1,817 matches
-
a vorbit călugărul...O dugheană ca multe altele, dar cu gârlici larg ce duce spre pivnița spațioasă...Bătrânul se oprește prind cercetător la tot ce i se înfățișează. Apoi îmi face semn să-l urmez...Ne aflăm într-o încăpere afumată, destul de mare, în care câțiva târgoveți și cărăuși de pe la chervăsărie stau la taifas cu câte un deț de rachiu în față...Ne privesc plini de curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întrebat-o dac-a luat ceva la bord, m-a mințit și-a zis că era perfect trează. Și un copil și-ar fi dat seama că era beată. Apoi, s-a dus în bucătărie, ca să servească rulada de somon afumat și nu s-a mai întors. Am așteptat-o o veșnicie. îmi crăpa obrazul de rușine și încercam să fac conversație cu domnul O’Higgins. Când m-am dus s-o caut, am găsit-o direct în pat... — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după pahar de Veuve Clicquot, era de-acum bine afumată. Iar eu eram geloasă pe ea. — Bine, s-a domolit Vivian, în mod total necaracteristic, concediindu-mă cu o fluturare regească a mâinii. — În sfârșit! Mulțumesc! a strigat Lucille, aruncându-i haina în brațe lui Vivian și împingând întregul grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și rochie sclipitoare, argintie. Asta era recuzita care punea lucrurile pe roate, dar nimeni nu venea doar pentru băutură, pentru jocurile de noroc sau pentru muzică, nici măcar dacă în seara respectivă cântăreața era Rita Hayworth, adusă cu avionul de la Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vegetarian, ceea ce, văzut într-un meniu, mi se pare mereu un semn de ignoranță. De parcă vegetarienii nu merită să aibă de unde alege! Dar e o specialitate din paste care sună tentant, așa că nu mă plâng. Adam comandă, pentru început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănânci ? spune mama, fâstâcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
marginea Bucureștilor, într-o casă fără mobilier de prisos, în care putea intra cine voia de-a dreptul de afară, din strada cu miros de varză și lătrături de câini flămânzi, cu țipete guturale între soție și soțul care vine afumat acasă. Zina nici n-a avut nevoie să se anunțe sunând-bubuind în ușă, a apărut în camera cu mult mai puțin spațiu decât în Hristo Botev, pufnind ironic, Ce de-a cărți la tine-aici, dac-aș sta aici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nume străine: Ce-mi folosește, nea Petrică, să-l știu pe cutărică, care în 1954 era plutonier pe la Securitatea Județului X? Sunt zile când mi se pare cel puțin nesuferit, dacă nu chiar stupid să mă afund devreme în biroul afumat, ca omul care n-are ce face în altă parte. Să fug din casa-sanatoriu, să mă sui în microbuz devreme pentru a nu mai fi nevoit să îndur frigul... O zi din asta se sfârșea în bucătărie, lângă chiuveta unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că o să trăiască până la o vârstă indecentă. De la capul tramvaiului din Pantelimon până la Sfânta Vineri, fusese timp destul ca bătrâna slabă ca o scoabă, atât de slabă că, pentru a o auzi, trebuia să te apropii până-i simțeai mirosul afumat al gecii, să-i sporovăiască pentru cincizeci de mii verzi și uscate despre viitorul ei. Tu, fata mea, ai o mare problemă care nu te lasă să te măriți... Ba o să te măriți și tu, dar după șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
programului pentru ziar. Ore, poate zile întregi de lipsă a cuvintelor mă aduseseră în pragul disperării. Unde mai pui că de vreo săptămână trebuia să împart romanul meu cu Portia? (Să nu plec până nu... Plecam mai devreme din biroul afumat de țigările de la care nea Vlad nu aruncă niciodată mucurile, plecam cu greața ațâțată de o ploaie rece (și venea sâmbăta, Oborul... ), stăpânindu-mi nevoia de alcool cu gândul pervers că, în autobuzul care mă duce acasă, pe traseul neschimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de cartier în Rahova, cu o fată obosită la tejghea. Îmi lipsise orașul meu câteva săptămâni bune. În Rahova, berea prea rece pentru timpul ăsta se cere băută încet. Înăuntru e o căldură nesănătoasă de sobă cu gaz, și geamurile afumate m-au aruncat în afara timpului, dând o lumină difuză exact ca la ora când terminam slujba și îmi beam grăbit în cartierul meu doza de seară, trăgând cu urechea la poveștile tehniciste ale meșterilor adunați la Carmen. Înainte de douășpe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iar ei m‑au ascultat cu mare atenție și au zis că e „chiar interesant“. — Sigur, voi britanicii sunteți foarte diferiți de noi, zice Kent gânditoare. Și eu termin de povestit despre ziua când Dave, cameramanul, a venit atât de afumat, că a căzut din picioare în mijlocul unui cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea în nas. Doamne, cât am râs atunci. Chiar și acum, când le povestesc, m‑apucă râsul. — Ai un simț al umorului atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sigură că meseria de chelner e o meserie plină de satisfacții. Oricum, probabil că în timpul lui liber e actor. Însă, în vreme ce eu mă gândesc cum să‑l abordez, el îmi trântește în brațe un platou de argint plin cu pește afumat. — Hai! Acum! — Dar eu nu sunt... — Acum! Du mâncarea pe masă! Înspăimântată de tonul lui, mă îndepărtez cât pot de repede. OK. O să fug să scap de el, o să las platoul ăsta undeva și o să‑mi caut locul. Mă înapoiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușor buimacă. OK, am s‑o servesc! Pentru numele lui Dumnezeu. E probabil mai simplu s‑o servesc. Așa măcar scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred că e somon... iar ăsta e păstrăv... — Rebecca? Capul elegant coafat din fața mea se răsucește și eu tresar speriată. Elinor mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu jachetă aurie. Aveți și sos franțuzesc fără grăsime? — Ăă... păi, știți, eu nu sunt de fapt... — Rebecca - vocea lui Elinor șuieră ca un glonț din gura abia deschisă - lasă‑l jos! Și... stai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dacă tot sunt aici... Lasă‑l jos. Acum! — Da. Mă uit neajutorată în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare tremurătoare pe scaunul gol, netezindu‑mi părul cu mâinile. În timp ce mă așez și îmi aranjez șervetul pe genunchi, la masă domnește tăcerea. Schițez un mic surâs pritenesc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
licăr în ochi. Noapte bună, domnule. Noapte bună, doamnă. Ne urcăm în lift, zâmbindu‑ne stupid unul altuia în oglinzi și, când ajungem în cameră, îmi dau seama că sunt destul de beată. Unica mea consolare este că și Luke pare afumat bine. — Asta, zic în clipa în care ușa se închide în urma noastră, a fost cea mai frumoasă noapte din viața mea. Cea mai frumoasă. — Și încă nu s‑a terminat, zice Luke, apropiindu‑se de mine cu ochi strălucitori. Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
curațat. Ce‑ar trebui să port? Te rog, răspunde‑mi cât poți de repede. Mulțumesc, ești un înger. Lalla. PS: Am auzit veștile - felicitări! SFÎRȘIT Sac de pînză umplut cu fasole și folosit ca jucărie de către copii (n. tr.) Somon afumat (n.tr.) PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Goana New York prel.doc PAGE 78
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se improvizase un fel de podium acoperit cu un covor subțiat și ros de molii. Cineva pictase pe o cortină din chembrică un Apollo plinuț, care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mele c-o mână di chiperi? Alt lemn, altă mâncare (chiar dacă nu tot de pește...): - Da’ tu, măi? Ce-ai vrè tu s’ eș’? Ai ișî tu o lingură di borș-di-curechi - di rămâi făr’ - di urechi - cu carne de porc? Afumată, ori numa’ sarată? Bini, bre: afumuită la fum de-afumătoare, de s-aniroasă carnea a verdi ș-a capcioancă din târg! Altul-alta: - Ș’ dac-ai ișî tu o lingură di tigai’, numa bună de ’mestecat niști rărunchi di jițăl cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor și mă văd jos, În curte cu, În ochi și În măruntaie, trenul intrând În tunelul domnișoarei; taman așa cum ni-l arăta, la tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și dând strașnic din roate, tunelul și el, afumat primprejur, de la fumul lulelei lui Moș Severin. Nu lipsește nici puf! puf! puf!-uitul locomotivului, nici chiuitul, atât că, pe la noi, la Mana, chiuie, nu trenul, ci tunela; când Îi intră. Stau În calidorul de jos, din curtea Înzăpezită; văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de lume pe străzi, mai multă decât în alte duminici, o lume însuflețită de o zarvă păstoasă și de soarele iute al amiezii, care făcea să fiarbă sângele și să se zbată-n priviri, gata parcă să sară pe zidurile afumate ale blocurilor inscripționate cu lozinci suprapuse, șterse și modificate în fel și chip, spoite cu bidineaua cu var, cu grund, cu vopsea de toate culorile: Jos Dictatoru’, Jos Iliescu, FSN = PCR, Jos Rațiu, Jos Câmpeanu, Noi nu ne vindem țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întors spatele chiar și dace i s-ar fi oferit pe tavă. Resimțea o mohoreală și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire altceva în afara cartierului ăstuia de ghetouri din plăci de beton afumate, plin de fete și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
problemă să-l lase și pe el în grija părinților. Măcar de-ar găsi de lucru afară, să vină cu bani din care să poată să le asigure copiilor... Visele sărăciei care fac legea și-n cvartalele astea de blocuri afumate: copiii, casa, să ai ce pune pe masă, iar în rest, nu-ți mai trebuie decât să ai pe cineva lângă tine care să te asculte cum o asculta el pe ea, să te încurajeze și să-ți dea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]