490 matches
-
pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-ai putea spune dracului direct. Ce zici de asta? Merit să aflu de ce sunt așa, nu? Merit să știu de ce m-ai transformat în ființa asta afurisită și goală, în mașinăria asta pe care oamenii n-o pot atinge și care nu le trezește nici un sentiment, așa că doar o... Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinții încleștați, ce naiba faci? Du-te sus și oprește motoarele sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu sărutând-o pe gât de parcă n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doamne, e chiar patetic. — Spune-mi. Îmi era frică să te las să crezi că am vorbit serios când am spus toate lucrurile alea. Ea se cuibări lângă mine. — Ooo! — Sigur, îmi era frică și de rechinul ăla uriaș și afurisit. — Gata, gata acum, făcu ea, strici momentul. Am cuprins-o cu brațul și ea se sprijini în mine. — Mă ierți? Ai fost un nemernic. Hei, am fost puțin încurajat să fiu. — Daaa, dar nemernicia ta n-a fost într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat de pe Naxos cu câteva nopți mai devreme ca ea să se poată duce și să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suna telefonul. În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau să-mi vorbești despre“ sau „mototol afurisit“ sau „scuze. Ascultă, îmi pare rău“ sau „nu-i așa - de ce-ar fi“ sau „fetița mea“ sau „n-ai avut grijă de ea“ sau „nu pot, pur și simplu nu pot...“ Uneori, nu se auzea absolut nici un cuvânt, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și am strigat și am strigat și am dat din picioare. Ludovicianul înaintă mai repede, ajunse mai sus, mai aproape, mai aproape. Brr, brr, brr, brr, brr-brr — Asta e, am strigat. Acum sunt pregătit să mă uit la tine, arătare afurisită. Știu ce ești și sunt pregătit să te văd cum se cuvine. Rechinul își continuă drumul spre mine într-o răbufnire de stropi - amintiri și regrete și dorințe și tristețe și fericire și visuri - capul rechinului, doi ochi negri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o pună, dar fac cunoștință, e un Început. Își lăsă cortul jos și Începu să studieze instrucțiunile de instalare. Traducerea franceză era mizerabilă, cea englezească nu era mai de soi; cât privește celelalte limbi europene, era probabil la fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită. Am fost Încredințat că ai să ne prezinți măcar o pricină chioară, dar să fiu al dracului dacă pricina ta nu-i de-a dreptul oarbă. Se aud rîsete, strigăte de aprobare — Ascultă, Jim! rostește altul cu un umor grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
omul celălalt ieșise din prăvălie strigînd În gura mare și s-a Întors cu un polițist. „Ce-nseamnă asta?“ - zice polițistul și ne măsoară pe toți cu privirea. „M-au prădat“ - zice tatăl tău - „și-acum, ca niște bestii crude, afurisite și sîngeroase ce sînt, stau acolo și pun la cale moartea mea.“ Ei, dacă mai zicea ceva, ne băga pe toți În bucluc. Luke l-a zgîlțîit odată și i-a zis: „Potolește-te că, de nu, ajungi la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a-și folosi alocația lunară cumpărând un sfert de pantof sau un sfert de blug sau un abonament pe două linii de tramvai și o ciocolată, că, în fine, nația redescoperă virtuțile cancerigene ale cărnii, fie-i numele în veci afurisit, mai ales dacă nu-i friptură! PARIAȚI PE TÂMPIȚEL ! Stimați consumatori de umor, că e un produs mai ieftin și neteveat, țin să vă anunț că, deși campania electorală nu a început încă, plouă. Plouă cu noi și noi candidaturi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Zănovie! Tu știi că eu te iu...iubeam. Ta...tare îmi mai erai dra...dragă și doa...doar am vrut să să te ia...iau de neva... nevastă, da’ ta...tare mai erai a dra...dracului! Ești fi... fimei afu...afurisită Zănovie!” După ce spunea - aproape de fiecare dată - aceleași cuvinte, nepoftitul o lua la fugă, pentru că bunica pornea galop spre poartă cu măturoiul în mână. „Iar ai venit, zăludule? Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plăcea să vin, dar i-am chemat pe câțiva dintre profesorii mai tineri să mergem undeva Împreună mâine seară. M-am gândit că asta ne-ar ajuta să lucrăm mai bine În echipă. Nu pot să lipsesc tocmai eu. — Altruist afurisit. Îi ajuți Întotdeauna pe toți, Împrăștii voie bună oriunde te duci. Zău că te-aș urî dacă nu te-aș iubi așa de mult. M-am aplecat și l-am sărutat de rămas-bun. Am găsit mașinuța Jetta din prima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă considera o idee mai puțin neghioabă decât acele anorexice clone franțuzoaice ale... ei bine, ale propriei mele persoane. — O, mai taci naibii din gură, a cârâit ea printre accesele de tuse devenite de‑acum enervante. Ești persoana cel mai afurisit de norocoasă din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta - de peste de doi ani, de fapt - și acum nu mă pot duce. Ironia soartei e extrem de dureroasă - Îți dai seama de asta, nu‑i așa? — Bineînțeles că da! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la porumb, ca săracul care n-are de mămăligă, nici nu s-a gândit ieri deloc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc. Răspunse deci furios: ― Ba să se bage dracii-n pielea ta cea afurisită, că te faci a nu ști că popa șade numai peste drum de conac și-i venea ușor lui Filip să treacă drumul cu toți porcii arendașului! Se mai învîrti puțin prin casă și prin bătătură, apoi luă un ștreang
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inelul episcopului. — Tocmai de-aia e bună câte o afurisenie, când se îngroașă mintea. E de folos, ca lipitorile, când se îngroașă sângele. Popa cugetă câteva clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul aerului, cu un șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un rol structurator atât de important în literatura perioadei Belle Époque. Cu certitudine, femeile care flirtează sunt înfățișate în romanul său ca niște "torționare", ca niște "viclene cochete", dar este vorba, pentru a relua expresia lui Bab, de niște "virgine afurisite", care habar nu au de răul pe care-l fac băieților. Chiar și Leslie, cea mai bolnavă dintre toate, este într-un fel, după cum sugerează romancierul, în aceeași măsură nevinovată și condamnabilă, victimă și călău. Dacă într-adevăr comportamentul său
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe când eu nu-i pot dedica niște versuri? Dacă ai fi considerat că gestul tău e unul normal și cuviincios, ar fi trebuit să-i ceri aprobarea Starețului. Dar tu știai că săvârșești un gest nepotrivit sau neagreat de superiori. Afurisite piticanii obraznice... Iși luă mâna de la frunte și observă că păsările își vedeau de treabă cântând voioase, fără să se fi amestecat în vreun fel în grijile pe care și le făcea. Din fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În timpul cinei, Tommaso se însenină cât de cât și gazdele au putut în fine să asculte povestea fugii și peripețiile călătoriei: Am fugit de la mânăstirea din Altomonte fără să cer binecuvântarea cuiva. Starețul, invidios, de trei ori mai ignorant și afurisit, îi convinsese pe toți: prezența mea acolo era veșnic iscodită. Nu mai întâlnisem până atunci o ființă atât de nemernică și răutăcioasă. Eram dușmănit fără înconjur, fiecare cuvânt al meu era interpretat ca o probă de erezie, fiecare frază a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărți pentru copii (Caii albi din orașul București, 1967, Casa care se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A doua carte cu prieteni, 1985) sau de publicistică, mai ales sportivă (Cronici de carnaval, 1972, Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, 1977). În 1990 este director al săptămânalului „Țara”, în 1991 va figura ca director, alături de Eugen Simion, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei și Valeriu Cristea, al revistei „Literatorul”, iar între 1993 și 1996 director general al Teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
1970; Casa care se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii, pref. Nicolae Balotă, București, 1971; Cronici de carnaval, București, 1972; Fântâna, îngr. și pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1974; Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Fals tratat despre iubire, București, 1976; Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, București, 1977; Cartea cu prieteni, București, 1979; Insomnii de mătase, București, 1981; Pierdut în Balcania, București, 1982; A doua carte cu prieteni, București, 1985; Poeme răsărite-n iarbă, București, 1985; Întâmplări aiurea și călătorii oranj, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci era atât de rău și-acum atît de bine... cum paștele mă-si e-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală... învîrteală... Altfel, ne paște sărăcia. Octav: Nea Matei, dar eu citesc prin ziare că... totul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
transdisciplinară: "Atitudinea noastră în fața realului va determina, în cele din urmă, destinul lumii noastre 185." Transdisciplinaritate și libertate sunt indisociabile: cu cît străbatem operele oamenilor, cu atît întîlnim și mai multă libertate a ființei umane. Transdisciplinaritatea oferă spectacole de libertate. "Afurisit fie acela și toți cei care își petrec viața căutînd să inventeze mașina de fabricat fericire!186" Demers al speranței, exigență de responsabilitate, transdisciplinaritatea ține cont de avertismentul lui Fernando Pessoa. LA CE ORĂ TE TREZEȘTI? Vom termina, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]