1,384 matches
-
elevi într-un angajament personalizat. Ceea ce ajungem să apreciem progresiv în strategiile educaționale centrate pe activismul elevilor izvorăște din energiile ascunse ale competiției și cooperării grupului de elevi prin temeiul încrederii reciproce și al stimei care pune în valoare cu afecte durabile potențialul fiecărui copil. In planul secundar al scenei strategiilor de activizare personalizată a elevilor o vom zări, abia ghicită, inima „dăscăliței" exigentă cu măsura bunei înțelegeri pentru virtuțile fiecărui copil. Cu discreție, dar și cu argumente educaționale convingătoare, d-
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
din Recanati. Printre acestea din urmă se numără Alessandro Manzoni, care îi mărturisise lui De Sanctis că nu înțelegea cum de Leopardi putea fi considerat poet sau Niccolò Tommaseo care îl invită pe romantic să mai renunțe la ale sale afecte sau chiar la Giuseppe Mazzini care consideră că poeziile lui erau sortite, în viitor, uitării.39 Prestigiul acestor detractori explică o oarecare timiditate inițială în receptarea pozitivă a operei leopardiene, în timpul vieții poetului și în primele decenii de după moartea sa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prag ce putea fi trecut într-o singură direcție. În vreme ce Eros și Thanatos sunt pentru romantic două entități atotputernice, personae cu care poetul dialoghează și în puterea cărora se află, sicilianul le subordonează subiectului și le acordă întâietate în universul afectelor. Pentru cei doi scriitori pierderea tinereții capătă greutatea unui moment tragic. În versurile primului îndepărtarea de copilărie declanșează agonia interioară ce preceda momentul stingerii: copilărie neavuta / de tine inima rănită, seaca / e tulburata (Convalescenta). Încă din tinerețe Leopardi simțea, cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-ncântătoare, iar dragostea, îl fanciullo amore preatânăra iubire (v. 10, v. 13). În versurile lui Leopardi, Eros și Thanatos sunt două entități atotputernice, cu care autorul dialoghează și în puterea cărora se află. Deși le-a acordat întâietate în sfera afectelor, autorul ermetic a înțeles să le subordoneze eului liric. Uneori desacralizarea morții duce la multiplicarea imaginii ei și la folosirea metonimica a termenului cu înțelesul de dispariție. În scrierile leopardiene în care dragostea și moartea sunt adevărate protagoniste, impetuozitatea poetului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
terului său trecător. Viața pe care o sesizează privirea me lan colicului nu este o plenitudine ideală, ci constituie tocmai ca rac terul muritor, decă zut al lumii; ea este sesizată „în amurg“, în clipa dispariției sale. Iar melancolia ca afect dialectic are ca obiect tocmai această viață. 1.3.2. Imaginea dialectică și lumea urbană Secolul al XIX-lea pierde din vedere alegoria ca formă a limbajului, dar îi transferă puterea dialectică asupra imaginilor noutății: „Wie im XVII. Jahrhundert die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
întrebările rămân în plan secund, precumpănitoare fiind sugestia unor stări care surprind evanescența realului într-o ființare imaterială și mai ales linia fragilă dintre cele două lumi, astfel încât dilema hamletiană devine „a fi și a nu fi”. Prin contemplație, deopotrivă afect și concentrare, existența nu mai e limitată în timp, golul pierderilor sufletești este compensat de prezența permanentă a celui dispărut, iar sincronizarea cu umbra sau cu ecoul face posibilă comunicarea : „Care dintre noi doi e-adevărat? / Căci glasul meu se-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
interlocutorilor. Reprezintă o tehnică esențială și presupune „reflectarea” mesajului pe care clientul îl transmite. Mesajul clientului va fi de cele mai multe ori codificat sau distanțat de informația nucleară pe care o transmite. Ascultarea presupune sinteza capacității de a reflecta conținutul și afectele corelate, determinând clientului senzația că este înțeles. A nu moraliza interlocutorul; o A nu-l întrerupe, a-l lăsa să-și spună punctul său de vedere; Nu dați sfaturi, nu judecați sau criticați persoana, ci se discută comportamentele ei, oferind
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
22. Această poziție fermă a lui Descartes marchează o turnură în atitudinile față de animal: dacă anticii și medievalii le contestaseră adesea poziția de egalitate cu omul, ei nu le refuzaseră cu totul capacitatea de memorie, inteligența rudimentară ori posibilitatea unor afecte. Oricum, nu respinseseră faptul că animalele au o anumită formă de suflet. Cu aceasta, intră în impas și perpectiva alegorizantă specifică Evului Mediu creștin care atribuia animalelor virtuți sau vicii omenești. Oricum, această teorie câștigă cu greu teren, ea având
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și stările afectiv-volitive, care, În unitate cu cele cognitive, oferă o Înțelegere integrală a atitudinii de comportament față de o faptă oarecare. Se cunoaște faptul că În actele de comportament, stările afective au adeseori o pondere ce depășește discriminarea cognitivă, deoarece: - afectele sunt principalii furnizori de energie pentru lumea cognitivă; - afectele sunt cele ce dau stabilitate intenției și atitudinii umane, ca niște ecluze ce Închid sau deschid accesul la informația cognitivă, Îndeplinind astfel rolul de liant (de „țesut conjunctiv”) pentru cogniție; - afectele
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
oferă o Înțelegere integrală a atitudinii de comportament față de o faptă oarecare. Se cunoaște faptul că În actele de comportament, stările afective au adeseori o pondere ce depășește discriminarea cognitivă, deoarece: - afectele sunt principalii furnizori de energie pentru lumea cognitivă; - afectele sunt cele ce dau stabilitate intenției și atitudinii umane, ca niște ecluze ce Închid sau deschid accesul la informația cognitivă, Îndeplinind astfel rolul de liant (de „țesut conjunctiv”) pentru cogniție; - afectele sunt acelea ce determină ierarhia conținuturilor gândirii prin reducerea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
afectele sunt principalii furnizori de energie pentru lumea cognitivă; - afectele sunt cele ce dau stabilitate intenției și atitudinii umane, ca niște ecluze ce Închid sau deschid accesul la informația cognitivă, Îndeplinind astfel rolul de liant (de „țesut conjunctiv”) pentru cogniție; - afectele sunt acelea ce determină ierarhia conținuturilor gândirii prin reducerea gradului său de complexitate și prin concentrarea pe ceea ce este esențial Într-o atitudine comportamentală. Sub acest aspect, discernământul aduce În discuție aptitudinea superioară a reprezentării de a evalua și rezilia
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
că nu le deține decât teoretic; relația cu Ioana - cea dintre doi oameni care „nu pot trăi împreună, dar nici separați” - readuce în prezent, simultan, dragostea și ura, neputința înțelegerii cauzei ce a determinat trădarea, gelozia, pasiunea obsesivă; pentru Dania, afectele lui Sandu variază de la adulație la încercarea de a se desprinde, prin obiectivare iluzorie, de simțita superioritate a protagonistei: „Eram rușinat de ce neînsemnat îi apărusem.” Obișnuit să asimileze și să interpreteze realitatea în scopul aproape programatic al satisfacerii permanente a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
or silently block and censures the freedom of speech. Keywords: power, control, ideology, totalitarianism, freedom of speech, art, New Mân, mass-media scandals Introducere Devalorizarea valorilor supreme, despre care a vorbit Nietzsche, descrie procesul de reducere a valorilor la dimensiunea instinctelor, afectelor, voinței și dorințelor noastre, precum și la nivelul promisiunilor și speranțelor pe care oamenii și le fac lor înșiși și unii altora. Cu alte cuvinte, nu există valori supreme pentru că nu există nicio autoritate supraumana, ne-umană sau superioară omului la
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
din vedere că satisfacerea clientului este motorul principal al unei afaceri stabile actuale. Pericolul dezechilibrului poate însă să apară și asociat caracteristicii esențiale a obiectivului: măsurabilitatea sau verificabilitatea. „Mania cuantificării” și „înecarea în cifre”, ca și bugetarea excesivă, pot avea afecte păguboase pe termen mediu și lung, în special în domeniul inovării și al imaginii. Din perspectiva oferită de lista de caracteristici ale unui obiectiv, echilibrul apare în forme mai subtile. Accentuarea uneia dintre caracteristici ar putea avea drept efect renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
exprimare, agramatismul și agrafia dau conturul deplin al acestei forme de afazie. Afazia Wernicke este predominant senzorială sau receptivă și se caracterizează printr-o fluență verbală ieșită din comun, folosind în majoritatea cazurilor cuvinte care seamănă fonetic între ele (parafazie). AFECT (< germ. Affekt, cf. lat. affectus) - Modalitate elementară a reactivității afective, caracterizată prin emoție de mare intensitate, de durată redusă și de exprimare nemijlocită prin comportament. Potrivit lui Popescu-Neveanu (1978), stările de afect reproduc și modele sociale, fără a se conforma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
majoritatea cazurilor cuvinte care seamănă fonetic între ele (parafazie). AFECT (< germ. Affekt, cf. lat. affectus) - Modalitate elementară a reactivității afective, caracterizată prin emoție de mare intensitate, de durată redusă și de exprimare nemijlocită prin comportament. Potrivit lui Popescu-Neveanu (1978), stările de afect reproduc și modele sociale, fără a se conforma unei organizări raționale (de exemplu, furia și abandonul de sine, agresivitatea oarbă și starea de groază, accesele nestăpânite de râs sau plâns etc.). În starea de afectare intervine o îngustare a câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de groază, accesele nestăpânite de râs sau plâns etc.). În starea de afectare intervine o îngustare a câmpului de conștiință și chiar subordonarea acestei tendințe afective. În psihologia modernă sunt formulate recomandări de prevenire sau înlăturare a efectelor negative ale afectului, prin amânarea și comutarea reacțiilor, efectuarea de mișcări menite să reducă încordarea și apoi trecerea la o analiză detaliată a situației. AFECTIVITATE (< fr. affectivité) - Proprietatea subiectului de a resimți emoții și sentimente; ansamblul proceselor, stărilor și relațiilor emoționale sau afective
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
engl. unconscious) - Ansamblu de dispoziții, stări, procese psihofiziologice și psihice care nu sunt prezente în câmpul actual al conștiinței. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței; este cazul proceselor care nu implică în mod obligatoriu controlul conștiinței: acte reflexe, impulsuri, afecte, elemente automatizate ale unor acțiuni complexe. Sub raport structural, explicarea acestor fenomene este îndreptată către sfera psihofiziologică a reacțiilor subsenzoriale, către procesele de inhibiție supraliminală și către controlul și coordonarea funcțiilor sistemului nervos simpatic și parasimpatic (Străchinaru, 1994). În modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fenomene psihice care au un rol esențial în declanșarea, orientarea și modificarea conduitei) care determină un act, o conduită; ansamblul de stimuli înnăscuți sau dobândiți, conștientizați sau neconștientizați, interni sau externi, care se află la baza comportamentului uman; atracții, trebuințe, afecte, interese, intenții, idealuri care determină și susțin energetic realizarea unor anumite acțiuni, fapte, atitudini și conduite. Motivația este una dintre cele mai importante variabile intermediare care se interpun între stimuli și reacții și îndeplinește funcții multiple în contextul conduitei și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a propriului corp, fiind un concept utilizat de psihologi. Brouchon-Schweitzer (1990) identifică două tipuri de percepții ale corpului: primul tip se referă la caracteristicile fizice și spațiale ale corpului, fiind denumit imagine spațială; al doilea tip include percepțiile, reprezentările și afectele elaborate pornind de la propriul corp, reprezentând imaginea afectivă. Descoperirea propriului corp sau trăirea corporalității se structurează începând de la vârsta de doi ani; trăirea corporalității se referă la libertatea de mișcare a copilului și la capacitatea de a se simți bine
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
traumatic secundar. Participanții care au ales mai des burnout-ul activ și planificarea raportau mai puține alterări ale credințelor legate de lume și mai puține simptome ale stresului traumatic secundar, un nivel scăzut de traumatizare vicariantă și burnout și mai puține afecte negative. Subiecții au fost rugați să precizeze și alte strategii folosite pentru a face față stresului la locul de muncă. Mai mult de 35% dintre cei interogați au raportat că se angajează în activităti ce favorizează sănătatea fizică și starea
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
succesului terapeutic prin consolidarea relației, complianța la tratament, creșterea încrederii pacientului (Hojat, Gonnella, Nasca et al., 2002). Pe de altă parte, empatia este factor principal în vulnerabilizarea specialistului la simptomatologia STS (Figley, 1995). Dincolo de factorul empatic, asumarea rolului de medic, afectele investite și constituirea relației pacient-specialist, depind cu siguranță și de motivația care mobilizează acțiunile cadrului medical. Contextul românesc plasează cadrele medicale în josul listei de priorități bugetare, infrastructura este deficitară, iar tot sistemul este în tranziție, astfel încât ne așteptăm ca motivația
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
noi, "interșanjabili". Mă regăsesc pe deplin, familial și profesional, în stilul de viață pe care îl am. Îmi este cunoscut faptul că, în alegerile pe care le facem, nu putem fi totalmente raționali, că elemente de i-raționalitate (instincte, emoții, afecte) pot influența deciziile pe care le luăm. Acceptarea acestei stări a devenit, în ce mă privește, parte a normalității care mă definește. Și consider că, din acest punct de vedere, sunt întrutotul coerent cu ceea ce am reușit să acumulez, până în
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă de semi-delir, caracterizat prin "leziunea parțială a intelectului, afectelor și voinței, ce se manifestă printr-o tulburare mintală care vizează, de regulă, un singur obiect sau un ansamblu de obiecte" (I: 341). Modul în care Esquirol definește "monomania intelectuală" (monomanie intellectuelle) va rămâne esențial pentru înțelegerea modernă a fenomenului
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]