79,130 matches
-
Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul, ajutat de un ciomag cu totul și cu totul de aur, care scânteia, în bătaia lunii, uimitor. La puțin timp după asta, unii se jurau pe ochii din cap, că în salturile sale, el se mai folosea și de o pereche
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
verifice perfuzia și, zărind bandajul însângerat la tâmplă, clătină puțin din cap apoi ieși. Dacă stătea bine să se gândească, n-ar fi putut spune cu precizie de ce acceptase această ofertă. Probabil la insistențele Luizei, să-i facă plăcere, să ajute o femeie în impas. Cererea nu fusese deloc una obișnuită, îl rugaseră să traducă, dar de data asta nu cum se întâmpla de obicei la conferințe, meetinguri, întâlniri diplomatice ci... într-un spital! Și cum foarte puțini știau albaneza, familia
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
impas. Cererea nu fusese deloc una obișnuită, îl rugaseră să traducă, dar de data asta nu cum se întâmpla de obicei la conferințe, meetinguri, întâlniri diplomatice ci... într-un spital! Și cum foarte puțini știau albaneza, familia insistase să-i ajute. Era o femeie cu doi copii, căreia îi diagnosticaseră pentru a doua oară tumoare pe creier. Iar cel mai bun neurolog în domeniu era la ei în țară, stabilit din capitală în acest mic oraș de provincie, astfel că familia
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
de mai bine de cinci ani. Apoi câteva zile la reanimare, și din nou în salon. Seara reveniți la hotel, mâncau în sala de mese, când soțul întrerupse liniștea. Am vorbit cu părinții mei, și-au vândut apartamentul ca să ne ajute, spuse Andi pe o voce care se voia egală. Cheltuiele sunt mult mai mari decât ne așteptam. Of, numai sănătate să fie, spuse soacra, o femeie scundă, care plângea din te miri ce, restul n-are importanță, ne-om descurca
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
restul n-are importanță, ne-om descurca noi cumva. Știți, mă gândeam că ajunge să-mi plătiți numai jumătate din suma care ne-am înțeles inițial, încercă Matei moale. Nu se poate, e timpul tău, nici vorbă! Numai să ne ajuți până la capăt, că zău, nu știu ce ne-am face altminteri spuse soacra și-și șterse pe furiș cu dosul palmei o lacrimă care-i alunecase pe obraz. Trecu o săptămână, apoi încă una. Evis se simțea mai bine, începuse și niște
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
o șură, când se punea pe vorbit nu se mai oprea, așa cum nu se putea stăpâni să mănânce cât pentru trei. O poftă de mâncare și de viață cum rar îi fusese să vadă! Se împrieteniseră dintr-o dată și se ajutau una pe alta. Cecilia o mai ținea pe asta mică la ea când ieșea din tură. Era asistentă medicală la Polizu, la maternitate, topită după bebelușii cu care ăl de sus nu vrusese să o binecuvânteze, copiii ăștia pe care
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
dobitoaca asta de Violeta niște bani și trebuie să mă-ntâlnesc cu unu' prin centru, pe la Lipscani, să mi-i dea... Cecilia n-o refuzase niciodată, schimba tura dacă nu se potrivea, se aranja în așa fel încât s-o ajute de fiecare dată. Era săritoare, bine dispusă mereu, cu toate că viața nu o răsfățase prea mult și nici moartea nu avea să o ocolească până spre bătrânețe, așa cum ar trebui să-i fie fiecărui om dat să ajungă. Îi era groază
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
se și vopsise roșcată o dată, doar-doar asta mică o s-o scutească de privirea aia involuntar critică. Nu e deloc adevărat că mama nu are vârstă, că poți să faci copil și la pensie. Bine, bine, tu-l faci dacă te ajută Dumnezeu, progresele medicinii, fertilizarea in vitro sau cum i-o zice ciudățeniei ăsteia, da, e clar că pentru copil rămâi tot bunica, și nu mămica. Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
nu vezi? Ea care nu a visat niciodată. Chiar nu mai este nimic de făcut. Prea multe s-au adunat; prea ușoare au devenit multe și toate împleticite semănând cu altcineva. Cârja care nu vrea să ne mai sprijine sau ajute. O rugîciune O rugăciune Maicii preacurate Sfințeniei sau vărului Ioan Cel ce ne botezase în Iordan Plătind cu capul dansul Salomeei. Dezmățul ce revine ciclic și nu stă Mai actual ca astăzi mâine pentru că Plăcerea și Puterea sunt surori Care
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
A luat-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
grupurilor de aceeași nație cu ceilalți se rezuma la apărarea teritoriului: o zonă de cîteva paturi pe care ar fi putut pune mîna intrușii și mai cu seamă noii veniți. Nu era nici un conațional în toată adunătura aia, s-o ajute să-și găsească un pat sau o jumătate de pat. Se părea că-i singura reprezentantă a României de pe acolo, așa încît două zile dormi ghemuită pe ciment pe un culoar dintre corpurile de paturi, luînd aminte cum în jurul ei
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
cum s-o scoată la capăt. El stătea în pensiune de doi ani și lucra la un service-auto pe șosea, la douăzeci de kilometri. Cîștiga binișor, supraviețuia, reușea să strîngă și bani, dacă avea cazarea asigurată. Se oferi s-o ajute să-și găsească o slujbă bună, deși nu tocmai dezinteresat. Avea bucurie la ea și Răducu, se arăta drăguț și săritor precum kosovarul ăla, care semăna cu Remus nu doar la figura de desfrînat, ci și la felul cum s-
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
cu mașina la Viena. O lăsă la Gara de Vest și parcă i-ar fi părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința lui: ar fi rămas lîngă ea poate și ar fi ajutat-o, dar nu mai era vreme să se răsucească. Îi spuse că de-aici încolo se poate descurca singură, măcar că habar n-avea încotro ar putea s-o ia. Oricum trebuia să se întoarcă la lucru la service-ul lui
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ies să caute ouă de prin cuibarele din tufele din curte; să ne dea ceva la pachet. Sunt tare darnice bunicile astea le noastre. Și tare singure. Da' nu se plâng niciodată. Nici dactăr Nicu n-ar putea să le ajute. Dar'mite noi. Așa că le vizităm o dată pe an: ajungem la prânz, plecăm după-amiaza. N-ar avea niciun rost să stăm mai mult. De sîrbîtori E nașpa de sărbători. Toți se agită: steluțe de neon în copaci, brazi, beteală și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din cartier - mamaiele și cucoanele, nevestele și celibatarele, femeile fatale și borfetul de rând, puștoaicele și fetițele de grădiniță - suferă de o nouă boală: depresia culturală. Nimic nu ajută: nici croșetatul, gătitul, cearta cu bărbatul, telenovelele și talk-show-urile, bârfa pe palier, epilatul, sexul torid, visele cu dactăr Nicu, ghicitul în cărți și-n cafea... nici țigara, vodca, trasul în venă, petrecerile în pijama, desenele animate, ulii și porumbeii, săritul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
fascinant. El se ridică, vioi ca un semafor, se îndreptă bine de șale și îi întinse o laba guvernamentală cu care iscălea ordine către țară. Porni spre ringul de dans ținînd-o de dește, încît simți pe loc că ea se ajutase cu mîna la dezosatul vietății. Muzica era asurzitoare. Luminile jucau ca la balamuc. Pe scenă se fîțîiau două animatoare care se aflau în contratimp și cu muzica și între ele. Tipa începu brusc să se scuture și să miște brațele
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
altul declanșând reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași pe trunchiul căzut pe care mai adineauri țopăia o veveriță. De la marginea râpei se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat de evidențe poate muribundul aceste jalnice mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru celălalt și prin tăcerea aproapelui nu puteai doar pluti trebuia să înoți contra dorințelor lui să-l convingi că ești mort cum n-are
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de care îi părea rău era că băiatul rămăsese în continuare tăcut, scotea din când în când câte o vorbă, doar ca să se facă înțeles, ca atunci când spusese "scândură". De
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une vie sont les ruptures". Teritorii ar reprezenta în opinia distinsului critic o astfel de ruptură producătoare de evenimente notabile. De ce ultimul latin? Datorită stilului
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
cu pietre, iar ea nu se ferea. Râdea nepăsătoare, dar râsul ei cel nou nu mai semăna cu cel de odinioară. Mormăind ceva, trăgea după ea valiza și câinele. M-am apropiat de ea în câteva rânduri, căutând s-o ajut, dar n-am izbutit, nu mă mai recunoștea, nu mai avea nevoie de unul ca mine, era dusă în lumea ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mai mișto, vinetu dinamo. L-au norocit cu numele ăsta fiindcă tocmai rula în oraș, făcând furori, seria winnetou, iar dinamo tocmai câștigase campionatul. Școala nu s-a lipit de el, dar era sprinten la minte și asta l-a ajutat să cadă-n picioare tot timpul. Până-n 89, s-a-nvârtit prin craiova, a ars la foc scăzut, c-așa erau vremurile: furtișaguri, mărunțișuri. Dar imediat după aceea a prins aripi. A plecat în franța, a stat pe-acolo vreun an, la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cred... - Crezi ce vrei. Eu sunt... mă rog, nu sunt... - Habar nu am ce ești sau ce-ți închipui că ești, dar romancier în orice caz nu... Furioasă, Marianne îmi închide telefonul în nas. de mică făcuse balet asta a ajutat-o în cariera de mai târziu când se încleșta de bară și începea să se rotească agățată mai întâi cu brațele amândouă pe urmă cu unul singur avea un număr mai special își desfăcea nasturii de la bluză cu o singură
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]