1,554 matches
-
subiect în cadrul unei acțiuni, asupra dinamismului său au fost făcute din cele mai vechi timpuri. Unii sunt rapizi, emotivi, tumultuoși, dinamici, alții sunt mai lenți, își păstrează calmul, nu au izbucniri necontrolate. Toate aceste particularități aparțin atât activităților intelectuale și afectivității, cât și comportament exterior. Trăsăturile și tipurile temperamentale sunt cea mai accesibilă și mai ușor constatabilă latură a personalității. G. Allport arăta că temperamentul se referă la fenomenele caracteristice firii unui individ, la înțelegerea susceptibilității sale la stimuli emoționali, la
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acel schimb de drepturi și obligații pe care ar trebui să le aibe în mod normal cu societatea fiind într-un permanent conflict cu normele de conviețuire socială și cu legislația juridică. Promovarea exagerată a propriilor interese subiective face ca afectivitatea să domine și să deformeze interpretarea situațiilor obiectuive exterioare, proiectând asupra lumii propriile dorințe și temeri egoiste. Nivelul stimei de sine afectează puternic performanțele în toate activitățile, mecanismul circularității cauzale funcționând aici deosebit de pregnant:cei cu o înaltă apreciere de
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Nicolae Manolescu) poetul „cultivă stările tulburi, anxioase, vagul sufletesc și și-a pus la punct un stil interogativ din care nu lipsesc aluziile livrești (Iov, Robinson, Clitemnestra, Hamlet, Pandora).” Sigur este faptul că scriitorul își cenzurează drastic orice fior emoțional, afectivitatea fiind sancționată de reflexivitate. Dacă nu e neapărat un cerebral, H. este în orice caz un sentimental bine temperat care, cultivând o metaforă concentrată, lasă uneori impresia de obscuritate. Comentatorii, vorbind despre temele esențiale ale liricii sale - căutarea și arderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
cu care se confruntă familia contemporană merg de la rupturi afective, separări pe anumite perioade de timp, la divorț, parcurs marcat de numeroase schimbări și în privința exercitării rolurilor în familie (fie supraîncărcarea unui partener, fie degrevarea de sarcini a altuia), scăderea afectivității, a comunicării între parteneri, deteriorarea relațiilor dintre cei doi soți prin manifestări agresive fizice și/sau verbale, schimbarea valorilor tradiționale ale familiei. Toate aceste efecte își amplifică influența atunci când în cuplurile respective există și copii. Nu numai că procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
care îi plac. Răspunsul sugerat reprezintă veriga finală a demersului sugestiv, respectiv reacția subiectului în sensul celor sugerate, acest răspuns nefiind întotdeauna vizibil și controlabil, marea majoritate a influențelor sugestive rămânând ascunse. Toate procesele și funcțiile psihice (atenție, memorie, decizie, afectivitate, atitudini, credințe, opinii, etc.), dar și funcțiile fiziologice ale organismului pot fi influențate în sens pozitiv sau negativ prin intermediul sugestiilor. Utilizarea terapeutică și autoformativă a sugestiilor pentru vindecare și optimizare a comportamentului se bazează pe sugestii pozitive. Termenul de
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
gândirii (acceptarea ca fiind logice a unor situații pe care în stare normală nu le-ar considera ca atare). * modificări în domeniul activității motorii ( relaxare musculară, acțiuni automate, rigiditatea corpului, menținerea timp îndelungat a unor poziții incomode). * modificări în sfera afectivității (majoritatea subiecților supuși hipnozei afirmă în mod spontan că au trăit o stare afectivă pozitivă, de calm, liniște și relaxare profundă). Dacă hipnoza este o stare modificată de conștiință indusă de către o altă persoană, autohipnoza reprezintă o stare asemănătoare, dar
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
o direcție sau alta. Și pentru persoanele consacrate fericirea este un altfel de mod de a privi la viață, ca la o misiune de realizat pentru ceilalți, o misiune vocațională care duce la privilegierea unui stil relațional manifestat printr-o afectivitate pozitivă și constructivă. Cine se simte fericit știe să redescopere valoarea lucrurilor, dar, în același timp, știe și să contribuie la acele relații care facilitează o viziune a existenței, care respectă spațiul celuilalt și apreciază darurile cu care el este
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
rațiunii și sentimentelor, înțelese ca întruchipări ale binelui și, respectiv, ale răului absolut, mai poate fi văzută și astăzi drept dogma fondatoare a filosofiei morale a lui Kant. Într-o lucrare foarte recentă, constatarea că filosoful a contestat cu energie afectivitatea drept sursă și temei a moralității îl determină pe autor să socotească îndreptățită concluzia că în acest fel rațiunea ar fi opusă „frontal exclusivist” afectelor bune9. În capitolul intitulat „Rigorismul etic și moralitatea umilită” se susține, cu referire la un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Dumnezeu, simultan omogenă și eterogenă, cea a echilibrului între antiteze. Etica nivelului de realitate macrofizică este binară, maniheistă, a "adevărului" și a "falsului", a binelui și a răului, o etică omogenizantă, științifică, având drept corespondent știința fizicii, golită de afectivitate, rece. Ea provoacă boala mentală numită schizofrenie.310 Etica biologică este a eterogenizării ierarhice, dezvoltând antagonisme între omogen și eterogen, în care este prinsă știința medicinii. Este etica ideologiilor conflictuale din dialectica lui Hegel Și Marx, conformă cu logica clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai contează decât reușita individuală, în dauna tuturor celorlalți, un capitalism în căutare de diversități pe toate tărâmurile, tot mai copleșitor și în cele din urmă sterilizant"311. Sterilizant fiindcă abolește progresiv "dinamismul antagonist al omogenității și prin pierderea de afectivitate, în funcție de o contradicție ce slăbește și de o energie, prin aceasta, în descompunere", ducând la plictiseală, descurajare, consum de droguri în vederea obținerii de paradise artificiale, boala caracteristică fiind psihoza maniaco-depresivă. Aceste prime două etici sunt caracteristice modernismului și postmodernismului, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dominată de imaginar, nu este nici ea scutită de morbidități, principalele pericole fiind neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie spre schizofrenie, fie spre paranoia. Dar caracteristica fundamentală a stării T este afectivitatea. Dacă se poate vorbi de o ontologie lupasciană, aceasta se desparte de raționalismul tradițional al metafizicii, trionticitatea având drept corolar în starea T afectivul. Filosoful vorbește de ecuația Dumnezeu-afectivitate, de un misterios orgasm divin, erosul uman nefiind altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
corolar în starea T afectivul. Filosoful vorbește de ecuația Dumnezeu-afectivitate, de un misterios orgasm divin, erosul uman nefiind altceva decât o "ebrietate ontologică a orgasmului"312. Interesant că și la Eminescu, semn cert al despărțirii sale de rațiunea pură kantiană, afectivitatea devine centrul ființei, de unde alt enunț fundamental eminescian: "Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om". Dacă admitem teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, spune Lupașcu, energia primordială explodândă nu putea fi decât potențare infinită de afectivitate. Din motive
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pură kantiană, afectivitatea devine centrul ființei, de unde alt enunț fundamental eminescian: "Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om". Dacă admitem teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, spune Lupașcu, energia primordială explodândă nu putea fi decât potențare infinită de afectivitate. Din motive similare s-a apropiat Eminescu de cosmogonia indiană din Rig-Veda, reconstruind-o în chip original, punctul originar expansiv fiind identificabil cu dorul nemărginit, pecete a românității viziunii eminesciene. Finalmente, afectivitatea ontologică se dovedește a fi dialogică, precum în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
explodândă nu putea fi decât potențare infinită de afectivitate. Din motive similare s-a apropiat Eminescu de cosmogonia indiană din Rig-Veda, reconstruind-o în chip original, punctul originar expansiv fiind identificabil cu dorul nemărginit, pecete a românității viziunii eminesciene. Finalmente, afectivitatea ontologică se dovedește a fi dialogică, precum în teologia Părintelui Stăniloae, dar, din anumite motive, Ștefan Lupașcu nu pare să fi avut această conștiință, în măsura în care, ca și Nietzsche, a confundat creștinismul cu o religie strict monoteistă, de felul mozaismului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturii, arta pare să fie cea mai apropiată de spiritul transmodernității, fiindcă ea nu a ignorat niciodată existența unor diferite niveluri de percepție ale realului, aflate în corespondență biunivocă. Cunoașterea artistică este, probabil, transdisciplinară, prin excelență. Marele ei atu este afectivitatea, care-i de ordin ontologic și care-i permite să fie nu numai cunoaștere a cunoașterii, ci, mai ales, cunoaștere a necunoașterii (Ștefan Lupașcu). Încă Aristotel a avut intuiția superiorității poeziei în fața istoriei, în ceea ce privește apropierea de adevăr. În artă putem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
loc", de a locui poetic, cum spune Heidegger, altfel, rătăcit în măști, el poate să-și uite fața (de cizmar, bunăoară) și să se considere un mare voievod al erei comuniste, ca Nicolae Ceaușescu. Îl poți recunoaște pe rătăcit în lipsa afectivității, care este esențială în ceea ce poetul argentinian Roberto Juaroz numea, în 1991, atitudine transdisciplinară. Din păcate, atitudinea postmodernistă e descurajatoare și-n atare privință. Ea a înlocuit afectivitatea (iubirea) cu sexualitatea. Iar, finalmente, cu pornografia. "Noi suntem zice Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al erei comuniste, ca Nicolae Ceaușescu. Îl poți recunoaște pe rătăcit în lipsa afectivității, care este esențială în ceea ce poetul argentinian Roberto Juaroz numea, în 1991, atitudine transdisciplinară. Din păcate, atitudinea postmodernistă e descurajatoare și-n atare privință. Ea a înlocuit afectivitatea (iubirea) cu sexualitatea. Iar, finalmente, cu pornografia. "Noi suntem zice Basarab Nicolescu cei care am ucis Erosul acestei lumi, favorizând dezvoltarea deșănțată a masculinității lumii noastre. Erosul a fost înlocuit cu mascarada erotică, nunta feminității și masculinității cu o eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
religie la nivelul stării T este închipuită de Ștefan Lupașcu drept "o terapeutică religioasă, o terapie mistică punând stăpânire, concomitent și pretutindeni, pe contradicția supremă și pe noncontradicția supremă", încât să fie "o teofizică religioasă și o terapie mistică a afectivității ontologice constitutive a dragostei fundamentale"345. Propriu-zis, religia stării T nu este nici monoteistă, nici politeistă, ci triadică, pentru ca onticitatea iubirii să se poată manifesta, transcendând primele două materii triontic. Aici intervine marea ignoranță în materie de creștinism a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și entuziasm că nu altele îi sunt părerile. De asemenea, recunoaște în simbolismul crucii triada propriei ontologii: viața trupească și moartea (ca semn al materiei macrofizice și biologice dominate de entropie) și învierea, la nivel psiho-noologic, ca dat afectiv, divin. Afectivitatea este depășirea contrariilor în contradicție, e armonie a contrariilor, a durerii și fericirii, ca în dorul eminescian, care e totdeauna "oximoronic", un punct sau o clipă suspendată care nu este nici omogenizantă, nici eterogenizantă, nici contradicție, nici necontradicție, "ea este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în dorul eminescian, care e totdeauna "oximoronic", un punct sau o clipă suspendată care nu este nici omogenizantă, nici eterogenizantă, nici contradicție, nici necontradicție, "ea este o adevărată ontologie pură"346. Asta nu înseamnă că Dumnezeu este afectiv, ci că afectivitatea vine prin fenomene contradictorii și dispare prin fenomene noncontradictorii. Aceasta e marea taină creștină a Sfântului Duh. Plus de asta, ortodoxia răsăriteană a dezvoltat o puternică perspectivă sofianică, neglijată, din păcate, de teologia apuseană, perspectivă care contrazice pe ereticii acuzatori
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ireal atribuit realului, care, și fără de acesta, are caracter fascinant și mirabil"354. Ne amintim, și Ștefan Lupașcu repusese în discuție transdisciplinară conceptele fundamentale din gândirea aristotelică. În antimetafizica lui Nichita Stănescu e ceva din dorul nemărginit eminescian și din afectivitatea lupasciană: "Dorința de a trăi este antimetafizică"355. De aceea, el definește talentul ca dor, adică transmodernist: "A fi poet nu înseamnă a avea talent, ci a avea dor"356. Asta o gândește un poet cu o puternică structură antropologică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
loc îndată după acestea se cuvine Poetului"370. Deloc surprinzător să citești: "Matematicile pun în joc puteri sufletești nu mult diferite de cele solicitate de poezie și artă"371. Aceste puteri sufletești nu sunt altceva decât ceea ce Ștefan Lupașcu numea afectivitate, ca semn al prezenței divine. Opera de ansamblu a lui C. D. Zeletin este poezie în sens transdisciplinar, dar el n-a scris puțină poezie nici în spațiul strict ale formelor poetice, ca și Ion Barbu. A. E. Baconsky observa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru veci ninsoarea". Unitatea dialogică a lumii-lumen răsare în imaginarul lui C. D. Zeletin chiar și în ipostaza artistului care e mai degrabă solitar decât solidar, după o altă mărturie a poetului. Ea se împlinește în orizontul misterelor lumii ca afectivitate. Pentru antologia la care mă refer, nu întâmplător autorul a ales titlul Nu-i mai ajunge sufletului..., poem din care și citez: "Nu-i mai ajunge sufletului, nu, / să zică: ție, tine, te și tu, / încât îmi pare, în secunde
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a răspunsului depresiv și o multiplicare a comportamentelor simptomatice care apar ca tot atâtea mijloace de luptă împotriva suferinței depresive sau a suferinței de pierdere: instabilitate școlară, eșec la învățătură, oscilare între atitudinile provocatoare, agresive și atitudinile de reclamare a afectivității. Prezența fizică, mimica este încă marcată de această suferință depresivă reactualizată prin repetarea pierderii (în particular prin dispariția rochiei de casă a sorei mai mari); desenele (mari case goale) sunt dovada directă a acestui afect depresiv. Începând cu vârsta de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Giorgio Cini (1974), titlul de Cavaliere al merito della Republica Italiana (1979). Volumul Ce vânăt crâng (1971), salutat cu entuziasm de critică, aduce în peisajul liricii românești o voce autentică și pregnantă, un univers poetic omogen, marcat de tensiunea dintre afectivitatea elementară și o expresie lirică de mare rafinament, saturată de imagistică barocă. În cărțile următoare, caracterizate de o minimă evoluție tematică, tonalitatea elegiacă se accentuează: „Din cer răsturnat un roz nesfârșit,/ o bură de fluturi pe umerii serii:/ iarba cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]