485 matches
-
Lina Codreanu, Dumitru Apostolache, Hera Steimberg, Ion Babâi, Mircea Popencu, Theodor Codreanu, Constantin Neculau, Tatiana Pleșu, C. Vasluianu, Daniela Teclci, cât și la 446 foarte mulți dintre elevi: Monica Tiron, Mihaela-Alexandra Gherman, Andreea Obreja, Oana Todeilă, Ana Maria Pricochi, Flavius Agape, Alina-Ramona Sfetcu, Ioana Avasiloaiei, Andreea Andrei, Andreea Pasat, Alexandra Țabără, Raluca Ursu, Creola Șerban ș.a. La realizarea primelor două numere sunt prezenți și colaboratorii: prof. Dumitru Apostolache din Vaslui, Petruș Andrei cu ...” Lansarea romanului “Destinul chintei” de Iorgu Gălățeanu... în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
seama prea bine de organizarea și calitatea lor. Pentru alte teme particulare, opera reprezintă și o mărturie de valoare excepțională: penitența, sub forma abstinenței de la mâncăruri, este prezentată și recomandată cu discreție, nedisprețuind o masă bună ori participarea la o agapă fraternă împreună cu alți confrați sau laici. Obiceiul cordial de a bea un pahar de vin bun, ca penitență, pentru a coborî nivelul răutății și al tristeții, care ar putea să întunece viața fraților, este o perlă de franciscanism (nr. 118
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
erotike), grecii foloseau și noțiunea de eunoïa (bunăvoință și devotament), storge (tandrețe), pathos (dragostea ca dorință), charis (dragostea ca formă de recunoștință), mania (pasiunea erotică dezlănțuită)*. Pasiunea lui Conachi bate mai mult spre mania, deși nu exclude nuanța afecțiunii dezinteresate (agape). Prieteșugul este forma generală a iubirii, o soluție la deșertăciunea lumii: „Că toate trec Într-o clipală, Lăsînd pe om În starea cea goală, Numai prietenul cu unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice bine Numai să te aib lîngă mine.” Petrecerea „În brață” de la sfîrșit dă un sens echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania erotică, amestecînd miturile Într-un lirism În esență ceremonial. Totul e cum spui, Înainte de orice este mimarea unei mari umilințe În fața obiectului erotic. Dragostea este, repet, văzută ca o teribilă boală, Însă oamenii aceștia văicăreți de la 1820
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale lui C.G. Jung: gîndirea, senzația, intuiția, sentimentul. Aplicate la literatură, ele pot fixa patru tipuri (arhetipuri) ale pasiunii amoroase. Eseistul francez identifică aceste arhetipuri În ideogramele cărților de joc. Cel dintîi (semnul de pică) este viziunea intuitivă (amiciția spirituală, agape) și sugerează o pătrundere, o traversare. Pentru această categorie, dragostea nu este propriu-zis un sentiment, ci situația totală a celui care iubește. Al doilea model este Emoția sau Erosul: sufletul precede dragostea, pasiunea merge spre unicitate, pasiunea este invadatoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nomadismul lor sentimental, intră și În sfera de influență a treflei. Trăiesc cu plăcere În chinuri și văd În moarte o izbăvire. Conachi, Iancu Văcărescu, Grigore Alexandrescu au și o viziune intuitivă, Întrucît văd În dragoste și o amiciție spirituală, agape. „Prieteșugul” este, pentru ei, o chezășie a amorului. Heliade are, dintre toți, sentimentul iubirii ca energie cosmică. Trăiește frenetic sub semnul caroului. El cîntă nașterea universului și nunta mistică a elementelor. Erosul este forța care mișcă, Într-adevăr, astrele și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a face o analiz] detaliat], este binecunoscut faptul c] unicului cuvânt englezesc pentru iubire (love) îi corespund diferite cuvinte grecești, eros (dorința de satisfacție pe diverse planuri, al frumuseții, al adev]rului și al bun]ț]ții), philia (prietenie) și agape. Acesta din urm] era un cuvant grecesc lipsit de semnificație, pe care creșinii l-au preluat pentru a exprima esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu pierderea pe care o presupune. Într-adev]r, este nevoie de o afirmare a sinelui. Cine se ur]ște pe șine nu își poate iubi aproapele. Mândria, trând]via și îngrijorarea sunt dușmanii sinelui și, astfel, ai iubirii de tip agape. Cand este vorba de mai mult de dou] persoane, agape implic] corectitudinea fâț] de ceilalți. Aspecte legate de justiția privind corectitudinea și distribuția se reg]sesc în Noul Testament, dar relația acesteia cu agape nu este prezentat] în mod sistematic, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de o afirmare a sinelui. Cine se ur]ște pe șine nu își poate iubi aproapele. Mândria, trând]via și îngrijorarea sunt dușmanii sinelui și, astfel, ai iubirii de tip agape. Cand este vorba de mai mult de dou] persoane, agape implic] corectitudinea fâț] de ceilalți. Aspecte legate de justiția privind corectitudinea și distribuția se reg]sesc în Noul Testament, dar relația acesteia cu agape nu este prezentat] în mod sistematic, deoarece Noul Testament nu este o scriere sistematic] pe teme etice. Accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sinelui și, astfel, ai iubirii de tip agape. Cand este vorba de mai mult de dou] persoane, agape implic] corectitudinea fâț] de ceilalți. Aspecte legate de justiția privind corectitudinea și distribuția se reg]sesc în Noul Testament, dar relația acesteia cu agape nu este prezentat] în mod sistematic, deoarece Noul Testament nu este o scriere sistematic] pe teme etice. Accentul se pune pe noua comunitate a Bisericii. A r]spunde iubirii lui Dumnezeu prin iubirea aproapelui presupune existența unei comunități a iubirii, a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate câștiga acceptarea lui Dumnezeu, c] o balant] a faptelor meritorii reprezint] o condiție de bâz] pentru „a fi corect cu Dumnezeu”, si nu c] viața creștin] reprezint] un r]spuns dat gratiei divine prealabile. Într-o oper] modern] semnificativ], Agape și eros, Anders Nygren ajunge s] asemene oamenii unor tuburi sau canale prin care trece grația divin] c]tre aproapele. Ceva nu este în regul] atunci când oamenii sunt comparați cu niste tuburi. Ei sunt chemați mai degrab] s] se împ
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu, care dorește un r]spuns de la aproapele, dar care nu renunț] când acesta nu vine. În acest sens, difer] de prietenie, care se caracterizeaz] print-un nivel mai mare de reciprocitate și poate suferi schimb]ri, având nevoie de agape pentru a se salva de la egocentrism. De asemenea, erosul, care poate trece de la nivelul instinctual al libidoului sexual la cele mai înalte nivele de aspirație, trebuie s] fie poziționat în contextul iubirii de tip agape pentru a se salva de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
schimb]ri, având nevoie de agape pentru a se salva de la egocentrism. De asemenea, erosul, care poate trece de la nivelul instinctual al libidoului sexual la cele mai înalte nivele de aspirație, trebuie s] fie poziționat în contextul iubirii de tip agape pentru a se salva de la egocentrism. Biserică a întâmpinat greut]ți în menținerea acestui mod radical de a percepe iubirea. Se insist] pe modul de interpretare a afirmațiilor radicale din Predică de pe munte (Maț. 5-7), o colecție remarcabil] a înv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Iisus nu a dat-o. Și nu pentru c] viața poate fi tr]it] în absența unor reguli sau coduri, improvizând, ci pentru c] etică lui Iisus se situeaz] într-o alt] dimensiune, c]utând mereu o expresie adecvat] pentru agape, pe m]sura dep]sirii anumitor forme ale acesteia. Creștinii ofer] dou] replici acestor acuzații. În primul rând, faptul c] Iisus nu a dat indicații etice detaliate reprezint] un aspect pozitiv, c]ci, altfel, am încerca mereu s] le atribuim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ț. S.: Murder în the Cathedral (London: Faber&Faber, 1935) Klausner, J.: Jesus of Nazareth (London: Allen&Unwin, 1925) Manșon, W.: Jesus the Messiah (London: Hodder&Stoughton, 1943) Niebuhr, H. R..: Christ and Culture (New York: Harper&Brothers, 1951) Nygren, A.: Agape and Eros (London: SPCK, 1953) Pascal, B.: Lettres Provinciales (Paris: 1656); (Harmondsworth: Penguin, 1967) Robinson, R.: An Atheist’s Value (Oxford, Clarendon Press, 1964) Bibliografie suplimentar] Beach, W. și Niebuhr H. R., ed..: Christian Ethics: Sources of the Living Tradition
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
New Dictionary of Christian Ethics (London: S.C.M. Press, 1986) Nelson, E. E., ed.: Conscience: Theological and Psychological Perspectives (New York: Newman Press, 1973) Oppenheimer, H.: The Hope of Happiness: A Sketch for Christian a Humanism (London: S.C.M. Press, 1983) Outka, G.: Agape (New Heaven, Conn.: Yale University Press, 1972) Ramsey, I. Ț., ed.: Christian Ethics and Contemporary Philosophy (London: S.C.M. Press, 1966) Robinson, N. H. G.: The Groundwork of Christian Ehics (London: Collins, 1971) Smart, Ninian: The Phenomenon of Christianity (London: Collins, 1979
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu sprîncenele circumflexe, cîte-un rîs înecat în fumul de Carpați fără filtru. Atît. Ne era suficientă muțenia asta (atît de elocventă, ar spune inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după agapa premierei, rămăseserăm în Sala "Pruteanu" (Aglae, nu...) numai noi, eu și fabulosul Blehan, care, pentru mine, era tot Tisbeea, din acel travesti memorabil, rămăseserăm doar noi și... și... masa lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același scaun mobil, a patriarhului ortodoxiei noastre. Frenezia mulțimii cu stegulețe ale Vaticanului. Miraculoasa și calma frenezie a unei nații atît de, în sfîrșit, permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la " Somnoroase păhărele", aducîndu-ne lăutărește aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chiar de ce? par a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de vată. Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși, notiști sau doar simpli... urechiști. Dețin trei amintiri cu inconfundabilul George Mărgărit. Trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clipele petrecute în compania sa, în "chilia" de pe Icoanei, rămîn borne luminiscente. Această ființă efervescentă era într-un necontenit recital. În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual, viitoarele colaborări, răspundea la telefon, deschidea ușa factorului poștal, punea o bandă cu ancestrale colinde... scria la mașină. Era primul scriitor (văzut de mine), scriind direct al mașină (... homo americanus). Doar mici rectificări, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vesel. Pentru romani, masa luată în comun era convivium ("banchetul")96 și comissatio, după cină sau în timpul serii, când foamea era astâmpărată, vinul însoțind acest moment de relaxare, alături de cântece, de recitări de versuri, de discuții filozofice. Primii creștini numeau "agapă" (preluat din grecescul agapê, în sens propriu "afecțiune")97 masa luată în comun după săvârșirea cultului. La vechii greci, cina avea de multe ori loc la căderea nopții și putea fi divizată în două părți: masa propriu-zisă, când era astâmpărată
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Beția mistică nu mai este decât delirium tremens al săracului. Paradisurile artificiale nu mai sunt ceea ce erau odată. Primele comunități creștine își celebrau cultul în cinstea martirilor lor în catacombe sau în locuri cunoscute doar de ei și în timpul serii. Agapa care urma era așadar o masă de seară. Ne putem însă închipui că aceasta era mai mult decât o simplă adunare. Sărutul păcii pe care îl schimbau atunci era fără îndoială semnul unei reîntoarceri la viața "profană" plină de riscuri
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
toleranță (în 311) adresat creștinilor. Prin ceea ce se numește (în mod eronat) "edictul de la Milano" (313), Constantin garanta creștinilor o neutralitate binevoitoare care echivala cu recunoașterea creștinismului ca religie de stat (fapt care va fi oficializat în 380). Ca urmare, agapa, care avea drept misiune principală adunarea comunității primilor creștini aflați în pericol de a cădea pradă persecuțiilor din Roma păgână, și-a pierdut vocația sa esențială. Mai mult, agapa creștină cunoaște o degenerare comparabilă cu cea a banchetelor greco-romane. Mesele
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]