583,813 matches
-
de magie în lectură, cred că asta este dovada acestei magii. Î.: V-am întrebat de nevoia de a scăpa de unele dintre cărțile pe care le-ați adunat amintindu-mi de Italo Calvino și de ideea sa (care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca la un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea acestui corp viu care
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau optimist în legătură cu viitorul lecturii? R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se tem de lectură, se tem de cititor. În același
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
li se perindă curgând de jos în sus sau invers, mii de linii, mii de pagini și milioane de date. Oricum, creierul nu le poate integra pe toate! În mod normal, numărul dosarelor ar trebui să scadă, deoarece totul se află în memoria mașinii. Error! Dosarele sunt din ce în ce mai voluminoase (e valabil numai în mediul autohton). PC-ul își varsă conținutul prin mii de imprimante și se răzbună pe inițiatorii de tabele, umplând camere întregi cu documente aproape inutile. Există tagma creatorilor
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
stări posibile, conectate într-un anume fel și acționate după o anumită secvență numită program. În esență ceva extrem de banal care ajunge la performanță numai datorită cantității (miliarde de celule) și vitezei mari de lucru. De pildă, atunci când s-a aflat că Deep Blue a reușit în sfârșit să-l domine pe campionul mondial la șah, Kasparov, în 1997, lumea a crezut că acel computer devenise mai inteligent decât omul. Numai că șahul nu este ceva atât de complicat. E un
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
muri iremediabil după un timp, creând posesorului aceleași emoții și remușcări ca în cazul unei ființe autentice. No comment! Oamenii care fetișizează robotul, crezându-l înzestrat cu inteligență umană, uită că în privința vieții și atributelor ei (judecată, conștiință, intuiție) ne aflăm cam în aceeași situație ca acum 5000 de ani: nu le putem nici măcar defini. Ori, după cum inspirat a remarcat simpaticul american Will Rogers, " Nimic din ceea ce nu poți să exprimi, nu va funcționa vreodată". P. S.: Textul a fost inspirat de
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
sa neagră, la decompoziția cronică a perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
gutuiul a putrezit/ în gheață/ ca țipătul/ în gura moartă" (În adînc). Adică veritabile insigne ale "frumuseții convulsive", pe care poezia în cauză le poartă la rever. Incontestabil, rădăcinile unei atari concepții a dezasamblării, a denaturării, a putrefacției lumii se află în Baudelaire, patronul en titre al lui Arghezi și, prin, în bună măsură, intermediul acestuia, al lui Caraion. Avem a face cu o demonie care, negînd spiritul, neagă și substanța materială a lumii în accepția sa pozitivă, productivă. E o
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
investiția "oarbă" în cea de-a treia lui carte avea mari șanse să fie rentabilă. Cum s-a și dovedit. După ce romanul a apărut pe piață, Hugh Grant s-a îndrăgostit de personajul principal (și bine a făcut, pentru că se află la unul dintre cele mai bune roluri din cariera lui), și-a dorit să-l joace, și-a dorit să cumpere drepturile pentru propria lui companie, dar era prea tîrziu! Așa a demarat întregul proiect, în regia a doi frați
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
cu farmec și autoironie. Antologic e, în acest sens, montajul de felurite figuri feminine și a reacțiilor aferente, la aflarea veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și ședințele de terapie colectivă din film, cu "mame singure"; dandy-ul hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
altă premieră din oraș, dezamăgitoare pentru cel care a văzut, la mari festivaluri, alte filme ale lui Medem de pînă acum... Materie de copioasă telenovelă: un copil născut după o noapte "de amor sălbatic" cu un necunoscut, un tată care află, peste ani, că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
în prefață că toate filmele sînt catalogate de la 0 la cinci stele; "Reconstituirea" are trei stele. Față de "veto-ul" de la premieră, s-ar zice că e un progres! Își mai schimbă oamenii gusturile și părerile! Da' năravul ba! Pentru că, ce aflăm despre "Reconstituirea" din "ghidul rapid"? Aflăm că: "Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiție "darwinistă" a omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
catalogate de la 0 la cinci stele; "Reconstituirea" are trei stele. Față de "veto-ul" de la premieră, s-ar zice că e un progres! Își mai schimbă oamenii gusturile și părerile! Da' năravul ba! Pentru că, ce aflăm despre "Reconstituirea" din "ghidul rapid"? Aflăm că: "Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiție "darwinistă" a omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
a însemnat filmul în epocă, nimic despre traseul lui accidentat, nimic despre premiile lui, în schimb cîteva rînduri despre secvențe "lungite necontrolat pînă la banalitate, precum vînzătorii de afine sau goana după gîște"! Cireașa de pe tort e finalul, din care aflăm că "întreaga partitură rezervată lui Emil Botta e o adevărată eroare estetică"! Să spui așa ceva despre rolul splendid al lui Botta din "Reconstituirea"!? Delirul are o singură scuză, invocată chiar de T.C. în prefață: "Aprecierile subiective de calitate n-ar
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
apoi să-l străpungă cu forezele ca să treacă pe celălalt mal, instalând la iuțeală inelele de beton, până când gheața realizată nu ar fi început să se topească revărsându-se la loc în Sena... Cunoșteam procedeul, citisem în țară. Dar să afli lucrul aici, în vagon, la fața locului, nu departe de stația pomenită mi se păru ceva extraordinar. În onoarea tehnicii năzdrăvane, bat ușor în perete cu pumnul. Terminând de citit istoria metroului parizian, aveam să aflu că era vorba doar
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
în țară. Dar să afli lucrul aici, în vagon, la fața locului, nu departe de stația pomenită mi se păru ceva extraordinar. În onoarea tehnicii năzdrăvane, bat ușor în perete cu pumnul. Terminând de citit istoria metroului parizian, aveam să aflu că era vorba doar de un fragment, autorii lui invitându-te să continui povestea pe celelalte linii, ca și cum ele ar fi fost niște edituri rivale, dar de care nu se poate să nu ții seama. Și intru la Cluny în
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
creionul în mînă, după ce în prealabil își vîra nasul lung și ascuțit între file. Nasul funcționa ca un coupe-papier dotat cu un detector. Exista în Ș. Cioculescu o curiozitate de copoi literar. Era un Sherlock Holmes în meseria noastră. Se afla necontenit în urmărirea unei piste sau în reconstruirea unei filiere. Și cînd asta nu era posibil, se mărginea să vîneze greșeli și inconsecvențe. Pentru editori, comentariile lui deveniseră un coșmar. Nici cea mai îngrijită ediție nu scăpa neamendată, de la cuvinte
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
cu un copil preșcolar și un soț infidel. Cu toții locuiesc în-tr-un cartier sărac din capitală, într-un bloc la ultimul etaj. Femeia a fost de curînd dată afară din serviciu și în acest timp mort se declanșează o criză majoră. Află că bărbatul o înșală și se hotărăște să plece în satul părinților ei unde nu o așteaptă nimeni. Scenariul ar fi banal și personajele cu totul comune, dacă n-ar fi înglobate într-o pastă ciudată de motivații excentrice, neașteptate
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Mircea Mihăieș Există doar două explicații la propunerea deșuchiată a lui Adrian Năstase de-a-i îngădui lui Ion Iliescu să mai candideze la un mandat prezidențial: premierul fie glumea, fie se afla într-o temporară pierdere a facultăților mintale. Dacă făcea glume, ar fi fost preferabil să le facă în anturajul propriei soacre - o știți, doamna pensionară care plătește taxele de mii de dolari pentru școlarizarea nepoților. Dar nu e dl. Năstase
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
se cască între dorința de a avea un loc de muncă și disprețul față de singurii capabili să creeze locuri de muncă: investitorii mici și mijlocii. în fine, veți fi uluiți să observați că toate aceste sondaje nu sunt interesate să afle părerea cetățeanului. Ele au drept scop manipularea lor. Induse meșteșugit, ideile care l-au determinat astăzi pe Adrian Năstase să iasă în prim-plan și să le dea o aparență de realism ("chiar sondajele cer ca dl. Iliescu să mai
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
toți aceia care și-au pierdut pe cei apropiați, singura consolare, dacă există vreuna, este de a înmormânta trupul celui dispărut, conform cu ritualul moștenit și sacru. Pentru aceia dintre noi care nu se bucură de această favoare, care nu știu unde se află mormântul taților, mamelor, fraților, surorilor, fiilor și fiicelor lor este o calamitate suplimentară. Contemporaneitatea tragediei grecești constă din prezentarea în cuprinsul ei a atrocității sorții, a atrocității vieții, a atrocității lumii. Și refuzul acestei lumi și a celor care au
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
numai Shakespeare și tragicii greci l-au atras pe Jan Kott, ci teatrul în genere, terenul prin excelență al controversei, al ciocnirii zgomotoase, adesea sângeroase a ideilor. De aici mai era doar un pas până la regie. Din propriile sale afirmații aflăm cum a încercat (fără folos oare? sau dimpotrivă) să se instruiască într-un domeniu esențial pentru activitatea sa în foiletonul: Lecția de regie. Era după spusele sale prin 1964 sau 1956 când a fost invitat de British Council din Varșovia
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
a constituit pentru spectatorii de pretutindeni una dintre revelațiile cinematografice ale anului 2000, drept pentru care a acumulat peste 3oo milioane $ încasări, obținând și o nominalizare la Oscarul pentru cele mai bune efecte vizuale. Intrucât Douglas Wick și Lucy Fisher, aflați la prima lor colaborare ca producători, au dorit "un film cu umor și suflet", iată-l și pe Stuart Little intrând în galeria șoriceilor care fac carieră pe marele ecran - vezi Mickey Mouse, Mighty Mouse, Jerry, etc. - epopeea sa ajungând
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
Editura Humanitas, 2002. ...iar Saramago s-a săturat de integrarea europeană Plictisit de atâta umanism european (revenit la modă datorită UE), de atîtea elogii rațiunii și clasicismului (probabil și pentru că nu a avut o educație în care acestea să-și afle loc), conștient de eventualul "pericol al ficțiunii exagerate", Saramago alege pentru Pluta de piatră un stil eseistic ironic, parodic chiar." Nu sunt romancier, sunt eseist. Scriu romane doar pentru că nu mă pricep să scriu eseuri". Parabola - transparentă până la vizibilitatea elementelor
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
la cealaltă fără mari probleme de logică sau de morală. Pentru că poartă o rochiță fără sutien și o pălărie de soare franțuzească, individul trage concluzia că trebuie să fi practicat sporturi de noapte cu cetățeni străini. Din filele de jurnal aflăm că Ghe e un bărbat "emancipat": trăiește din salariul de economistă al nevestei, cu care întreține raporturi sexuale cel mult o dată pe săptămînă și nici nu comunică prea mult, pe care o suspectează că-l înșală și se gîndește cum
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
asta în condițiile în care același "experimentat" Ghe crede că a performa acest tip de act sexual... asupra unei femei se poate numi "felație" (e drept că tot între ghilimele, în text). Passons. Să consemnăm și reacția lui Ghe cînd află că parfumul pe care Marta îl folosește este Pret-a-porter: "Sunt uluit, ea nu vine dintr-o familie modestă, totuși, cum de-și permite un asemenea parfum de lux?"; și încă: "Mă întreb iar, cu inima strînsă: oare cu cine am
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]