554 matches
-
crengi!" (jamaykde-sign.ro). Alte exemple, destul de puține, par să indice o tendință de extindere a construcției: „reprezentați o specie rară de ratați cu crengi" (emulterebuturi.blogspot. com); „Mi-a fost o leneeeeeeeeeeeeeeee... cu crengi" (hajustbecauseican. blogspot. com), inclusiv în contexte adverbiale: „La Capra iarăși e scump cu crengi" (forum.computergames.ro). Construcția se desemantizează, transmițând în primul rând ideea de intensitate; există însă și încercări de remotivare a ei: „sunt invidioși și răi, mai sunt și proști cu crengi, încă au
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
istorie lexicală interesantă și proprie limbii române a adăugat sensurilor obișnuite ale substantivului neutru radical înțelesul - mai puțin previzibil - de “neologism; termen cult, savant”. Accepția specială, care apare și în forma adjectivală a cuvîntului (“expresii radicale”), ca și în cea adverbială (“a vorbi radical”) nu se găsește în ediția din 1975 a Dicționarului explicativ, dar e înregistrată în volumul al IX-lea din Dicționarul limbii române (DLR), din același an; termenul e considerat “depreciativ”, fiindu-i indicată doar forma de feminin
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
27.09.2011); „Contractele cu dedicație, blocate” (TVR1, Telejurnal, 26.09.2011); „Bani de la Guvern, dirijați cu dedicație de secretarul de stat” (România liberă, 7.06.2011) etc. Cum se vede din citatele de mai sus, formula poate fi folosită adverbial, pentru descrierea unei acțiuni (a atribui cu dedicație) sau, mai des, ca atribut pentru un nume de acțiune sau de rezultat al acțiunii (concurs cu dedicație, contract cu dedicație etc.). Construcția se poate folosi fără determinări, ca o caracterizare generală
Cu dedicație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5215_a_6540]
-
grup(ă) desemnează o multitudine, sugerează acumularea și poate fi simțit ca un sinonim parțial pentru mulțime, grămadă. În ultima vreme, remotivarea a mai avansat cu un pas, grupă primind un adjectiv care îi atribuie mai mult sens ca intensificator adverbial, și anume mare: "înghesuială grupa mare!" (iorga.eu); "în concluzie, supărări minore, liniște grupa mare..." (douamaini.ro); "la Acvarium, continuă să se fure grupa mare" (arenavalceana.ro, 3.10.2006); "sus era frig grupa mare" (jamaykdesign.ro, 18.01.2009
„Bani grup” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7202_a_8527]
-
tipuri. Împrumuturi sau creații recente intră în tipare mai vechi, nu pentru că ar fi nevoie să se umple vreun gol, ci pur și simplu dintr-o tendință de reînnoire a inventarului existent. Există în română destul de multe adverbe și locuțiuni adverbiale care indică desfășurarea continuă a unui proces sau a unei activități. Unele sunt vechi și populare: mereu, întruna, fără încetare, fără întrerupere, fără oprire, neîncetat; câteva au ieșit din uzul curent, căpătând o notă arhaică și de prețiozitate: necontenit, necurmat
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
fixat ca formă sudată (singura pe care o acceptă Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic - DOOM2). În 1940, Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul I, Litera C) îl înregistra cu elementele componente încă separate grafic -în continuu ca variantă la forma adverbială fără prepoziție continuu („Am venit continuu de am aprobat", T. Maiorescu). Există și o variantă neacceptată de norme (încontinuu), înregistrată totuși de unele dicționare actuale. Încontinuu are avantajul de a se potrivi în foarte multe contexte, cu diferite tipuri de
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
multe surse (etimologia sa e multiplă: italiană, latină, germană, franceză). Interesant e că de la început cuvântul a fost folosit ca marcă de focalizare; primul citat înregistrat de Dicționarul limbii române (DLR, Litera P, 1974) este din Dinicu Golescu, în forma adverbială personale: „Eu personale nu am nici o pricină cu nici unul”; în dicționarul român-francez al lui Damé (1893), utilizarea adverbială (corespunzând fr. personnellement) e ilustrată de exemplul „Personal nu-l cunosc”. Valori similare aveau în epocă și unele construcții cu substantivul persoană
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
folosit ca marcă de focalizare; primul citat înregistrat de Dicționarul limbii române (DLR, Litera P, 1974) este din Dinicu Golescu, în forma adverbială personale: „Eu personale nu am nici o pricină cu nici unul”; în dicționarul român-francez al lui Damé (1893), utilizarea adverbială (corespunzând fr. personnellement) e ilustrată de exemplul „Personal nu-l cunosc”. Valori similare aveau în epocă și unele construcții cu substantivul persoană; în dicționarul lui Laurian și Massim (1876) sunt înregistrate formulele „persoana mea = eu însumi”; „e el în persoană
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
cetățeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au ieșit din uz (a lua luleaua neamțului). O serie lexicală bogată este alcătuită din adjectivele și mai ales substantivele cu valoare adverbială, de intensificatori: beat mort, beat turtă, criță, clește, praștie, cui, clei, cocă, cleampă, mangă etc. Multe se pot construi direct cu verbul a fi (a fi praștie, a fi mangă) sau cu participiul făcut: făcut praf, pulbere, arșice, borhot etc.
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
surprizele nu lipsesc: Știi cine e mai prost ca o varză?...Tu!" (gazetadecluj.ro). Atributele caracteristice ale prostiei în viziune națională par a fi acumularea inerțială, masivitatea gregară, sintetizate și în formula făcut grămadă / sau pur și simplu în uzul adverbial al lui grămadă: "eu mă întreb oare de ce ți-am răspuns la întrebări, că tu tot prost făcut grămadă rămâi!" (fanclub.ro); "Vai săracu..., trebuie să fii prost grămadă dacă nu reușești să scoți un cinci" (facultativ.home.ro). O
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane" (DEX); de aceea sînt folosite adesea cu o anume autoironie. Cel mai normal mijloc de echivalare terminologică rămîne în acest caz verbul a atașa și participiul său atașat (folosit adjectival sau adverbial, dezambiguizat de context). În formulele care anunță prezența unui document atașat, mulți utilizatori ai poștei electronice recurg la traducerea cuvînt cu cuvînt, la calchierea mecanică a unor structuri sintactice din engleză. Așa au luat naștere cîteva variante de mesaj-tip
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
realizare a ceea ce s-a numit "dezagreabilul ca mijloc de întărire" (J. Byck), fenomen ușor de regăsit și în folosirea unor adverbe ca grozav (al cărui sens negativ s-a atenuat în timp), teribil sau groaznic, parțial și în uzul adverbial al substantivelor foc, trăsnet etc. (frumoasă foc, deșteaptă trăsnet), în argotismele mortal, criminal, de comă etc. Sensul negativ al intensificatorului sporește forța expresiei, chiar dacă (sau mai ales dacă) se aplică unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil de
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de nu se mai poate!) etc. Din aceeași categorie de mijloace stilistice face parte sintagma, lexicalizată prin uz, cel mai cel (cu femininul cea mai cea): „Nu e ușor să fii
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
dar e alcătuită din termeni ai lexicului de bază, așa că e foarte posibil să fie treptat asimilată registrului standard. Dintre concurentele sale, cash este desigur unul de temut: e un cuvînt scurt, ușor de adaptat fonetic în română, cu uz adverbial sau de adjectiv invariabil; poziția îi e întărită de statutul său de termen internațional și de moda anglicismelor. Cuvîntul (care circula de mai multă vreme în română) a fost cuprins în noul DOOM (2005), cu indicație de pronunțare și cu
"Cu banii jos..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10394_a_11719]
-
cuprind formulă derrière leș coulisses (pentru care internetul furnizează totuși destule exemple), ci doar dans leș coulisses - care a devenit în română în culise. Sintagma în culise e o îmbinare stabilă cu circulație largă; în DEX e considerată chiar „locuțiune adverbiala”, cu sensul „în ascuns, în secret”. S-ar putea ca formulă în spatele culiselor să provină dintr-o contaminare recentă cu engleza, în care același concept („spațiu secret, al pregătirilor sau al detaliilor ascunse ale unei acțiuni”) este exprimat prin formulă
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
publicat fragmentat de indicații de atmosferă. Din loc în loc, apar între paranteze rotunde următoarele cuvinte: „Aplauze furtunoase”, „Aplauze”, „Aplauze”, „Vii aplauze”, „Aplauze puternice, îndelung repetate”. După cum se vede, aceste curioase didascalii sînt cîteodată adjectivate, ba chiar se adaugă indici calitativi adverbiali. Este un caz cu totul aparte, singular aș spune în istoria publicației. Aceste indicații, împreună cu fotografia de foarte mari dimensiuni cu Gheorghiu-Dej în prim plan, în fața microfoanelor, aplaudînd el însuși zîmbitor, fac din această primă pagină una cu totul inedită
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
adaos la un argument anterior): "Plus de asta, tranșele de aplicații predate de firmă s-au dovedit toate falimentare" (Academia Cațavencu, 25, 2004, 3). Există și varianta (la fel de neelegantă) în plus de asta, folosită chiar ca echivalent incident al locuțiunii adverbiale în plus: "M-am săturat să tot trag de la alții și, în plus de asta, e mai ușor să te aperi decât să ataci" (atsf.ro). O marcă orală suplimentară poate apărea în plan fonetic, prin eliziune: "Ș-atunci de unde
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
în producerea unui număr foarte mare de asimetrii, în care cuvîntul format cu ne- are alt sens principal decît baza de derivare (nebun, nesimțit), se folosește mult mai mult decît aceasta (nenorocire), sau are alte disponibilități gramaticale - de exemplu, folosirea adverbială (neapărat) ori formarea unui plural (nedreptăți). Există cîteva construcții cu negație tipice românei popular-familiare: la nesfîrșit, în neștire; specifică este și structura cu supinul, echivalentă cu un derivat în -bil (de necrezut = incredibil), ca și îmbinarea dintre prepoziția pe și
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele în discuție se combină în mod obișnuit cu plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare și expresivă: ,băncile de stat din care se putea fura un ban grămadă" (Evenimentul zilei = EZ
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
pe care o trezește formula vagă, înșelătoare și nefirească: "De câte ori aud la televizor expresia Ťpe surseť, îmi vine să mă urc pe pereți" (alseresblog.romblog.ro, 11.03.2008). Pe de altă parte, se confirmă răspîndirea ei, chiar în folosire adverbială, pe lîngă cele mai neașteptate verbe (a afla, a veni, a da etc.): "informațiile în acest sens au venit Ťpe surseť, pentru că era vorba de publicarea unei corespondențe private" (Timpolis, 6-8.08.2007), "se vorbește Ťpe surseť despre intenții clare
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
element care "oferă un avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a turcismului coz, care a circulat inițial cu sensul de origine - "atu", păstrîndu-se azi doar în limbajul basmelor, ca determinant de tip adverbial pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă coz"). într-un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele metafore din limbajul jocurilor de cărți rămîn bine instalate în limbă, își continuă circulația și chiar ascensiunea: e drept, fără a mai evoca
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
numere indicate de zaruri au denumiri proprii (3 : 3 = "limbă de șarpe"). Din toate aceste formule, o evoluție specială a cunoscut para-ndărăt, probabil prin reinterpretare, prin remotivarea elementelor care o alcătuiesc. Conform sursei 123urban.ro, para-ndărăt (și forma adverbială suplimentar marcată parandărătălea) e un "termen folosit la jocul de barbut, cu sensul de Ťzarul prost câștigăť"; dar înseamnă și, pur și simplu, "invers, pe dos; de la coadă la cap". Oricum, termenul pare să fie folosit tot mai mult, în
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
Rodica Zafiu Locuțiunea adverbială la blană, cu o circulație familiar-argotică destul de bine atestată pe internet, lipsește din majoritatea dicționarelor noastre. Locuțiunea este folosită în primul rând pentru a caracteriza conducerea cu mare viteză a unei mașini: „aici vei vedea doar puțin din ce se
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
la langue des cigains, Berlin, 1837) îl transcrie cu ț sonorizat, devenit d - mischdo - și îl definește că "bon", cu precizarea că se referă la inanimate (spre deosebire de ladscho, care s-ar referi la persoane); diferențierea este desigur legată de natură adverbiala a cuvîntului, prin care sînt calificate acțiuni, situații, în genere abstracte. La J.-A.Vaillant (în Grammaire, dialogues et vocabulaire de la langue rommane des sigans, Paris, 1861), cuvîntul apare înregistrat în formă mișto, cu explicația "bien". Cam în aceeași perioadă
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998), "S-a dat startul înfruntărilor electorale deocheate" (Curierul zilei - Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul de față unul dintre cuvintele familiare la modă, a cărui largă utilizare e caracterizată de două tendințe: de extindere a uzului prin aplicarea la situații
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]