1,486 matches
-
-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă lui bargello cadavrul, apropiind torța de chipul acestuia. - Vezi buzele și limba umflate? Ca și când s-ar fi sufocat Într-un aer prea Încărcat, explică el Îndepărtând flacăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta adulmecând la rându-i un ciob de sticlă. Omul a dat foc la ulei ca să declanșeze incendiul. Dar pesemne că și-a greșit socoteala. Ceva n-a mers cum trebuie și s-a pomenit victima propriului sale ticluiri. Dumnezeu cel drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îndoială că nu”. În încheiere, politrucul de pe malurile Dâmboviței își exprimă speranța că Partidul Muncitoresc Român va trage învățămintele necesare și va contribui, folosind „metodele bolșevice”, la „istorică bătălie pentru construcția socialismului”. Comuniștii români porneau de la premisa că „zadarnic umblă adulmecând șacalii imperialiști în jurul Iugoslaviei”, întrucât aceasta va găsi „drumul cel just” spre construirea unui stat socialist „în cadrul Frontului Unic al Socialismului, în frunte cu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice”. Există însă informații potrivit cărora concomitent cu anunțul oficial de la București, al
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
la bazin și la scena umană. Nu era prea interesat de femeile aproape goale, priveliște care lui nu-i provoca excitarea mecanică pe care i-ar fi stârnit-o lui Brian. Îi plăcea doar locul și mirosul. Se opri și adulmecă. Anthea Eastcote, care-l cunoștea pe George, îi strigă: „Hello!“. Valerie Cossom, îndrăgostită în taină de el, se opri din înot și se ridică în picioare în partea cu apă scăzută a bazinului, oferind la vedere trupul ei frumos. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vai de ea dacă nu-i acasă!“ Zet trecu pe lângă o tufă de călini și se pomeni fată-n față cu o vulpe. Cățelul îl lătrase pe George fără să aibă vreo intenție agresivă. Îl urmărise tot drumul de la garaj, adulmecându-i manșetele pantalonilor. George mirosea întotdeauna altfel decât ceilalți oameni, dar astăzi Zet îi detecta un miros nou, mai puternic și cam grețos. Era un miros de animal, totuși lui Zet nu-i plăcea, îi insulta a anume vână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își vârî botul și labele din față sub capacul cutiei de metal. Alex se simți înfricoșată și mâniată de indiferența vulpii față de prezența ei. Rosti, găsind că-i ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a se pierde urma banilor. Așa se face că, la plecare, firmele exploatatoare au pierderi și datorii, iar la sosirea hârtiilor, paguba se transformă în profituri mari, trădate de majorări de capital de milioane de dolari. Acum, dârele banilor sunt adulmecate de procurorii DNA. În România, Forestar Sa Tarcău apare, la 31 decembrie 2015, cu pierderi de 14.761.708 lei, iar Romanel Group apare, la aceeași dată, cu pierderi de 5.938.438 lei. În Panama, acționarul majoritar are un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Căciuli coborâte de pe Columna lui Traian. Predomină cărămida și betonul. Rar se mai fac chirpici făcuți din lutul amar al colinelor. Un bătrân își culege porumbul din peticul de la marginea pădurii. Scăpate din poala nopții, două bivolițe cu o vițelușă adulmecă buruienile tinere, cruțate de brumă. - Ziua bună! Au rămas verzi dovlecii... - Că nu-s dovleci, îs pepeni. Dovleci îs cei galbeni, de care mâncă oltenii, îmi explică Mihai Cicio. Nu s-or copt pepenii. N-o fo’ niciodată așa. Nimic
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în urmă unul dintre pui... — Pe care l-a înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o vizită În ultima vreme, de la sora ta cea drăguță? — A venit sîmbătă, Îi răspunse Duncat așezîndu-se. — E bună cu tine. Și drăguță pe deasupra. Bărbatul făcu cu ochiul. Și asta nu dă rău, nu-i așa? Duncan zîmbi, dar apoi adulmecă, strîmbîndu-se. De unde vine mirosul ăsta oribil? — Tu ce crezi? zise bărbatul de vizavi. S-a Înfundat din nou canalul ăla nenorocit. La cîțiva metri de masa lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mi-ar fi mentor și cea mai bună prietenă și sînt convinsă că i-aș cere părerea În toate privințele. Date fiind toate acestea, la Început, nici prin cap nu mi-a trecut că ar fi ceva ciudat, n-am adulmecat măcar vreo urmă de ceva nelalocul lui. Am petrecut ore nesfîrșite interogîndu-l pe Dan În legătură cu familia lui, străduindu-mă să aflu cît mai multe despre toți membrii Înainte să-i cunosc, Încercînd să-mi dau seama ce fel de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În țarcul din mijlocul camerei de zi, În timp ce Trish și cu mine o urmăm pe gazdă În bucătărie, ca s-o ajutăm să pregătească ceaiul. Ca În numeroase ocazii cînd merg În casa Lisei, mirosul dinăuntru este delicios, iar eu adulmec fericită, ținîndu-mă după ele spre bucătărie. — Și ce-ai gătit astăzi? Orice-ar fi, miroase incredibil. Uneori mă bate gîndul că ar trebui să te urăsc, Îi spune Trish Lisei. Cum se poate să ai timp să gătești atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu se gândește la Anglia ca la țara lui natală. Casa lui este aici, dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a ieși în oraș) și încearcă pe furiș să simtă mirosul oamenilor pe care-i acostează la docuri. Dar nu este destul. Într-o zi, din disperare, îi plătește unui servitor de la hotelul Watson câteva ane să-l lase să adulmece un maldăr de rufe. Omul îl crede pervers, dar este gata să-i ia banii oricum. Cu fața îngropată în niște burra ale unei memsahib din hotel și în cămășile murdare ale sahibilor, găsește o denumire pentru asta. Unt rânced
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viorelele, toporașii delicați și gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă mohorâtă. Este o trezire la viață, a cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor... A venit primăvara. Primăvara trezea și în noi pofte de viață.. adulmecam mireasma primăverii născânde. Țigăncușele cutreerau străzile orașului... Lăpușneanu, mai ales, îmbiind trecătorii cu buchețele de ghiocei și toporași.. ori zambile. Ia zambilica parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de a apela, mai ales după progresele chimiei, doar la principiul activ al mirodeniei: piperina piperului, izotiocianatul de alil al muștarului, vanilina vaniliei. À propos: vanilina rezultă chiar din distilarea uscată a lemnului, lucru de care se poate convinge oricine adulmecând fumul unei hârtii aprinse... bineînțeles nu una de o sută de mii, căci nu se știe ce reacție antagonică e În stare să catalizeze metalul firului de securizare... Care principii active s’au Încetățenit alături de bucățelele de Natură - mirodeniile adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
calcă de două ori pe aceleași urme. Dar, cum lup cu lup seamănă ca două picături de apă, cel puțin În ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe altă dată să discut mediul cu totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie firească, naturală, cu una fosilă, cu multe păcate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greșit, o dată și rău. Acel loc e ocolit, de mulți ani, de toate pisicile ce ajung pe acolo. Dar aici nu e vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și auz. Mirosul e pe un plan secund, căci n’am ditamai botul care să adăpostească o suprafață olfactivă mare, precum dulăul. Dar, chiar așa, aproape o egalez pe-a voastră, deși sunt atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult mai rezistentă decât cea din stilou: feromonii. À propos: Poate nu știți de ce noi, pisicile, nu ne Încăierăm niciodată când e vorba de vânătoare; culmea, fiind vorba de o problemă vitală, hrana. Noi adulmecăm urmele - musai și doar ale - pisicii sosite deja În acel teritoriu la vânătoare și, implicit ne-o amânăm pe-a noastră, pentru mai târziu. Ne Încăierăm și noi, dar numai pentru treburi serioase, precum e o pisicuță... Poate ați vrea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar pentru a cerceta, În venerația lui definitorie pentru plantă. Da, planta, căci pe frunza ei trăim și noi, și restul lumii. Dar unul care iubește tot ce este viu, adică și animalul, și piatra. À propos: dacă mișună canadienii adulmecând Roșia Montană, silind-o să le plătească cu viața lăcomia, e pentru că doar viața pietrei - cu mult mai lentă decât a noastră - a născut filoane de argint, dar mai ales de aur... Dar cel mai mult el iubește pisicile, acelea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ales niște acuarele pentru o expoziție. Între cioburi i-a atras atenția faianța de Iznâk. Găsise o jumătate de ceașcă; cealaltă era la Vili. Între dânșii s-a iscat un conflict, fiecare dorindu-și partea pe care n-o avea. Adulmecând ca o fiară, Octavian a dat târcoale cercului Archeos unde a îndrăznit până la urmă să intre. Nu s-a oprit la cercul de arheologie; l-au atras și felicitările pe care le zugrăveau copiii la cel de pictură. Prinzând tehnica
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la politica națională a partidului. Un subiect delicat totuși. Pentru a-l dezbate, își invită soția la o plimbare prin parc, rezervat, la căderea nopții, tocmai cuplurilor legitime. Îi ține un discurs ferm, dar echilibrat, pregătit dinainte. Moara stricată, care adulmecase deja mireasma de viorele, îl ascultă roșie de furie stăpânită și se străduiește, abilă, să-l tragă de limbă. La sfârșit, șuieră printre dinți: Foarte bine, ocupă-te de formalități și termină cât mai iute posibil!" Deși surprins și puțin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]