3,869 matches
-
în Uniunea Sovietică, l-au determinat să se aplece asupra trădării, asupra tuturor problemelor de conștiință, asupra tentațiilor și ambiguităților care agravează caracterul derutant, îndoielnic, necurat al spionajului. Se zice că spionii formează o clasă aparte, că între ei există afinități, un simțământ complice de superioritate în raport cu cei ce nu fac parte din breaslă. Cărțile lui John Le Carré pătrund în acest cerc închis pentru a descifra psihologii contradictorii, pentru a pune în evidență dileme morale, pentru a da pe față
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
Călinescu), dar impersonal, rece, în raport cu metodele de lectură. Mai puțin vizibilă în critica sa, această flexibilitate metodologică îi permite istoricului literar să abordeze autori, altminteri, diferiți ca structură și venind din epoci diferite. N-aș insista foarte mult nici asupra „afinității” dintre spiritul lui Streinu și cel maiorescian, în care crede cu tărie Daniela Petroșel (vezi p. 13). Înclin să cred, mai degrabă, că, dincolo de raționalism și de credința în autonomia esteticului, comune în fond tuturor lovinescienilor, convingerea lui Vladimir Streinu
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
ca el, veriga lipsă a evoluției către poezia de aluzie culturală a deja amintitei generații optzeci. Așa, inedite cum sunt astăzi, versetele lui Mircea Horia Simionescu au fost totuși în felul lor poezia potrivită la timpul potrivit. În continuarea ideii, afinitățile clasice nu sunt nici ele de neglijat. Un poem, heliadescă, se încheie fulminant: „avea dreptate bătrâna cu pălăria roasă/ să spună-n gura mare că vremea-i dangeroasă.” (p. 328) Dar heliadesc într-adevăr, măcar prin italienisme, e abia un
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
Sorin Lavric Doar o nefastă confuzie ne face să credem că spiritul, dacă e subtil, trebuie neapărat să fie și rafinat. În realitate, subtilitatea și rafinamentul sunt însușiri diferite și fără afinitate reciprocă, de unde și raritatea cu care le vedem, adunate armonios, în ființa unui autor. Diferența stă în natura lor: rafinarea cere distilare, înlăturare a paraziților, caz în care un lucru e cu atît mai rafinat cu cît e mai esențial
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
și pluralul „onoruri" e tranșantă și foarte expresivă. Onorurile țin de conjuctura favorabilă, de poziția socială și de anumite cîmpuri de forță. În schimb onoarea ține de prețuirea pe care o resimți spontan din partea celor de care te leagă anumite afinități. De aceea premiul pe care l-am primit azi din mîna lui Nicolae Manolescu îmi face onoare și îmi provoacă bucurie, ceea ce înseamnă că depășește în importanță onorurile pe care le-am primit în felurite ocazii în Franța sau aiurea
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
în virtutea culturii teologice pe care o posedă Dan Ciachir, dar mai ales grație empatiei care îl leagă de Nae Ionescu. Pentru a cîta oară, se confirmă regula pertinenței în materie de comentarii: un autor își alege postum interpreții în virtutea unei afinități și sub înrîurirea unei asemănări de natură, ceea ce înseamnă că nu te poți apropia de Nae Ionescu decît dacă-i semeni, drama cea mare fiind a exegeților fără predilecție pentru spiritul său care se apleacă asupra cursurilor pentru a le
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
PSD. La acea întâlnire, el a negociat primul dialog de cooperare dintre UDMR și principalul partid politic. Liderii din mișcarea radicală arată în mod frecvent către această cooperare inițială cu PSD ca o formă de trădare. Borbely este cunoscut pentru afinitățile sale cu liderii PSD și pentru aptitudinile sale organizaționale și de negociator. El a fost arhitectul etnic maghiar cheie al protocolului de cooperare dintre UDMR și PSD, semnat anual între 2000 și 2004, cât timp PSD a fost la putere
WikiLeaks: UDMR - partid corupt, misogin şi divizat. Ţinutul Secuiesc, un nou Kosovo () [Corola-journal/Journalistic/60534_a_61859]
-
Dumnezeul copilăriei, acea stihie fără de care, pentru Mirel Cană, clipa cea repede a vieții s-ar fi curmat demult. O carte ca un îndreptar, pe care sper ca cititorii s-o citească din îndemn estetic, iar nu din acea îngrozitoare afinitate care îi leagă pe cei loviți de aceeași maladie.
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
medicului Makovițki pentru cruzimea cu care i-a reprodus, fără peticiri de imagine, miezul intuițiilor lui Tolstoi. Din acest miez putem desprinde astăzi un portret plauzibil al romanrioruliii Mai întîi, Tolstoi are o sensibilitate religioasă fără apetit teologic. Nu are afinități cu dogmele Bisericii și nici cu Sfînta Scriptură. Biblia i se pare anostă și, în afara Evangheliilor, stufoșenia detaliilor absurde îl obosește („ce plictisitoare e Biblia"- p. 241). Îl detestă pe Pavel și nu se împacă cu divinitatea lui Hristos, în
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
fraternități poetice, stimulat de Rarogne, așa cum o arată finalurile celor două versiuni ale Elegiei valaisiene, Celan începe să viseze, lamentându-se, la tinerețea lui (vacanța de Paști și cea de vară din 1947, petrecute în România) și la îndepărtatele lui afinități (Ossip Mandelstam, fratele lui întru poezie, și întinsa Rusie). Nu există nici o contradicție între acești poli de reflecție, din contră, sunt uniți de Marea Neagră cea cu luciri de taiga. Născut în Bucovina, pe vremea aceea teritoriu românesc, este obligat, în urma
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
părtaș, în alte vremuri, al universului elegant care-a început cu Junimea), „lumea unde moartea nu omoară”. Dacă moartea nu omoară, balastul critic o poate face. De aceea, sunt de căutat și de recitit, cât mai adesea, asemenea cărți de afinitate. Care nu ține cât veacul, însă îl preface consimțit. reușesc, cu pasiune nepătimașă, să transforme nu doar ortografia, literatura, pe ici, pe colo filosofia, ori politica, ci să schimbe viitorul. Și felul de a-i privi al acelor oameni de
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
inteligență, Caragiale a cultivat comicul ca nimeni altul în literatura română. Pătrunzătorul său spirit de observație s-a aplecat asupra realităților socialpolitice ale vremii sale, asupra sufletului omenesc. În scrisul său, autodidactul Caragiale a urmat un făgaș care avea multe afinități cu normele esteticii clasice: claritatea, concizia și precizia. Fiica scriitorului, Ecaterina Logadi, a reținut faptul că tatălui ei nu-i plăceau piesele de teatru în care comicul alternează cu duioșii sentimentale, prețuind în artă logica strânsă, armonia, simetria. Caragiale ar
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
religie, filozofie, beletristică sau știință, relația poate apărea pretutindeni. Sunt totuși cîteva note comune ce caracterizează relația tradițională „față către față“. Prima am spus-o deja: formarea cere un troc al erosului, un schimb de umori sufletești pe bază de afinitate lăutrică. Unde afinitatea lipsește, relația se rupe, căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
sau știință, relația poate apărea pretutindeni. Sunt totuși cîteva note comune ce caracterizează relația tradițională „față către față“. Prima am spus-o deja: formarea cere un troc al erosului, un schimb de umori sufletești pe bază de afinitate lăutrică. Unde afinitatea lipsește, relația se rupe, căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți, investiți cu o
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
o spune chiar destinatarului în ceremonioasa „introducțiune”: „Interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al Domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești”. Ar fi o punte care să-i lege peste un veac și jumătate pe cei doi, o afinitate în temeiul căreia, după atâta vreme scursă, au multe să-și spună. Cum de nu? Odobescu, de pildă, nu știa nimic despre felul în care Ceaușescu vâna mistreți și urși, sau despre cum decurg, mai încoace, vânătorile fastuoase de la Balc
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
rîpi pintre ponoară,/ Că doar oi uita de groază dorul care mă omoară (Scrisoarea cătră Zulnia). În poemul lui Collardeau, care i-a stîrnit lui Conachi interesul pentru Heloisa și Abélard, iubirea dintre maestru și discipolă luase la început forma afinității intelectuale, a prieteniei caste; doar ulterior acest „amoriu din prieteșug” s-a transformat în pasiunea mistuitoare ce avea să-i piardă pe amîndoi. Iubirea lui Conachi pentru Zulnia reface peste veacuri, în mintea poetului, o schemă celebră. Traducîndu-l pe Collardeau
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Clarke vedea o bombă cu efect întîrziat, căci în ziua în care oamenii vor sta față în față cu nepămîntenii, vor realiza minciuna învățăturii creștine - nuanța aceasta Sagan o interpretează mai blînd: a fi după chipul lui Dumnezeu presupune o afinitate intelectuală între noi și inteligențele superioare, dacă ele vor fi existînd. Chiar dacă este un adept discret al ipotezei extratereste, Sagan e foarte reținut în privința semnelor care pledează în favoarea ei, dovadă că pe un autor ca Erich von Däniken îl trece
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
ar fi venit prea în întâmpinarea instinctelor mele, îngăduindu-mi să fac lucrurile mai ușoare. Literatura - și îndeosebi poezia - m-ar fi obligat să găsesc în interiorul meu cuvinte nefamiliare și stiluri cu care aș fi putut să-mi descopăr anumite afinități. N-aș putea spune cu mâna pe inimă că regret că n-am urmat acel sfat: obiceiurile mele intelectuale conservatoare m-au slujit destul de bine. Cred totuși că ceva s-a pierdut.” Această constatare de ordin general reprezintă pretextul de
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
cântecel/ fulguie-n prag/ motanenbaum.” (p. 15) Și aici, și mai încolo, se simte apropierea de formula lui Mircea Ivănescu (un frumos poem, desfăcând un inel, fiindu-i, de altminteri, dedicat acestuia). N-aș vorbi, totuși, de filiație. Mai degrabă de afinitate. Fiindcă, chiar atunci când poemele și poemele ajung să sune asemănător, explicația rezidă, după părerea mea, în solida cultură naturalizată și de unul, și de celălalt. Referințe livrești (și nu doar livrești) există. Nenumărate. Inclusiv titlul. N-am să mă refer
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
demers științific și nici raport diplomatic, să poată fi „efectuată” în grup. Sigur, au existat întotdeauna tandemuri de scriitori și chiar mici grupări, dar acestea erau alcătuite din scriitori al căror talent se vădise deja; asocierile s-au făcut din afinități literare, dintr-o comuniune spirituală. Nu mi se pare încurajare publicarea unor texte traduse la repezeală, doar pentru a contabiliza un număr de activități trecute în rapoarte ministeriale. A da iluzia cuiva că participă la „bursa valorilor literare” e o
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
în care acesta e desființat de autorități (1983), cu volumul Linia de plutire. Unii critici au văzut, aici, un divorț al poetei de propria generație. Eugen Simion, de exemplu, nota (în Scriitori români de azi IV) că există „mai multe afinități cu Poemele albe ale Angelei Marinescu și cu bocetele dure ale Ilenei Mălăncioiu din Ardere de tot și Linia vieții, decât cu poeziile lui Mircea Cărtărescu și Nichita Danilov.” Observația nu are decât un cusur. Acela că, dintre poeții optzeciști
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
întîmplare, „cam ca Șotronul lui Cortázar”. Să remarcăm că schema ar putea fi simplificată. Lectura „la temă” și cea „cu program” prezintă un solid numitor comun prin pragmatismul lor (sunt cu precădere instrumente de informare), după cum lectura „pe diagonală” are afinități incontestabile cu lectura „de plăcere”, în virtutea „gratuității lor”. Cea mai atracțioasă este, evident, ultima. „Plăcerea” cititorului (avizat, se înțelege) duce la un soi de extaz căruia i se poate găsi o paradigmă mistică. Eul se golește de sine spre a
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
critici de întâmpinare din epocă, „derutați”, crede autoarea studiului actual, de noutate. Voi spune ce am spus și atunci: și „Ingeniosul”, și celelalte scrieri ale lui M. H. S. au legătură cu spiritul demitizantironic al avangardei, târgoviștenii în general au afinități cu Urmuz, cu Ionescu, fără să fi rămas la experiențele acestora, într-adevăr. Din goluri nu s-a născut nimic. Ar mai fi iarăși de urmărit în scrierile acestor autori, bine deghizată, o sugestie de subversivitate politică, chiar dacă totdeauna ei
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
Constantin Trandafir Născuți la doi ani diferență, cei doi scriitori au fost prieteni, înainte de orice, datorită afinităților intelectuale. Deși cu destule diferențe de temperament, de mentalitate și de orientare ideologică, ei s-au întâlnit și pe terenul vieții publice, în reacțiile la mișcările culturale din epocă. Ambii s-au implicat într-o publicistică de cele mai multe ori contondentă
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
Simona Vasilache Scriu, în continuarea Trupurilor in folio, despre jumătatea mai fragilă, mai destrămată, din perechea pe care o brodeam, fără să am, neapărat, vreo noimă a acestei afinități, săptămîna trecută. Despre Corp transparent, placheta lui Blecher privind cerul din fundul unui lac, scăpată din mîna unui cititor tînăr și neatent. Un exercițiu de subțiere, de exsudare a sufletului prin carne, de imprimare fină, ca a respirației pe un
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]