518 matches
-
regiunile tropicale. Drepnelele trăiesc de la regiunile de litoral până la limita zăpezilor eterne, unele specii s-au adaptat la viața în orașe. Păsările au aspectul unor rândunele, dar au arpile mai lungi în formă de seceră. Corpul are o formă perfect aerodinamică ca o adaptare la un zbor rapid, dovadă fiind și primele remige, foarte lungi și înguste. Picioarele sunt scurte nedezvoltate, servind numai la agățat pe suprafețe verticale aspre. Gura ca și caprimulgii o pot deschide larg, însă drepnelele au ciocul
Apodidae () [Corola-website/Science/320455_a_321784]
-
remorcarea planorului. Tancul T-60 folosit pentru experiment era puternic modificat, fiind golit de absolut toate echipamentele care nu erau vitale: armament, muniție sau faruri. Practic, avea la bord doar o cantitate mică de combustibil. Cu toate acestea, din cauza performanțelor aerodinamice foarte slabe, bombardierul TB-3 care îl tracta a fost nevoit să-l abandoneze, fiind în pericol de a se prăbuși. Tancul T-60 a fost construit în două variante: Spre sfârșitul producției, unele tancuri au fost dotate cu un blindaj
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
chiar in apropierea insulelor japoneze. Adițional avioanelor modificate în scopuri "kamikaze" și bombardierelor în picaj, au fost construite și avioane cu scopul exclusiv al misiunilor sinucigașe. Aspirantul Mitsuo Ohta a sugerat dezvoltarea unor bombe care să planeze (bombe cu formă aerodinamică uneori beneficiind de sisteme de control, diferite de cele pur balistice, și care au o rază de acțiune sporită) transportate către țintă de avioane. Primul Birou Tehnic Aeronaval ("Kugisho") din Yokosuka a preluat ideea lui Otha. "Yokosuka MXY7 "Ohka"", un
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de chila; 2.4 Buzunare pentru lateuri. Sunt transversale pe voalura, cusute la intradosul acesteia. <br> O caracterisitică a voalurii este suprapunerea intradosului peste extrados, măsurată în procente. Cu cat suprapunerea este mai mare cu atat profilul va fi mai aerodinamic și aripa va avea performanțe mai bune. Deltaplanele de școală au o suprapunere cuprinsă între 5-30% în timp ce deltaplanele de performanță pot ajunge până la 100%. 3. Termeni constructivi Anvergură reprezintă lungimea aripii măsurată între extremitățile aripii. Se notează cu litera b
Deltaplan () [Corola-website/Science/322998_a_324327]
-
eficiente la viteze de zbor medii, cu numărul Mach cuprins între 0,5 și 1,0 (cca. 600 - 1200 km/h la nivelul solului, respectiv cca. 500 - 1000 km/h la nivelul zborului de croazieră). La viteze mai mari, performanțele aerodinamice ale elicii scad, datorită apariției regimului de curgere transsonic (sau chiar supersonic) a aerului la vârfurile palelor elicii. Din acest motiv, la avioanele de viteze mai mari (avioane supersonice) sunt utilizate alte tipuri de motoare (turboreactoare). Turbopropulsoarele sunt foarte eficiente
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
misiune orbitala a fost lansată pe 22 aprilie 2010, folosind o rachetă lansatoare, Atlas V. Revenirea cu succes pe Pamant a avut loc la 3 decembrie (același an) și a fost primul test al unui scut termic și al manipulării aerodinamice hipersonice. Un al doilea X-37 a fost lansat la data de 5 martie 2011, cu denumirea misiunii „UȘA-226”; a revenit pe Pământ, la 16 iunie 2012; o a treiea misiune X-37, „UȘA-240”, a fost lansată cu succes la 11 decembrie
Boeing X-37 () [Corola-website/Science/333004_a_334333]
-
Solicitare verticală maximă - Solicitări combinate - Ridicare cu macaraua și ridicare cu cricuri - Fixarea echipamentelor (inclusiv cutia/boghiuri) - Alte solicitări excepționale Solicitări de exploatare (la oboseală): - Surse de solicitare - Gama sarcinilor utile - Solicitări induse de calea ferată - Tracțiune și frânare - Solicitări aerodinamice - Solicitări la oboseală la interfețe - Puncte de contact cutie/boghiu - Fixarea echipamentelor - Solicitări de cuplare - Combinații de solicitări la oboseală Rigiditatea structurii principale a vehiculului - Încovoiere - Regimul vibrațiilor - Rigiditatea la torsiune - Echipamente * Arimarea încărcăturii Trebuie să se fie luate măsurile
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
baza limitei de rezistență la oboseală, în măsura în care astfel de date normalizate sunt disponibile. Tracțiune și frânare Ciclurile de solicitare datorate tracțiunii și frânării trebuie să reflecte numărul de porniri și opriri (inclusiv cele neplanificate) asociate modului de exploatare planificate. Solicitări aerodinamice Solicitările aerodinamice importante poate să apară datorită: a) trecerii în viteză a trenurilor; b) circulației în tuneluri; c) vânturilor laterale. În cazul în care astfel de solicitări generează eforturi ciclice semnificative asupra structurii, acestea trebuie incluse în evaluarea solicitării la
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
de rezistență la oboseală, în măsura în care astfel de date normalizate sunt disponibile. Tracțiune și frânare Ciclurile de solicitare datorate tracțiunii și frânării trebuie să reflecte numărul de porniri și opriri (inclusiv cele neplanificate) asociate modului de exploatare planificate. Solicitări aerodinamice Solicitările aerodinamice importante poate să apară datorită: a) trecerii în viteză a trenurilor; b) circulației în tuneluri; c) vânturilor laterale. În cazul în care astfel de solicitări generează eforturi ciclice semnificative asupra structurii, acestea trebuie incluse în evaluarea solicitării la oboseală. Solicitări
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
pe miliard și exprimată ca dioxid de azot în micrograme pe m3; 10. "PM10" reprezintă pulberi în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare după dimensiuni cu mărime selectiv, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 μm; 11. "PM2,5" reprezintă pulberi în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare după dimensiuni, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 μm; 12. "prag superior de evaluare" reprezintă
jrc4090as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89253_a_90040]
-
cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 μm; 11. "PM2,5" reprezintă pulberi în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare după dimensiuni, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 μm; 12. "prag superior de evaluare" reprezintă un nivel specificat în anexa V, sub care se poate utiliza o combinare de măsurări și tehnici de modelare pentru evaluarea calității aerului înconjurător în conformitate cu art. 6 alin. (3) din
jrc4090as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89253_a_90040]
-
Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici. Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă de fapt un avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea "Salon internațional aeronautic" de la
Henri Coandă () [Corola-website/Science/296590_a_297919]
-
a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie. În următorii ani se întoarce în Franța, unde a construit un avion de recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele. În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru "Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid", care se referă la fenomenul numit astăzi "Efectul Coandă", constând în devierea
Henri Coandă () [Corola-website/Science/296590_a_297919]
-
de motoare rachetă și diferiți combustibili, inlusiv combustibili solizi, au hotărât să folosească fibră de sticlă pentru construcția motorului și apa oxigenata că combustibil. Primul lor vehicul a fost numit Demonstrator și era o rachetă lungă de 10 metri stabilizata aerodinamic. Nu a zburat niciodată, în schimb a fost folosită la diferite expuneri publice pentru a atrage fonduri și sponsorizări. A doua lor rachetă, Demonstrator 2 a fost construită în 2003. Pentru aceasta, ARCA a construit prima lor instalație de testare
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
vreodată, având un volum de 2 milioane de metri cubi. Pentru rachetă Haas au creat un vehicul demonstrator mult mai mic numit Helen care a fost intenționat pentru a testa tehnologia și modul de operare. Rachetă Helen nu era stabilizata aerodinamic, folosind în schimb un sistem de stabilizare gravitațională prin tractarea sarcinii utile printr-un sistem de cabluri și pârghii. Bancă BRD - Groupe Société Générale a acordat ARCA o sponsorizare în valoare de 300.000 pentru activitate. Cosmonautul român Dumitru Prunariu
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
au fost create, o versiune cu trei trepte cu rezervoare cilindrice care folosea apă oxigenata că combustibil monopropelant și o versiune în două trepte care avea rezervoare cilindrice și folosea aceeași metodă de propulsie. Rachetă stabilizata gravitațional în loc să folosească suprafețe aerodinamice. Evita efectul pendul prin folosirea unui sistem semi rigid bazat pe cabluri și tractând sarcina utilă și celelalte trepte în direcția jetului motorului. Misiunea 3 a avut loc în data de 14 noiembrie 2009 pe Marea Neagră. Forțele Navale Române au
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
de secunde la 1.000 m și de 7 minute și 20 de secunde la 6.000 m. În ciuda configurației sale de biplan, CR.42 avea niște planuri avansate, bazate pe o structură din oțel și aluminiu, cu un carenaj aerodinamic, care acoperea motorul radial. Trenul de aterizare nu era retractabil. Aripa superioară a aparatului CR.42 era de dimensiuni mai mari decât cea inferioară. Avionul era unul cu o mare manevrabilitate, datorită încărcării scăzute pe aripă (masa avionului raportată la
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp(1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși(1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
de-a 28-a misiuni a navetei, STS-107. Pierderea navetei "Columbia" a fost rezultatul avariilor suferite în timpul lansării, când o parte din izolație, de mărimea unei serviete mici, s-a desprins din rezervorul principal exterior al navetei sub acțiunea forțelor aerodinamice. Resturile au lovit muchia frontală a aripii stângi, avariind sistemul de protecție termică (TPS), care o protejează de căldura generată de frecarea cu atmosfera la reintrarea în aceasta. Deși "Columbia" a rămas pe orbită, unii ingineri au suspectat că există
Dezastrul navetei spațiale Columbia () [Corola-website/Science/318280_a_319609]
-
dată inventată de inginerul șef al diviziei de siguranță Nils Bohlin de la Volvo. Prima mașină de sport de la Volvo a fost modelul P1800 prezentat în 1960. Considerat de mulți ca fiind o mașină bună de condus cu liniile unei coupé aerodinamice. Modelul P1800 a devenit celebru grație serialului TV “The Saint” cu Roger Moore la volanul mașinii. În anul 1964 Volvo a deschis porțile unui noi fabrici de producție situat în Torslanda, Suedia capabilă să producă 200.000 de modele pe
Volvo () [Corola-website/Science/315513_a_316842]
-
din interiorul motorului să ajungă în exterior și să intre în contact cu aparatură propulsorului și cu rezervorul exterior de combustibil. Această a condus la separarea legăturii din spate a propulsorului din dreapta și la distrugerea rezervorului din dreapta. După aceasta, forțele aerodinamice au distrus imediat vehiculul. Compartimentul echipajului și multe alte fragmente ale vehiculului au fost în cele din urmă recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
maximă nominală, iar coordonarea misiunii a fost predată de centrul de control al lansării de la Kennedy și preluată de centrul de control al misiunii de la centrul spațial Johnson din Houston, Texas. Pentru a preveni supraîncărcarea structurală a vehiculului de forțele aerodinamice, la Ț+28, motoarele principale au început să decelereze pentru a reduce viteza navetei în troposfera, conform procedurii normale. La Ț+35,379, au decelerat până la 65%. După încă cinci secunde, la aproximativ altitudine, "Challenger" a depășit Mach 1. La
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
35,379, au decelerat până la 65%. După încă cinci secunde, la aproximativ altitudine, "Challenger" a depășit Mach 1. La Ț+51,860, motoarele principale au început din nou să accelereze până la 104% vehiculul depășind Max Q, perioada de maximă presiune aerodinamică asupra vehiculului. Când naveta s-a apropiat de Max Q, a suferit cea mai bruscă schimbare a direcției vântului întâlnită până atunci în programul Space Shuttle. La Ț+58,788, o cameră video a imortalizat începutul unei emisii de gaze
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
de ). În condițiile în care rezervorul exterior se dezintergra (și propulsorul din dreapta, semidetașat, contribuia cu puterea sa într-o direcție anormală), "Challenger" a virat de la altitudinea să corectă în raport cu fluxurile de aer locale și a fost dezmembrat imediat de forțele aerodinamice anormale ce au avut ca rezultat un factor de încărcare de până la 20G — mult peste limita nominală de 5G. Cele două propulsoare care pot suporta forțe mai mari s-au separat de rezervorul exterior și au continuat în zbor necontrolat
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
urmărirea listelor ce asigurau că datele relevante sunt înregistrate și păstrate. Contrar a ceea ce a spus inițial ofițerul de dinamică zborului, naveta și rezervorul exterior nu au „explodat”. De fapt, ele s-au dezintegrat rapid sub acțiunea unor uriașe forțe aerodinamice, întrucat naveta trecuse cu puțin peste punctul „Max Q”, de maximă presiune aerodinamică (presiunea dinamică începuse să scadă după ce atinsese maximul). Când s-a dezintegrat rezervorul, combustibilul și oxidantul stocate în acestă s-au împrăștiat, lăsând impresia unei mingi de
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]