe cineva extrem de fericit, am spus. Rosemary adoră nenorocirile. — Martin, iubitule... zise Antonia. Rosti cuvintele tărăgănat, cu un glas care ascundea tandrețe și reproș. Stătea la un pas de mine, cu burta puțin împinsă înainte, cu un șold mai în față decât celălalt, cu tot trupul puțin contorsionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nimic pe dedesubt. Antonia stătea lângă el, bine înfășurată în halatul ei vișiniu. Am închis ușa. Ce drăguț din partea ta să ne aduci vinul! spuse Antonia. Cum te simți? — Bine, am răspuns. — Hai să-l gustăm chiar acum, zise Palmer. Ador petrecerile de alcov. Mă bucur tare mult că ai venit. Toată seara m-am gândit la tine. Of, Doamne, n-avem tirbușon! Pot să te rog să aduci unul, Martin? — Totdeauna am unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asupra mea privirea imobilă. — Da. — Și cu tine cum rămâne? Pe toată durata acestor întrebări inevitabile deținusem, pentru o clipă, controlul total asupra ei. Dar acum ea se relaxă, îmi adresă un zâmbet, agită vinul în pahar înainte de a bea. Adoram impertinența ei. — Și acum, pot să te întreb din nou, ce cauți aici? am spus. M-am apropiat de birou și m-am sprijinit de el, privind-o tot de sus. Dacă ai venit să mă chinuiești sau doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sprijini de spătarul scaunului cu un zâmbet ce radia impertinent. — Am trăit până acum într-un vis, am spus. Când o să ne trezim, o să ne mai găsim unul pe altul? Am ocolit patul și m-am oprit lângă ea. Îi adoram prezența atât de aproape de mine. Și am spus: Va trebui să ne ținem strâns de mână și să sperăm că nu ne vom pierde când vom traversa visul și vom ieși în lumea reală. Cum ea tot refuza să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe după gât. Însă fiecare tentativă de a-mi apăra o parte a corpului dezvelea alte părți, și, doborât de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării de seamă. După cină, tata l-a rugat pe fratele meu să se ducă În camera lui. Am rămas doar eu cu el și cu mama. După un timp, a rugat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și, cum mama zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi amintesc, cererea a fost aprobată: în 1941 ne-am mutat la Newark. Vărul meu Harold era scund și îndesat ca un taur - ca toți bărbații din familia noastră, cu excepția mea - și semăna izbitor cu actorul John Garfield. Mama îl adora și-l făcea să roșească mereu (e unul dintre talentele cucoanei) declarând în prezența lui: — Cu niște gene negre ca ale lui Heshele, oricare fată, credeți-mă, ar avea asigurat la Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-a făurit un cămin atât de încântător etc., își îndură cu bravură singurătatea și abandonul? Cum să dau ochii cu lacrimile ei îngrozitoare? N-aș putea face una ca asta. Cum să-mi privesc în ochi copiii care mă adoră? Și ar urma divorțul - păi, nu? Întreținerea copiilor. Pensia alimentară. Dreptul de a-i vizita la anumite intervale. Frumoasă perspectivă, de-a dreptul minunată. Cât despre cea care are de gând să se sinucidă fiindcă prefer să nu fiu orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acest moment mă aflu sub influența unui eseu intitulat Cea mai frecventă formă de degradare din viața erotică; după cum, probabil, ai ghicit, am cumpărat o Culegere de articole și, de când m-am întors din Europa, seară de seară încerc să adorm, în singurătatea autoimpusă a patului meu lipsit de femei, cu un volum de Freud în mână. Uneori cu mâna pe Freud, alteori cu mâna pe Alex, adesea cu mâna pe amândoi. Da, zac singur-singurel în pijamaua cu prohabul descheiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spun că ori de câte ori o să mă apuc de vreo treabă, o să simt nevoia să te sun - să-ți zic că te iubesc. Am fost coerentă? — Sigur că da. — Că, de fapt, așa și vreau să fiu: tare coerentă. Ah, Păsuleț, te-ador. În clipa asta, în orice caz. Hei, urmă ea în șoaptă, vrei să miroși ceva - ceva năucitor? Se uită în jur, să fie sigură că nu-i nici o chelneriță prin preajmă, apoi se aplecă în față, băgându-și mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doctore, poate foarte bine să facă una ca asta - de-aia mi-am ținut gura; pe urmă, însă, brațele ei mi-au încolăcit grumazul și, vai, s-a apucat să-mi îndruge vrute și nevrute. — Te iubesc, Alex! Te adulez și te ador! Te rog, nu mă umili! N-aș putea răbda una ca asta! Căci tu ești cel mai bun bărbat, femeie sau copil pe care l-am cunoscut vreodată! Din tot regnul animal! Ah, Păsuleț, ai o minte mare și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare ca dovleacul când era vorba de principii morale, de o superbă încăpățânare, pentru care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată nu ridica tonul în timpul unei dispute. Îți dai seama ce impresie mi-a făcut chestia asta la vârsta de șaptesprezece ani, proaspăt ieșit de sub obrocul Societății de Dezbateri Jack & Sophie Portnoy? Cine mai auzise până atunci că o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aristocratice tipic americane, ai cărei strămoși debarcaseră pe aceste tărâmuri în veacul al XVII-lea. Fenomen cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apartamentul ei. Pe masa din salon era un coș cu trandafiri de seră și o carte de vizită pe care scria „Cu dragoste, de la Carl“, pentru că se hotărâse să-i spună astfel. Nu puteai spune „Te iubesc, Carleton“, dar „Te ador, Carl“ era ușor. Ea râse tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sărată le strică. Numai că azi-dimineață, când m-am trezit, m-am simțit pur și simplu ca un personaj din Blândețea nopții, așa că trebuia musai să le port. Mă dau În vânt după șicul gen Riviera-anii ’20, tu nu? Îl ador, am aprobat eu. —Doamne, ce cald e. E prea multă lume aici, oftă Lauren, uitându-se de-a lungul celebrei Playa Rosa. Erau doar vreo trei oameni pe plajă. Ce-ar fi să vii la mine acasă? — Mi-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Claude, moment În care am decis că a fi proaspăt divorțată e mult mai puțin nasol decât a fi proaspăt căsătorită. Dumnezeule, luna mea de miere după divorț e beton, a oftat ea plină de mulțumire, În timp ce stătea la soare. Ador să fiu divorțată. Ar fi și greu să nu-ți placă la nebunie să fii divorțată dacă ești Lauren Blount, din familia Hamill Blount din Chicago, care familie, În funcție de persoana pe care o Întrebi, a cam pus bazele orașului Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]