1,552 matches
-
factori cu implicație în ”criminogena” mai puternică erau reprezentați de: socializarea discordantă sau chiar ”negativă” realizată în anumite familii din care au provenit minorii delincvenți, caracterizată de conflicte grave și repetate între părinți și între părinți și copii, lipsa de afectivitate și comunicare, abandon familial și consum frecvent de alcool; eșecul și abandonul școlar al unor minori, ca și atitudinea lor indiferentă față de școală, concretizată în performanțe școlare modeste, de unde și ”marginalizarea” lor de către profesori și educatori, ceea ce a favorizat propensiunea
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și al afectivității pe care le trăiește ca pe o experiență sufletească-corporală, nu ca pe una de natură fiziologică. Trupul, în calitatea sa de „corporalitate trăită” va depăși cadrele „obiectului însuflețit” și va deveni sediul tuturor experiențelor mele sufletești interioare, dar și locul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o legătură între „normal” și „patologic”, H. Ey descrie trei planuri de organizare structurală în sfera personalității umane și anume: 1) comportamentul și conduitele sociale; 2) activitatea psihică bazală actuală reprezentată prin: a) conștiință; b) orientare temporo-spațială; c) memorie; d) afectivitate; e) activitate sintetică (gândire, percepții, chinezii, expresie); 3) sistemul structural al personalității sau Eul actual la care distingem următoarele: a) caracterul; b) Eul nevrotic; c) Eul delirant; d) Eul demențial; e) absența totală a Eului. Un studiu sintetic al personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de comportament de tip deviant sau sociopatic. Ea are un caracter distructiv, antisocial, prezentând prin aceasta un mare grad de periculozitate. Este legată de tulburările de activitate, voință, instinctuale, fiind prezentă în multe afecțiuni psihice. Tulburările afective Aspecte psihologice generale Afectivitatea reprezintă ansamblul de reacții psihice ale individului în fața unor situații ocazionate ale vieții, fie datorită unor contacte cu lumea externă, fie datorită unor modificări interne ale persoanei. Ele sunt adesea asociate cu viața instinctivă, gândirea și activitatea, motiv pentru care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exaltare, neliniște. 5) Pasiunea este polarizarea afectivă pe un sentiment bine determinat care invadează și domină viața psihică și activitatea individului, aproape în totalitate, reorganizându-i și vectorializându-i viața conștientă într-un anumit sens, pentru o foarte lungă durată. Psihopatologia afectivității Tulburările vieții afective sunt deosebit de variate și multiple. Ele pot fi înregistrate ca „reacții” care constituie „răspunsul emoțional-afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite” (K. Sckneider) având o cauză exogenă; sau, dimpotrivă pot apare „spontan”, legate de o anumită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Abramson): - tendința de a se impune și de a comanda cu încăpățânare; - sugestibilitate și nepăsare; - capricii și încăpățânare; - impulsuri cu mânie și indolență; - vivacitate de inițiativă și lentoare de execuție. La baza stării de instabilitate se află un fond de afectivitate ambivalență și neliniștită, la care se asociază o componentă motorie mai mult sau mai puțin accentuată. Instabilitatea mintală și emoțională este inseparabilă de instabilitatea motorie. Să insistăm un moment asupra stărilor de instabilitate. H. Abramson distinge trei grupe diferite de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „tranzitivismul” care constă în convingerea bolnavului că nu numai el aude glasurile interioare sau simte influența exterioară ci și celelalte persoane din anturajul acestuia se află sub aceiași influență. f) Sindromul parafrenic este un sindrom halucinator-paranoid sistematizat, în care afectivitatea și personalitatea bolnavului sunt conservate pentru o perioada lungă de timp. El apare în cursul evoluției parafreniei (E. Kraepelin, 1907), afecțiune psihotică considerată foarte apropiată de schizofrenie. Sindromul parafrenic poate avea mai multe forme clinice: - parafrenia expansivă în care întâlnim
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
două grupe principale de tulburări, cu valoare simptomatică, în sfera schizofreniei: simptomele esențiale, constante, și simptomele inconstante. 1) Simptomele esențiale, constante: a) Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc.). 2) Tulburările de percepție sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de sine este alterată profund prin pierderea de către bolnav a limitelor propriului său Eu. Se menționează o stare de perplexitate în legătură cu propria sa identitate, pierderea interesului pentru propria sa persoană
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din situația-limită, acestea fiind, de regulă iraționale, prin interpretarea eronată a „limitelor” care-i sunt impuse, proiecția existenței bolnavului într-un alt registru al ontologicului, în contradicție cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor și contactelor cu lumea externă, proiecția asupra „celorlalți” și a „lumii” a propriilor sale probleme sufletești conflictuale, adoptarea unei „atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central îl ocupă ideile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
presenilă, în raport cu debutul demenței senile și este datorată unei atrofii heredo-degenerative cortico-cerebrale, circumscrisă la regiunea fronto-temporală” (H. Ey). Debutul clinic are un caracter progresiv, cu deficit de atenție, memorie și judecată. Cele mai caracteristice sunt tulburările de comportament (acte bizare), afectivitate și funcții simbolice. Bolnavul își pierde inițiativa, devine apatic sau chiar achinetic. Se remarcă bufee de agitație cu logoree și euforie puerilă de tip moriatic. În sfera limbajului se notează o sărăcie a vocabularului cu tendință la stereotipii. Guiraud a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de „sarcini de dezvoltare”. Autorii au în vedere întregul proces de creștere-maturizare-formare a copilului prin educație. Sarcinile acestui ansamblu constau în: a) realizarea unui model adecvat de dependență-independență față de ceilalți; b) dobândirea unui model adecvat de primire/oferire a afectivității; c) adaptarea la schimbările grupului social; d) acceptarea schimbărilor propriului corp și adaptarea la ele; e) stăpânirea schimbărilor corporale învățând noi modele de mișcare; f) învățarea rolului biopsihosocial al sexului; g) învățarea unui mod adecvat de a înțelege și a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
studiu inițiat de Fundația Ford. Autorii au făcut studii în școlile tradiționale și au constatat că ele aveau în vedere și practicau, în mod exclusivist, numai educația intelectuală. Weinstein și Fantini scriau: Accentuarea exagerată a cogniției și separarea acesteia de afectivitate este o trăsătură a societății noastre care, prin instituțiile educaționale, formează indivizi reci, egoiști, incapabili să înțeleagă și să exprime scopuri umaniste 15. Preluând o sugestie mai veche a lui Bruce R. Joyce (1966)16, Weinstein și Fantini au propus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o dezvoltare normală. Inteligența este doar o aptitudine performantă și nimic altceva - s-a crezut și se mai crede că este suficient să fii deștept pentru a nu avea probleme, depresii sau fobii; însă, din fericire, nu este așa. Fără afectivitate sau emoții, fără calibrare homeostatică în adevăratul sens al cuvântului, fără empatie, o inteligență poate deveni insuportabilă nu numai pentru sine, ci și pentru ceilalți. Experiențele cu meditația transcendentală nu trebuie să ne mire și nici să ne facă să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
si cunoștințe, dar mai ales prin formarea gândirii, conturarea sferei afective și exersarea voinței, care condiționează formarea sistemului de personalitate. Dată fiind importanța învățării, în desfășurarea ei sunt implicate și celelalte procese și activități psihice (percepția, atenția, memoria, gândirea, motivația, afectivitatea etc.), între ele existând relații de interdependență: pe de o parte toate procesele și funcțiile psihice sunt antrenate în cadrul învățării, iar pe de altă parte ele însele sunt constituite și structurate prin actul de învățare. Deci, se poate spune că
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
principal îl are gândirea, organizând percepția, atenția, memoria și imaginația ; în a doua etapă se realizează fixarea, consolidarea soluției unde rolul principal îl deține memorarea inteligentă. Tot timpul este însă necesară susținerea energetică a învățării, susținere realizată de motivație, voință, afectivitate și, la fel de necesară, este comunicarea dintre profesor și elev, care implică limbajul. În literatura de specialitate întâlnim două accepțiuni pentu noțiunea de învățare; în prima acceptiune, mai estinsă, învățarea este procesul prin care se achiziționează experiențe noi, se formează capacități
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
prin probe analitice, sintetice, proiective, concretizate în chestionare, teste sau sarcini practice; b) teste de eficiență pentru: - psihomotricitate și abilitate manuală (schemă corporală și lateralitate, stil motor, structurare vizuală, sincinezii etc.); - investigarea activității psihice (percepție, imaginație, atenție, memorie, gândire, limbaj, afectivitate etc.). 8. Evaluarea nivelului intelectual prin: a) teste de dezvoltare individuală; b) teste analitice și calitative ale inteligenței; c) teste colective de inteligență; d) teste individuale verbale și de performanță. 9. Indicatorii de dezvoltare: a) vârsta biologică; b) vârsta de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
poate asimila gradului accentuat de handicap; 3. întârziere mintală severă și profundă (IQ sub 35) - poate fi asimilată cu forma gravă de handicap; b) tulburările pervazive 1 de dezvoltare: autism, sindromul Rett, sindromul Asperger; în raport cu gradul de afectare a intelectului, afectivității și activității, pot fi încadrate în diferite grade de handicap; c) stările demențiale de diferite etiologii; în raport cu severitatea tulburării, pot fi încadrate în diferite grade de handicap; d) psihozele cu evoluție cronică defectuală (schizofrenia, boala afectivă primară etc.); sunt încadrabile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
multe teorii, dintre care cele mai frecvent invocate sunt: a) teoria etiologică - explică natura deficienței mintale prin multitudinea de factori care o determină; b) teoria simptomatologică - definește deficiența mintală prin raportare doar la anumite procese și fenomene psihice: gândire, inteligență, afectivitate, voință etc.; în cadrul acestei teorii au existat mai multe curente: Ed. Seguin caracteriza deficientul mintal ca fiind un subiect lipsit de voință, curentul intelectualist accentua insuficiența mintală, nivelul mintal redus în definirea deficienței mintale, iar K. Lewin și L.S. Vîgotski
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
eterogenității (H. Pieron), a heterodezvoltării (C. Păunescu), a incompetenței sociale (E.A. Doll), teza vâscozității genetice (B. Inhelder), teza inerției proceselor cognitive, teza rigidității structurilor cerebrale; d) teoria psihanalistă și psihosociologică - explică apariția deficienței mintale ca un efect al lipsei de afectivitate (în special din partea mamei) în primii ani de viață ai copilului, favorizând instalarea unei inhibiții accentuate la nivel talamic, prin lipsa unor stimuli afectivi și care pot produce o nedezvoltare structural‑funcțională a scoarței din cauza suprimării aportului de stimuli la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se bazeze nu numai pe rezultatele testelor de inteligență, ci și pe cunoașterea modului în care inteligența se structurează și acționează în cadrul întregului sistem al personalității (în evaluare și diagnostic trebuie utilizate și probe care vizează, pe lângă inteligență și componenta afectivității, comunicabilitatea, precum și componenta motivațională). 4.2. Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintaletc "4.2. Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintale" Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintale cuprind patru coordonate principale: - examinarea medicală; - examinarea psihologică; - stabilirea nivelului intelectual; - identificarea componentelor neuropsihice și socioeducaționale apte
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
celelalte niveluri - reprezentare, memorie, atenție - asonanța este relativ totală, cu unele posibilități limitate în raport cu valorile biologice; - în ceea ce privește motivația, putem întâlni o motivație mai bine sau mai puțin organizată la nivel biologic; nu putem vorbi despre o motivație cognitivă sau intelectivă; - afectivitatea este nediferențiată, apar de regulă forme de afecte determinate de instinctele de bază sau de unele nevoi de apărare; - la nivelul comunicării se întâlnesc asonanțe de recepție, ca și la nivelul cogniției, esențializarea fiind cea mai afectată; propriu‑zis, nu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ușoară ; deficientul mintal întâmpină dificultăți în executarea unei activități datorate insuficientei atenții acordate instructajului, fiind tentat să treacă imediat la acțiune; tonul educatorului (persoanei care lucrează cu deficientul mintal) trebuie să fie calm, apropiat, deoarece apar frecvent manifestări de negativism. Afectivitatea afectivitatea este întotdeauna perturbată (din varii motive); se caracterizează printr-o imaturitate afectivă care face ca deficientul mintal de vârstă școlară să se manifeste ca un preșcolar sub aspectul emoțiilor și sentimentelor; manifestările emotive sunt exagerat de puternice în raport cu cauza
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deficientul mintal întâmpină dificultăți în executarea unei activități datorate insuficientei atenții acordate instructajului, fiind tentat să treacă imediat la acțiune; tonul educatorului (persoanei care lucrează cu deficientul mintal) trebuie să fie calm, apropiat, deoarece apar frecvent manifestări de negativism. Afectivitatea afectivitatea este întotdeauna perturbată (din varii motive); se caracterizează printr-o imaturitate afectivă care face ca deficientul mintal de vârstă școlară să se manifeste ca un preșcolar sub aspectul emoțiilor și sentimentelor; manifestările emotive sunt exagerat de puternice în raport cu cauza care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]