5,168 matches
-
aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost reținut de un grup de oameni de la intrare. Mi-am lungit gâtul ca să văd ce-a provocat agitația și am descoperit un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete, Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie ea. Romancierul ăla, cum îi zice, Markfield, a scris undeva, într-o povestire, că până la vârsta de paisprezece ani a fost ferm convins că „enervare“ e un cuvânt evreiesc. Ei bine, cam același lucru l-am crezut eu despre „agitație“ și „balamuc“, două dintre cuvintele preferate ale maică-mii. Ca și „spatulă“. În clasa întâi eram deja marele favorit, despre care se credea că va câștiga la pas orice întrecere școlară, când, într-o bună zi, învățătoarea mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea. Sunt bolnavă? — Ce v-aș putea sfătui eu? protestă el. Dacă ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea să-și fi putut recăpăta vioiciunea minții, pentru a arbora o mină „străină“, deja recunoscuse, „Da, și eu simt același lucru“, așa că nu mai era nimic de spus și stăteau În tăcere, ca niște prieteni vechi, gândindu-se fără agitație la noaptea care-i aștepta. Scurtul ei acces de recunoștință trecuse, acum părând nu numai inutil, ci și nedorit. Nu-i poți fi recunoscător cuiva pe care-l cunoști de atât de multă vreme. Primești favoruri și faci favoruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuie să fie deja la jumătatea drumului. Mâine, se gândi el, mâine voi expedia o telegramă și-l voi numi pe Joyce. Domnul Eckman va avea o lună de concediu, iar Joyce va arunca o privire peste socoteli. Își imagină agitația și vânzoleala semănând cu cea dintr-un mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule, și dorește să veniți la telefon În biroul șefului de gară. — Telefonul nostru nu funcționează? Întrebă maiorul, lăsând cartea din mână și Încercând, fără prea mult succes, să-și ascundă curiozitatea și agitația. Voia să dea impresia că este În termeni intimi cu șeful poliției. Nu, domnule, omul din oraș n-a sosit Încă. — Câtă străduință. Unde e sergentul? — E plecat pentru moment, domnule. Maiorul Petkovici Își trase mănușile și le netezi. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru dumneavoastră, domnule Carleton Myatt, și un domn vă așteaptă la dumneavoastră În cameră. — Bun. Dă-mi cartea lui de vizită. Camera mea e cea pe care o iau de obicei? Se deplasă rapid spre lift, cu buzele strânse de agitație, pentru că În ultimele două zile prea multe fuseseră nesigure și greu de Înțeles, iar acum se Întorsese la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de vizită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să iau asta, e grozavă. Phoebe e grozavă. —O să te sun eu mai Încolo, Alixe, ca să facem o programare, i-am zis. —Minunat, de-abia aștept. În timp ce așteptam la ușă să-mi recuperez haina, s-a produs pe neașteptate o agitație, ca și cum se Întâmpla ceva. În timp ce Phoebe și Valerie se pupau de rămas-bun, apăru din senin Marci, care Începu să se salute cu absolut toată lumea, cu pupături, de parcă petrecerea nu ar fi fost pe sfârșite, ci de-abia la Început. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu era de mirare că Sanford Își dorise o Înmormântare aici, m-am gândit eu, În timp ce pășeam Înăuntru. Locul este atât de Încăpător, că Încap Înăuntru Disneyland și șase sute de prieteni. Când ușa masivă din stejar se Închise În urma noastră, agitația de pe Fifth Avenue fu Înlocuită de atmosfera liniștitoare specifică unei biserici. Aici! chemă o voce din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă agitație. Cele două lifturi ale hotelului coboară și urcă mereu, deschizîndu-și ușile cu un plăcut clinc-clanc. Savurînd ultima înghițitură de vodcă, dînd semne că amîndoi se vor ridica să plece imediat ce băutura ajunge în stomac, Mihai și secretarul literar privesc aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspunde la telefon, smulgîndu-1 nervos după primul sunet de apel. Imediat, tovarășe director; numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă credeți! Atunci?! se înfurie Stanciu. De unde știe Cornea?! Sau ăla, Vlad? Cine te-a văzut? Du-te și vezi-ți de treabă acolo. Urgent! Sudorul salută și iese. Cînd ajunge în atelier, să-și ia sculele după care venise, agitația e în toi: unii improvizează lopeți din bucăți de placaj, în timp ce alții sînt prin vestiare să se îmbrace mai gros. Uite-ți fișa de protecția muncii și foaia de pontaj pune Cornea hîrtiile în mîna sudorului -, să ți le completeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avut curajul unui simplu NU pe față, neartistic - pomenesc, pentru că e vorba de dl Nicolae Manolescu, un singur nume: Dorin Tudoran. Încep să înțeleg de ce dl Manolescu spunea despre Revoluție (la decernarea Premiului ALIA lui Adam Michnikă că a fost agitația unor derbedei parcă veniți de la meci. Gând la gând cu Mizilul... Întunecată seară la Clubul Prometheus, în ton cu ciorapii negri, bine întinși sub minijupele generoase ale chelnerițelor de lux... În ceea ce privește Crapul Gonflabil, nu voi citi nimic nici din ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ușii unui băiat pe care-l chema Radu. Despre acest băiat Radu s-ar putea spune că, în lipsa unui frate mai mare (orice ați zice, o soră nu se pune), miracolul unei zile de duminică nu-l atingea deloc. Altfel, agitația cu care își mișca brațele și cu care încerca să mă convingă că nu există o trădare mai cumplită decât aceea de a-ți abandona sanctuarul nu-și găsea o explicație vrednică de luat în seamă. Era de la sine înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trotuarului. Oare cum de reușise să scape ? Așa cum scăpăm de fiecare dată. Printr-un miracol : Întunericul, ploaia, o crăpătură În ușă, un pas greșit făcut de urmăritor. Urmărirea și salvarea În cele mai vechi orașe ale Americii. În panica și agitația ei, reușise să se strecoare taman În capătul fantei din spatele chestiei de metal, În așa fel Încît doar o rază slabă de lumină ajungea pînă la ea dinspre subsolul iluminat, și a stat acolo așa ghemuită mult timp, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era din nou el Însuși. Psihologic vorbind, beția e mult mai utilă decît crede lumea. Într-o dimineață, la vreo cîteva zile după venirea mea, cînd eram Încă țintuit la pat În Hotel, am fost trezit brusc de zgomot și agitație. Ridicînd un pic nasul peste marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele În jurul fotoliului uriaș de piele. Icnind și fără suflu, se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș În pragul unei aventuri neașteptate. Se uită bănuitor la Davis, care parcă Încremenise acolo, deși un tremur nervos al obrazului Îi trăda agitația lăuntrică. — Numeri pînă la o sută și vii după mine, Îi răspunse Rowe. Înțelegi? PÎnă la o sută! — Ce-i comedia asta? exclamă Davis, furios. SÎnt om cinstit! — Astea au fost dispozițiile domnului Prentice. — Cine-i el să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în sens. Apăsând pedala de accelerație până la podea, Vaughan viră în fața lui, scrâșnetul cauciucurilor acoperind claxonul puternic al taxiului. Strigă prin geamul deschis la șofer și continuă cu viteză către canionul îngust al drumului nordic de racord. Odată ce se potoli agitația, Vaughan duse mâna îndărăt și ridică o servietă de pe bancheta din spate. - Cu chestionarele astea i-am testat pe oameni pentru programul meu. Spune-mi dacă lipsește ceva. Capitolul 14 În vreme ce mașina masivă se mișca prin traficul îndreptat spre Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apare tocmai aici, în amânarea «revenirii la onorabilitate» și, mai ales, în dărâmarea morală și intelectuală a tineretului autohton. 97% dintre copii sunt lăsați cu bună știință, să admire discursul primitiv al Andreei Marin, maneliștii nocivi ai lui Teo sau agitația vulgară a lui Dan Negru. Lor nu li se oferă alternativă de model, fiind împinși - de indolența și ipocrizia unei puteri bolnave (care a anulat ideea obținerii virtuții prin educație) - spre autodistrugere. Ce se va întâmpla cu ei ca adulți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
permite să-i fie utilizate fondurile de preaderare. Foaia sa de parcurs pentru România include puține clauze referitoare la protecția bătrânilor și va înrăutăți situația unor grupuri cum ar fi țăranii și muncitorii necalificați de la oraș. Acestea măresc riscul unei agitații naționaliste după ce România va intra în UE, o perioadă în care se presupune că ea va deveni o țară normală din punct de vedere politic;” Este ironic faptul că o putere externă ca UE cominte aceleași greșeli ca ale unei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
repede. O schimbare dureroasă ne înspăimântă în continuare (cum ar fi venirea la putere a unui partid de dreapta!), mai mult decât un prezent fără ieșire. Majoritatea oamenilor politici nu pot comunica cu aleșii lor. Această neînțelegere irită pe toată lumea. Agitația sterilă în care trăim crește. Promisiunile elitei politice românești nimeresc pe de lături. Ba sunt comunicate neadecvat, într un limbaj vetust (vezi partidele istorice), ba sperie prin insistență și jocul slugărniciei în fața cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
crește numărul divorțurilor. Chiar și credința în Dumnezeu începe din sânul familiei și se păstrează tot în cadrul ei cel mai adesea. Mai mult ca oricând, oamenii din zilele noastre nu pot trăi izolați de semenii lor. Toți caută în general agitația și acțiunea. Nu în zadar, Aristotel afirma cândva că: „omul este un animal social”. N-o să ne supărăm acum pe marele înțelept din antichitate, fiindcă în fond a rostit un mare adevăr valabil oricând și oriunde. Comunicarea e la fel de utilă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]