251,896 matches
-
românism ce nu-și mai recunoaște legătura ombilicală cu ceaușismul, programul d-sale, retrograd, izolaționist și agresiv, a rămas la fel de antiromânesc. Probele de antisemitism înfățișate pînă aci sînt departe de-a epuiza acest filon bogat din discursul protocronistului. Mai putem aduce și altele, ce se revarsă, de sub condeiul său, ca dintr-un corn al abundenței, pentru a fixa mai exact atmosfera volumului în discuție, îmbibat de exacerbare etnicistă: "Holocaustul culturii române începe cu denunțuri seci, cu liste negre, alcătuite de scriitori
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
a cincea cărămidă și l-a lovit atît de rău pe Cuznețov, încît Cuznețov a uitat de toate definitiv și, urlînd "O-ho-ho!", a început să fugă pe stradă. Rugămintea mea! Dacă cineva întîlnește pe stradă un om cu cinci cucuie, aduceți-i aminte că îl cheamă Cuznețov și că trebuie să cumpere clei de tîmplărie ca să-și repare scaunul.
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
memorii transpațiale, fără vreo engramă; se impune, deci, un sistem dinamic, un proces creativ, posedând în el o complexitate a lui, procesuală, neavând câtuși de puțin nevoie să treacă prin cinematica, galvanoplastia engramelor ca să producă actul structural al memoriei... Revoluția adusă de Bergson în interpretarea memoriei seamănă cu teoria relativității a lui Einstein, în sensul că în loc de Esență, se pune în prim plan Relația, motivul procesual, mișcarea dominând întreg Cosmosul. ormă și gestalt. Gestalt, în sensul teoriei lui Kohler, combătut de
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator. Acuzatorii marșează, de obicei, pe ideea de blasfemie pusă în cîrca celor acuzați, care ar reprezenta, astfel, o sectă de eretici. Sindromul liturghiilor negre este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața Universității 1990). Alteori, registrul este folosit la chiar demitizarea Bisericii naționale (a
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Părintelui Ioan, plasat echivoc începînd din secolul al XII-lea în Asia sau în Africa. Exemplu binecunoscut al modului în care mentalul european și-a construit imaginea Orientului, legenda și diferitele ei interpretări sînt atent urmărite de Eugen Ciurtin care aduce în discuție o mai veche contribuție românească la această temă, cea a istoricului Constantin Marinescu, ale cărui ipoteze privind etimologia numelui Părintelui Ioan acreditează originile etiopiene ale legendei. Impresionează felul în care autorul reușește să ofere, pe parcursul unui studiu care
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
pârăște că l-a azvârlit pe tatăl său în închisoare, că l-a schingiuit și i-a luat toți banii... și l-au și omorât. Gligorie neagă. Împăratul vine prima dată în contact cu astfel de intrigi orientale. Constantin Stolnicul aduce și un martor, pe Ionașcu, Cap-de-ghindă. Dovedit, învinuitul își smulge părul din cap, se lamentează. Și, ca să vedeți cum este Occidentul, un prieten îl povățuiește să treacă la catolici. Așa scapă de moarte. S-a făcut catolic, s-a aranjat
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Eugenia Vodă Amen, de Costa-Gavras, e o "adaptare liberă" după "Vicarul", de Rolf Hochhuth. Faptul istoric central: în timpul celui de-al doilea război mondial, cînd camerele de gazare au început să funcționeze, Papa, din rațiuni diplomatice, a tăcut. Îmi aduc aminte cum, la începutul anilor '70, am văzut Vicarul, într-o seară, la Grădina Icoanei, în regia lui Radu Penciulescu; între timp, "am uitat tot" din acel spectacol, în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
am decis să-i spurc numele"!), îți dai clar seama că nu să-l scoată din fundătură pe Stelian Tănase urmărea Sursa, ci să-l înfunde complet, asumîndu-și rolul unui provocator implicat în acțiunile Securității și pătruns de importanța serviciilor aduse de el regimului. Cînd informa "organele" de contactele prietenului său cu diplomați și cetățeni străini, de intențiile acestuia de a-și publica romanele interzise de Cenzură în străinătate, de faptul că manuscrisele erau puse la adăpost chiar în casa lui
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
Legendele postbiblice și postcorancie povestesc multe despre Solomon și regina din Saba: de fapt, aceasta ar fi venit nu ca să se convingă de înțelepciunea și bogăția regelui evreu, ci ca să negocieze deschiderea unui drum comercial direct spre India - de unde se aduceau mirodenii, pietre prețioase, aur în regatul ei; până la urmă afacerea a eșuat, în schimb s-a născut un fiu, Menilek I, proto-rege al etiopienilor de azi. Tradiția islamică o numește pe regină Balkis. În spațiul persan sau indian islamizat, circulau
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
I, proto-rege al etiopienilor de azi. Tradiția islamică o numește pe regină Balkis. În spațiul persan sau indian islamizat, circulau multe legende despre Balkis: ea ar fi fost fiica unui șeic, Aber Shaih, și a unei femei paria; cruciații au adus, printre alte bunuri, în Europa și legende despre acest celebru cuplu - Solomon și Balkis; una dintre ele figurează în Legenda aurea, antologia din secolul al XIII-lea a lui Jakobus de Voragine. Imaginea noastră despre țara urmașilor lui Ismael este
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
că acest Orient al libertății și dragostei era doar o fantasmă europeană și nu avea mai nimic de a face cu realitatea. De altfel unii călători (ca Gérard de Nerval și Alecsandri) au reușit să se lepede de imaginile contrafăcute aduse din Europa, și să vadă Cairo, respectiv Tangerul așa cum erau în realitate, vestigii decăzute ale unui trecut civilizat. Dezamăgiți de mizeria pe care au găsit-o acolo (în Asia Mică sau Africa de Nord), romanticii și postromanticii europeni au ignorat în secolul
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
două regnuri, ci este o soluție, o soluție extrem de viabilă a naturii cum subliniază chiar criticul. încă nu a găsit soluția pentru că, deși are o carieră mediatică interesantă, incredibilă pentru un critic literar, deși reușește să nu se uzeze tot "aducînd cartea", el insistă, iată, să-și adune eseuri dintr-un război care va fi, dacă n-o fi deja, pierdut - eseuri despre cărțile generației '27. Nu știe cum să se vîndă, deocamdată... Dan C. Mihăilescu a prins momentul cînd să
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
așa cum o cunoaștem azi (nu chiar atît de diferită de normalitatea socială a epocii lui Thoreau în multe puncte esențiale), este cea chestionată. Cultura terapeutică pe care Thoreau a căutat-o încearcă să reabiliteze în primul rînd individul, să-l aducă în prejma ideii despre Om așa cum este ea în tradiția umanistă. Primul pas pentru realizarea acestei reabilitări ar fi ieșirea din societate (mediu nefast prin dependențele economice pe care le presupune) și stabilirea în "sălbăticie". Dar în sălbăticia mai curînd
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
pentru cîteva ore, orgoliile, vanitățile, supărările să fie puse în paranteză, iar marii actori ai trupei să stea iarăși, împreună, umăr la umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
evocăm și îi invocăm mereu. Mulți dintre ei au format generații și generații în școală. Complexitatea personalității acestora însemna, de regulă, o tridimensionalitate: profesor, regizor, director de teatru. Exista o perfectă continuitate într-un travaliu foarte special. Un actor era adus în trupă de Ciulei sau de Penciulescu sau de Vlad Mugur știind exact ce anume registru acoperă, ce va juca imediat și într-un interval mai lung, ce roluri și ce succesiune de personaje îi vor pune în lumină valoarea
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
peste marginile iertate și fără a putea delimita vreodată o poziție apăsat pro sau anti-nazistă, totuși lumea reconstruită în roman se ordonează de la sine în funcție de cei doi poli ideologici pe care politica mondială a anilor '40 îi impusese și îi adusese cu forța în intimitatea cea mai adîncă a oamenilor. Mătușile decorative, pe care altădată ne-am fi amuzat să le vedem cu ticurile lor de fete bătrîne, salută acum milităros cu Heil Hitler și susțin în jurul mesei cu ceai aberațiile
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
măgulitor și crezuse de cuviință să-și boteze fata astfel; preotul refuzase - de aceea căpătase pe deasupra și numele de Maria - cel care de drept aparține oricărei femei creștine - spusese tot preotul." Străina, cu derivatul Ina, ajunge în casa Elenei Drăgănescu adusă de Marcian, numit de Ina "Maestrul". Ea însăși muziciană - dintr-un fragment aflăm că Ina este o pianistă foarte dotată. După nefericitele întâmplări din viața ei (traiul cumplit lângă un om aproape nebun, cu care fusese căsătorită de timpuriu), Ina
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
capitolul " Clar de lună", scriitoarea amintește, prin vocea eroinei, (cu care pare a se confunda) de magia astrului asupră-i din adolescența sa: "Luna din astă-seară se întorsese poate dintr-o călătorie de cincisprezece ani întocmai aceeași deoarece mi-a adus înapoi o seară din copilăria mea adolescentă." S-ar putea ca această obsesie a lunii să fi venit din poezia eminesciană. Cu toate că scriitoarea nu amintește nicăieri de vreo influență a poeziei eminesciene, totuși nu putem să nu observăm că "visul
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
cuvînt, dans. Mărturisesc că mi-a sunat bine orchestra dirijată, energic, de Adrian Morar, m-a impresionat realmente vocea dumnezeiască a tenorului Marius Brenciu, un artist al sunetului, un artist tînăr, cu o frumoasă afirmare internațională, cu o sensibilitate care aduce, la rîndul ei, o vibrație specială, un flux de emoție puternic în spectacol. Mă opresc aici și las locul specialiștilor.
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
de iunie a anului 1940 când, chestionat cât timp am putea rezista puhoiului sovietic, ministrul de Război, generalul Florea Țenescu, îi mărturisise că trei zile. Urmașul la conducerea statului, cel care a scos ursul din bârlog și ni l-a adus în casă - greșesc cumva, dle Buzatu? - a trăit în convingerea victoriei finale și pentru o mie de ani a Germaniei naziste, până în târziul verii lui '44, când i-ar fi putut convoca într-un antreu pe toți cei mai departe
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
-mă dimineața tot cu el, aș putea să Îți scriu toată ziua fără să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu știu de ce, orice lucru, chiar și acelea care nu au a face deloc cu tine, Îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu de Împărțit cu teii, cu florile și frunzele de tei? Poate unde ești așa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora. Și dacă se Întâmplă pe tine să te văz, Desigur că la noapte un
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
considerat că fiecare poet trebuie să aibă muza lui. Mai târziu, când Eminescu și-a mărturisit intenția de a se căsători cu Veronica, Maiorescu s-a folosit de autoritatea lui opunându-se căsătoriei. Se temea că această Împlinire Îi va aduce fericirea supremă și atunci nu ar mai fi avut motiv „să plângă așa frumos”. Din dragostea lui pentru Veronica se „nășteau” poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale. Într-o scrisoare din 1882, Eminescu Îi scria: „Tu ai
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
a putut ierta Veronicăi faptul că la 14 ani, depusese mărturie Împotriva lui Într-un proces de moralitate. Eminescu și Veronica nu s-au căsătorit deși erau legați printr-o puternică dragoste și o sumă de afinități. Neîmplinirea căsătoriei a adus după sine o mare tragedie. Moartea i-a răpit prematur. Veronica i-a Închinat și ea frumoase și delicate versuri adunate În volumul „Poezii” În 1887. Eminescu era Încântat de acest volum. „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
dăruită lui Eminescu nota următoarea dedicație: „Sufletul meu și după moarte vă căuta umbra poetului iubit”. În 1881 Îi scria: „noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul”, apoi: „eu Îți voi aduce ca jertfă viața mea” (1882). Și Veronica și-a ținut jurământul de credință. Viața crudă și nemiloasă, a făcut ca Eminescu să fie smuls din brațele Îngerului de pază. Murind, el a luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Dragoste și Poezie”. Acolo a transcris poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și unele din cele care i-au fost dedicate ei, Însoțindu-le cu comentarii. Și-a procurat arsenic de la farmacie și În timpul nopții, acesta i-a adus sfârșitul. Ea a săvârșit un gest ca În antichitatea greacă, așa cum a subliniat N. Iorga. Și astfel, În curtea bisericii „Sf. Ioan” din Văratec, Își doarme somnul de veci cea mai frumoasă și mai cultă femeie a vremii ei, muza
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]