6,858 matches
-
locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam din partea ei, dar la acest gest plin de atâta cruzime, nu, niciodată...! - Îți dai seama, Alex, îți dai seama în ce situație ne aflăm? Au trecut atâția ani și noi n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a fi interesați, în cel mai înalt grad de procesul zilei. Vorbeau cu aprindere, se agitau, făceau gesturi largi cu mâinile ale căror semnificații erau numai de ei cunoscute. Unii fumau țigară după țigară, însoțindu-și spusele disparate de o sumedenie de cuvinte bulgărite. Nici bine nu se deschiseră ușile Judecătoriei că mulțimea năvăli umplând până la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și Alex urmăreau din umbră, cu discreție și vădit interes, fiecare scenă, discuțiile celor doi, cu inimile strânse de o emoție nemăsurată pe care însă nu și-o puteau exterioriza. Ori de câte ori se apropia încheierea unei zile, Vișinel începea să se agite. Voia să părăsească cât mai repede această casă și să plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se dezechilibră și căzu la pământ. Nasul i se umflă pe dată și fața i se umplu de sânge ce începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine, își afișă pumnii strânși, deși nu era un bătăuș de profesie. Bănuind că se putea încinge o bătaie în lege între coechipieri, profesorul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap. Un râu fierbinte Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cum te pretinzi, vei zbura! i am mai spus Într-o doară, glumind și zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Lola și am simțit o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind a after shave. Cămașa albă și pantalonii negri, de stofă bună, Îmi creau un aer sobru. Deși eram foarte agitat, mă arătam calm și zâmbitor. Unde ești, Lola Jo?... Unde ești, Lolicica? Barmanul mă salută curtenitor și-mi spuse că Lola nu crede să vină azi. Era joi, iar ea nu apărea niciodată joia. Tipul avea nările exagerat de umflate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doua zi, chiar de la prima oră, la poarta de intrare în șantier, un tânăr spilcuit, cu mustăcioară, purtând o pălărioară de comis voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel pe care îl căuta, întrebă: - Dumneavoastră sunteți domnul inginer Georgescu? - În persoană! - Îmi puteți acorda
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
atomii corpului său. Își strigau nevoia. Aspiram din tot sufletul să fiu numai eu cu ea, într-o insulă pierdută, departe de oameni. Invocam cu toată voința mea un cataclism care să facă să crape această canalie care respira, se agita și se bucura dincolo de pereții camerei mele. Dar, chiar așa să se fi întâmplat, oare n-ar fi preferat nu știu ce animal, un șarpe indian, un dragon? O noapte cu ea, apoi să murim amândoi, unul în brațele celuilalt. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În prima secvență un om vesel, care agită, pe mîna dreaptă, o păpușă. În secvența următoare Însă, omul devine cumplit de trist :de ce? Fiindcă păpușa plecase, dar...cu mînă cu tot. În fond, ar putea fi o definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sporadic, dar inubliabil. La una dintre edițiile importantului Colocviu al regizo rilor (care, culmea!, se ținea la BÎrlad), numitul se ridică și ia cuvîntul. Și ncepe, și vorbește, și vorbește...În spatele lui, un actor local văd că-ncepe să se agite; la un moment dat histrionul Îl Întrerupe pe vorbitor cu o dezvăluire de te ribil umor : „Domnilor, nu-l ascultați! DÎnsul, nu știu cine e, a stat la spectacolul despre care perorează, lîngă mine. Lam urmărit : a dormit tot timpul!...” Hohote de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
meu! I-l arăt pe ecran. "Da' pentru domnu' Dan C. Mihăilescu nu s-a inventat hârtia?", zice el cu o ironie mușcăcioasă. Dau drumul la printare. Lentoarea cu care imprimanta își face treaba îl enervează și mai tare. Se agită aiurea ca un sifon, plimbându-se cu pași mici prin cameră. Finalmente, se stropșește: "Astea trebuiau să fie gata demult, domnule! Da, da! Nu să stau eu acu' după dumneata, până s-or termina de tras paginile alea". Extraordinar, ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare, nimic. Asta putea să mă lovească nițeluș în orgoliu, dar se vădea, în condițiile date, o stare de fapt destul de mulțumitoare. Pe de altă parte, deși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îmi dau seama ce și cum. Da' dacă-i o chestie lucrativă, pun pariu că profesoru' a mai apăsat el pe un buton, pe ici, pe colo și i-a convins pe aleșii neamului că ar fi cazu' să se agite, să scoată legea cât mai iute. Au votat-o deja?". Încă nu, da' cică-i pe țeavă. Acuma, or fi ei niște mitocani ordinari și tâmpiți de nu se poate, dar instinct de conservare au până și porcii ăștia. Își
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că ai dat-o pă politică acuma, ezact ca Petrică! Că și el, una-două, îl bagă pă Vadim la înaintare", făcu blând colegul. Am dat-o pă politică! Nu, tată, da' așa suntem noi proști!" "Corect!", aprobă candid Anton. Tot agitându-se, nea Vasile ajunse pe lângă tomberoanele de gunoi. Cu toate că era transportat de un vădit avânt patriotic, zări cele două sticle dosite de Petrică. Se opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai că eu nu-l mai înțelegeam. Atunci a început să însăileze cu stângăcie niște litere: "ȘEFU, TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM?" "AM REDEVENIT OM." A stat un timp în cumpănă, fluturând aprig din antene și agitându-și frenetic mandibulele, dar văzând că toate acestea n-au niciun efect se reîntoarse repede la mina de creion: "MARE, MARE PĂCAT ȘEFU!" S f â r ș i t CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în același timp vrem să fim recunoscuți și valorizați de către ceilalți, fără a da socoteală către nimeni, vrem să profităm de prezent, dar nu ne oprim din a trăi pentru viitor, cel apropiat sau cel îndepărtat. Iar aceste paradoxuri ne agită. Pacea interioară nu este sinonimă cu calmul plat- absolut și nici cu un confort dulceag. Liniștea interioară poate fi obținută într-o anumită tensiune, într-un anumit disconfort rezultat din abordarea diferită a unor situații dificile și contradictorii de viață
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ne dorim mai mult, ci la faptul de a încerca să fim recunoscători și fericiți și pentru ceea ce avem (cine nu va fi mulțumit cu puțin, nu va fi mulțumit nici cu mult, spunea un mare om ...), să nu ne agităm până la epuizare, sau să ne sacrificăm viața pentru a realiza ceva, doar așa să mulțumim pe alții. Pentru aceasta, este nevoie de o înțelegere mai subtilă și o voință proprie fără constrângeri exterioare. E nevoie de o mai bună înțelegere
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
afectivitatea umană. Când vom ajunge să fim sinceri cu noi înșine și nu ne vom mai minți, purtând acea mască invizibilă, vom accesa energia emoțională, care ne va umple timpul și viața, atunci, ne vom simți mai bine și apele agitate din interiorul nostru se vor liniști de la sine. Dacă vom reuși să renunțăm măcar un moment la acea mască invizibilă pe care o purtăm zilnic peste tot, vom fi mult mai bine, fără să ne întrebăm dacă fără mască a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
același lucru și cu cei din jurul nostru. Bagajele noastre psihice reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică să călătorim cu viteza fericirii și păcii sufletești. Ori de câte ori vom călători cu aceste bagaje psihice inutile, mintea noastră va fi agitată, împovărată și iritabilă, iar inima este goală, tristă și închisă. Călătoria cu bagaje psihice mai putine este foarte eliberatoare și ne crează o vibrație pozitivă care ne va înconjura literalmente corpul și va atrage în viața noastră experiențe fericite, uneori
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Păi o avut un mare necaz... Doamne ferește. Ce are? Cotman a povestit pe scurt întâmplarea de vineri noapte. Aizic, ducând mâna la gur, ca babele, asculta îngrozit întâmplarea...Când povestea a fost gata, Aizic a început a vorbi repede și agitat: Uite ce nenorocire o putut să dea peste săracul om! Să aveți grijă de el. Dacă are nevoie de ceva, îs gata să-l ajut! Apoi afară de timp, ca să se pună pe picioare, nu cred că îi mai trebuie altceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr. — Evri... aaah! gemu bătrânul. — Măi Arhimede, ce vă câcâiți atâta Înăuntru? se răsti Napoleon. — Marat, Maiestate, explică Arhimede
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-au rămas datori. Exact când Înaltul Comandament Militar stabilea datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând În mâini flori și pancarte pe care era scris Make Roads, Not War și agitând desene În care automobile micuțe se zbenguiau drăgălaș pe tăpșanul din fața casei. Și tocmai această discordie dintre oameni a dus la producerea unui teribil accident, soldat cu o altă diminuare drastică a numărului de supraviețuitori. La ora unu din noapte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unui om, ci Întregii populații a Rusiei, ba chiar și bielorușilor și, de ce nu?, unei Însemnate părți a poporului ucrainean. Era În mod clar o revoluție: În timpane se bătea gongul, degetele se strângeau convulsiv, alcătuind falange macedonene, genunchii se agitau ca niște berbeci, și Încă nici n-am enumerat toate mișcările trupești cu vădite intenții invazive care se Înregistrau, când un panou transparent mi-a coborât În fața ochilor: Credit card limit reached. Insert a new one? Yes/No. Am Înlăturat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]