2,641 matches
-
nu analizează cu deplină obiectivitate cauzele și nici posibilele soluții. "Școala, reformată și răsreformată, după cum s-a-ntâmplat să vrea mușchii numeroșilor miniștri care au fericit-o, a fost umilită treptat, pentru ca astăzi să fie într-o tristă și dureroasă agonie (...). Abandonul școlar, analfabetismul, plecarea în străinătate a valorilor și a forței de muncă - deocamdată peste două milioane de Ťfugițiť! - ne îndeamnă să ne gândim cu mare neliniște la viitor. Căci, în viziunea președintelui Traian Băsescu, școala românească produce doar tâmpiți. Cât
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
nu speră să ajungă la un liman, să găsească semeni, o cât de vagă normalitate și deci motive de a trăi, dar se îndârjesc să meargă mai departe știind că această caznă nu poate să aibă ca efect decât prelungirea agoniei lor, întrucât „nu există după aceea, după aceea este acum"? Nu au cum să nu-și dea seama de „fragilitatea a tot ce există ieșind în sfârșit la iveală. Pricini vechi și chinuitoare destrămându-se în nimicnicie și moarte. Odată cu
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
și după uciderea individului care se pregătea să-i taie beregata Băiatului. Nu va mai fi folosit. „Nu pot. Nu pot să-mi țin în brațe fiul mort. Credeam c-o să fiu în stare, dar nu sunt," spune Bărbatul în agonie atunci când Băiatul îi cere să-l ia cu el. Și totuși. In final apare o familie: un băbat, o femeie, un băiețel și o fetiță. Care nu mănâncă oameni. Și care-l vor primi pe Băiat alături de ei. Intransigent pesimistul
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
lui Ilya Repin, Ivan cel groaznic și fiul său (1885), cu un amestec de demență și disperare invocând prin privire un ajutor dumnezeiesc. Într-un acces de furie, țarul își ucide fiul cu o lovitură de baston și urmărește neputincios agonia acestuia, iar Repin joacă admirabil o serie de contraste, de la aspectul de călugăr rugându-se pentru un dreptcredincios la costumul strălucitor al fiului, de la privirea de fervoarea teribilă a părintelui vinovat la privirea stinsă, resemnată aproape a fiului din care
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
un organ e bolnav suferă tot trupul, începînd cu sufletul lui. Se înțelege că Paulescu nu are înțelegere pentru darwinism sau pentru materialismul științific și de aceea în persoana lui întîlnim un medic care crede în Diavol. E grăitor episodul agoniei, cînd Paulescu „își făcu o cruce, privi cu dispreț spre colțul unde era «el» (Diavolul), făcu un gest prin care părea că-i spune «Imbecilule!», și închise ochii." (p. 90) Paulescu moare pe 17 iulie 1931 din cauza unui cancer la
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
angajaților obișnuiți. În termenii darwinismului corporatist al supraviețuirii celor mai înzestrați își concepe Sam discursul de îmbărbătare pentru a domoli frisonul de anxietate al angajaților, recomandându-l prin aplauze pe noul director. Afecțiunea acestuia se îndreaptă către câinele său în agonie în urma unui cancer de ficat, însă nu trebuie numaidecât văzut aici un cinism deliberat, ci expresia unei discipline de sistem care face abstracție de indivizi în vederea conservării status quoului. Totul este bine când se termină cu bine, cu excepția faptului că
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală calmă, ce merge în platou drept: un grafic sufletesc semănând cu algor senectae, cu răceala vîrstei înaintate. Din acest motiv, cititorul nu dă peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet care chicotește cu inteligență pe seama incidentelor prin care trece. Așa se face că nu asistăm la o dramă de conștiință provocată de frîngeri dureroase, ci la un solilocviu de intelect în cursul
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
scenarii acceptabile ale muritudinii. Dacă lumea reală e finită și duce inevitabil spre moarte, lumea ficțională e altă lume, una care lasă întreagă libertatea alegerii, dar și gândul fără limite. Adaptare la moarte e, în fond, orice creație umană. Trăirea agoniei, disperarea, amănunțirea bolii, obsesia sfârșitului sunt trepte ale reformei morții. Față în față cu timpul și cu moartea, ambele ne-reale, adică de necuprins în formule/forme direct palpabile, dar, totodată, foarte „reale” consumatoare ale ființei muritoare, omul are doar
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
se petrece credința lui Emil Cioran, mai presus de religii și ideologii. Reformatoare prin excelență, atitudinea sa în fața morții exaltă și fertilizează privilegiul de a fi disperat: „Moartea nu poate fi înțeleasă decât dacă viața este simțită ca o îndelungată agonie, în care moartea se îmbină cu viața”. Dacă ținem seama de câștigul existențial al nostalgiei permanente a morții, de excepționala răsturnare de raporturi pe care o atinge Cioran, agonia este, în acord cu etimonul grecesc, convalescență. Uzată prin stăruirea gândului
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
poate fi înțeleasă decât dacă viața este simțită ca o îndelungată agonie, în care moartea se îmbină cu viața”. Dacă ținem seama de câștigul existențial al nostalgiei permanente a morții, de excepționala răsturnare de raporturi pe care o atinge Cioran, agonia este, în acord cu etimonul grecesc, convalescență. Uzată prin stăruirea gândului asupra ei, moartea „îmbătrânește în noi de prea multă prezență”, devine trecut. „A privi înapoi spre moarte” e biruința fragilă a gândului ruminant. Obsesia morții, conviețuirea cu această „fatalitate
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
o îmbrățișeze și s-o sărute cu o furie plină de dorință și disperare. Își afundase fața în curbura gâtului ei, încercând să dezbrace cu mâini tremurânde trupul ce i se oferea supus. Se întinse nesățios, simțind că exasperarea și agonia poftelor acumulate timp de atâtea luni se topeau într-un spasm languros. O strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet ușor în timp ce primea brutalul impuls. Din noaptea aceea se stabili un obicei, un ritual
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
compromite creșterea copacului. Romanul Dragoste și pedagogie al lui Miguel de Unamuno pare să facă parte din această categorie: un eșec stînjenitor pe care îl treci cu vederea spre a păstra în memorie doar titlurile care i-au adus notorietatea: Agonia creștinismului (1925) în plan filosofic, alături de romanul Negură (1914) în plan literar. Numai că soluția salvării întregului cu prețul neglijării unei părți nu pare să fie rețeta cea mai bună în cazul lui Unamuno. Volumul de față e atît de
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
multe intervenții chirurgicale și, din fericire, starea lui de sănătate se îmbunătățește. “Ultima operație i-au făcut-o luni, iar astăzi l-au pus pentru prima dată să stea în fund și era foarte încântat. Noi trecem de la extaz la agonie și invers pentru că medicii spun că e bine și mai tarziu iarăși apare câte ceva. Dar trebuie să spun că este foarte bine îngrijit. El este afectat din punct de vedere psihic, dar se va ține bine. Acum trebuie să aibă
Copilotul lui Iovan, decizie radicală. "Nu vreau să zbor..." () [Corola-journal/Journalistic/46175_a_47500]
-
Explicația ține de neașezarea epocii: lui Pandrea îi lipsea timpul și tihna, tracasat fiind de griji meschine: bani, mîncare și nesiguranța privind viitorul familiei. „La 1 august va veni restul de 1500 de lei din rata a doua și prelungim agonia financiară pe luna august. Agonie? O, nu! Mă conduc după principiul lui «văzînd» și «făcînd». Dacă vine o stabilizare și te prinde cu bani? Suferi. Ca să nu sufăr, mai bine mă cîrpesc de azi pe mîine. Lucrul e atroce pentru
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
lui Pandrea îi lipsea timpul și tihna, tracasat fiind de griji meschine: bani, mîncare și nesiguranța privind viitorul familiei. „La 1 august va veni restul de 1500 de lei din rata a doua și prelungim agonia financiară pe luna august. Agonie? O, nu! Mă conduc după principiul lui «văzînd» și «făcînd». Dacă vine o stabilizare și te prinde cu bani? Suferi. Ca să nu sufăr, mai bine mă cîrpesc de azi pe mîine. Lucrul e atroce pentru seninătatea și stabilitatea psihologică necesară
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
sine colectiv. Numai raportat la ideea de grup individul are șansa unei regenerări emoționale, fie ea simbolică. Acesta fiind și rostul „învierii” din cimitir a copilului responsabilizat. Dan Lungu convinge prin felul în care realizează fuziunea dintre inutilitatea maturității și agonia iluziilor. Dacă ar fi insistat pe acest nucleu simbolic, cartea n-ar fi fost departe de, să zicem, Un om care doarme de G. Perec. Firește, cu distanțele potrivite. Performanța romanului ține de felul în care autorul ieșean instalează cititorul
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
de creație care exclude inhibiția de protecție: drama pe viu, fără zorzoane stilistice, întocmai ca în relatările din dosarele CNSAS. O remarcă specială se cuvine diagnosticelor pe care deținuții le primeau înaintea morții, după un scenariu știut: pînă în clipa agoniei toți erau sănătoși tun, nici un control medical nedepistînd măcar o răceală, pentru ca apoi, în momentul în care intrau în stadiu terminal, să li se descopere o pletoră de afecțiuni. Simpla parcurgere a pomelnicului patologic îți dă un gust de lazaret
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
Parnia să știe adevărul despre ce se întîmplă cu sufletul nostru atunci cînd murim. Îi așteptăm așadar nouă ediție adăugita. Deocamdată însă, cartea nu te edifica asupra enigmei reprezentate de moartea clinică. E o recapitulare a cunoștințelor de neurologie privind agonia creierului, dar o recapitulare care nu dă iluzii cititorului. Șam Parnia nu vorbește de viață de după moarte și nici măcar de existență sufletului, ci doar de o „conștiința” înțeleasă ca produs al creierului. Pe scurt, Șam Parnia e din categoria cinicilor
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
năzuise din toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie - atâta tot”. Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, „povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului”. Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: „În urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite cu sânge
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
de la început. Moartea este acolo, dar ca prezență subtilă, vagă, încă inaccesibilă, nu ca o alteritate radicală. Treptat, moartea devine o prezență familiară sau chiar una familială. Drumul precipitat prin brusă către peștera-uter, printre puținele elemente simbolice revelate, reprezintă scurta agonie a lui Boonmee, dar creează și premisele renașterii sale. La fel de confuz și cu acel grotesc emoționant al picturii naive ca și apariția fiuluimaimuță, avatarul cu aspect de maimuță este recuperabil din fotografiile cu tineri thailandezi cu fețe surâzătoare, dar înarmați
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
la Joseph Roth, la Gombrowycz, la Kundera, la bucovineanul neamț Gregor von Rezzori. Iar dintre românii trăitori un timp în Imperiu la Slavici, la Rebreanu, la Cioran. Lipsesc dintre martori scriitorii unguri și sârbi care ar fi întregit tabloul. Tema „agoniei imperiale” apare la Joseph Roth în Marșul lui Radetzky și în Cripta Habsburgilor, la Robert Musil în Omul fără însușiri, la Hermann Broch în Somnambulii. La Slavici și la Rebreanu apare „tema rătăcirii în cerc”. La Stefan Zweig, „inversarea perspectivei
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
propunerea de a permite printr-un colegiu medical, "sedarea terminală" pentru pacienți, informează Mediafax. Afirmând că este vorba de "o datorie de umanitate", Ordinul dorește ca aceste cazuri de "moarte asistată" medicalizată să fie rezervate "situațiilor excepționale", cum ar fi "agoniile îndelungate" sau durerile "incontrolabile", pentru care legile actuale nu oferă răspunsuri. "La cererile persistente, lucide și repetate ale unei persoane care suferă de o boală incurabilă, nu poate fi operată și i se aplică tratament paliativ, ar trebui să fie
Franța ar putea permite moartea asistată în cazuri excepţionale by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56816_a_58141]
-
de iarnă (Ed. Cartea Românească, 1981). Nu e cazul acum, să retractez ceva din cele scrise atunci. Cea de-a doua carte a poetului - Poemul care nu poate fi înțeles, Edit. Arhipelag, 1993 - îmi întărește convingerea că asist, citind, la agonia uneia din ultimele mari dionisii, în care identitatea orfică a poeziei e agresată de bacante, abandonându-se voluptății sfâșietoare, dar și ripostând, în încercarea de a-și păstra coerența și coeziunea - atâta cât permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Liderii tradiționali apreciază că agonia lui Nelson Mandela , care se află în stare critică de câteva zile, se prelungește din cauza că sufletul său nu este împăcat, conform publicației The Sunday Times. Autor: Andra Imbrea " Sufletul lui Mandela nu este împăcat. Strămoșii se vor liniști abia
Nelson Mandela nu moare pentru că „sufletul său nu este împăcat” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/55893_a_57218]