1,261 matches
-
vântura vântul". Cantemir solicita cititorului să-i recepteze romanul ,cu voioasă simpatie", deci cu aderență consimțit la ideile textului nu lipsit de dificultăți stilistice. ,Ascultați și auziți", noima predicii, striga din amvon Antim Ivireanul. Și nu sunt singurii noștri scriitori alarmați de neinițierea și chiar recalcitranța receptorului la subtilități. Citiți până pricepeți că ,prin țigani se înțeleg și alții, care tocma așa au făcut și fac" (s.n.), avertiza Ion Budai-Deleanu în scrisoarea ficțională introductivă la poema sa eroicomică, }iganiada. Notele din
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e pedofilul! — Crezi, a zis el gânditor, vorbind cu mine, dar continuând s-o privească pe Kate, că dacă n-ar ști adevărul, oamenii ar crede că sunt tatăl lui Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
început vocea inconfundabilă care m-a felicitat pentru volumul recent primit urându-mi în continuare sănătate și cele ce mi-aș dori. După puțin timp a devenit tot mai greu de auzit, cu unele neclarități de exprimare care m-au alarmat și m-au făcut să sufăr pentru colegul și prietenul de o viață. Mi-am zis chiar că luam parte la ultima noastră convorbire, de pe acest tărâm... Cu durere în suflet, dar și cu o nădejde, dau telefon celuilalt coleg
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru persoana care e împușcată! (Ha, ha.) Ps: Nu-ți face griji. Știu că ești îngrozită de moarte în momentul de față, dar promit că a) N-o să fiu împușcată; b) N-o să împușc pe nimeni. Discuția despre arme mă alarmase, așa că promisiunea ei m-a liniștit. Până când am văzut ultimul rând. Pss: Poate doar câțiva băieți răi. Chiar și-așa m-a făcut să râd. Probabil că n-avea rost s-o iau prea tare în serios - Dumnezeu știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu mi se pare corect. E o încălcare a dreptului ei la intimitate. Eu (gândindu-mă, ce vrăjeală): Mă plătești s-o urmăresc, zi de zi, și să îți dau raportul de fiecare dată când își aprinde o țigară... El (alarmat deodată): Cum? S-a apucat iar de fumat? Eu: De fumat? Nu se oprește o clipă. El: Dar mi-a zis că s-a lăsat. Poate e din cauza tensiunii. Cât fumează? Eu: Cel puțin douăzeci pe zi. Cumpără câte douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acolo pe prima pagină! — Îmi trebuie doar pentru un comunicat de presă, am zis repede. Sigur, a zis ea. Dar, cum am plecat, s-a dus la una din colegele ei și șușotelile lor entuziaste și privirile luminoase m-au alarmat. La naiba. Făcusem o prostie. O mare prostie. Deschisesem din nou acea cutie a Pandorei făcându-le să creadă că urma să recunosc că sunt alcoolică. Apoi m-a sunat Rachel și, când i-am spus de ce sunasem, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se cuvine“ față de fiica ei. Învăluiți în zâmbete strălucitoare, artificiale, amândouă perechile de părinți și-au dat târcoale circumspecți, ca niște câini care își adulmecă fundurile, încercând să-și dea seama care are mai multe de ascuns. Cineva a strigat, alarmat: Nu-mi spuneți că e fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Într-o sacoșă de nailon. Deasupra aruncase o eșarfă, iar cățelușa se Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé, ea s-a prefăcut că a strănutat. Cățelușa a scheunat din nou și din nou Esmé s-a prefăcut că a strănutat. S-a dus direct la baie unde a rupt câteva pagini din revista pentru adolescenți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Lacul are 22 de km lungime. Și ar costa groaznic de mult să te apuci să suni oameni la Întâmplare... Plus că nici nu e tocmai o urgență, nu? Dacă ne-am apuca să-i sunăm pe vecini i-am alarma degeaba. Heinrich văzu că Harry nu se va lăsa așa ușor descurajat. Cât ar putea costa să dai câteva telefoane scurte? Oricum urma să-l umfle pe Harry de două sute de dolari pentru pagubele produse căsuței. De ce să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pată Neagră. —Podul! spuse el făcând semne disperate. S-a prăbușit. Cum mai plecăm noi de-aici? Pată Neagră se uită la podul care atârna. Le strigă camarazilor lui să se prefacă surprinși. Nu voia ca oaspeții lui să se alarmeze, să creadă că sunt ținuți Împotriva voinței lor. Nu voia decât să-i țină la ei, ca oaspeți. Moff Îi strigă lui Pată Neagră: — Cum mai putem pleca de aici? Trebuie să ajungem jos Înainte să se lase noaptea. Arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
veste? Întrebă el cât de calm putea. Spre ușurarea lui, ea clătină din cap. —Le-am dat mostrele de miros. Au căutat. Întreaga terasă, treptele și nu au găsit nimic, nimic. Harry răsuflă adânc. — Deci tăiem de pe listă acest loc. Alarmă falsă. Bun, atunci măcar să ne bucurăm de priveliște Înainte de a porni spre partea cealaltă a orașului. Și nu uitați. Dacă vedeți ceva suspect, orice indiciu despre americani, sunați la numărul Bear Witness Hotline afișat pe ecran. Conștient că În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cazino. Frații «Brothers» sunt programați și ei pentru noaptea asta, vin cu rapidul de zece și-un sfert. Am eu un loc sigur, în sat, la Tuzla. Ieșim pe la gară, direct în șoseaua de Mangalia.“ „Bavaru și Ciupină?“, s-a alarmat Maria. „Ăștia cine mai sunt?“ „Nu vrei să știi.“, s-a ferit Mihnea. „Poate te pune Robanu’ la curent cu ei.“ N-am pus-o. Am accelerat și-am ieșit pe bulevardul Tomis. Ploaia cădea din ce în ce mai tare, ca-n filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Încăpere. - Încotro se Îndrepta corabia aceea? - Nu știm, Anda. Navele noastre au escortat-o doar până la ieșirea din strâmtoarea Bosfor. Dar mi-e teamă că marele vizir n-a renunțat chiar atât de ușor. S-ar putea să fi dat alarma În alte porturi ale Semilunii, iar corabia să fie interceptată pe parcurs. - Unde ar putea merge? Spre Marea Neagră? Nu cred. E Împânzită cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care țintea arcașul mongol era singurul care elimina riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a reușit să provoace mișcări revoluționare cu caracter general. De aceea, secretarilor regionalelor comuniste le-au fost trasate directive clare privind provocarea [sic !] grevei generale, căutând „în propagandă și agitație” să speculeze nemulțumirile în chestiunea revendicărilor profesionale și economice, să alarmeze populația că guvernul pregătește războiul din cauza crizei economice. Un anume rol propagandistic l-a avut trecutul revoluționar al lui Ilie Pintilie, fost lucrător la Atelierele C.F.R. Nicolina, transformat în anii ‘50 într-un simbol al luptei de clasă de către politrucii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
1881] ["AM SEMNALAT ÎN ZILELE TRECUTE... "] Am semnalat în zilele trecute intențiunile ce le-ar avea partidul iredentiștilor italiani asupra unor ținuturi austriace locuite în mare parte de italieni. Aceste veleități, cari se agită iar astăzi, sunt de natură a alarma iarăși pe austriaci și de aceea foile lor {EminescuOpXII 27} nu scapă din vedere mișcările din Italia. Oficiosul "Pest [h ]er Lloyd" zice, între altele, că Austria a luat acum un an măsuri de precauțiune. Ce e drept, spune numita
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dividendă acțiunilor vechi neprezintate la schimb. {EminescuOpXII 80} Până la ultimul aliniat mărturisirile "Romînului" n-au nevoie de comentarii: ele dovedesc că, vrând - nevrând, s-au convins și oficialii că nu mai merge cu subterfugiile, că opiniunea "țării libere" s-a alarmat groaznic. Așadar, tradusă în mod concret, situațiunea juridică a statului e următoarea, grație convențiunii din martie 1880: Sediul Societății la Berlin; toate încercările guvernanților de a-l strămuta în București rămase infructuoase; adunarea generală din noiemvrie trecut nu ne-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
austro-german. "Grenzbote" se-nșală. "Independance roumaine" ne spune, cu documente-n mână, că lucrarea delegatului austriac și a celui german a fost respinsă în unanimitate, afară de comisarul italian. După cum se pare, Anglia și Rusia n-au fost singurele cari s-au alarmat de întinderea pretențiilor austriace și de consecuențele cari ar putea decurge din ele; Franța, România și Turcia au împărtășit surprinderea lor și au refuzat, până la un nou ordin, de-a sancționa o politică cutezătoare, care demasca deodată toate bateriile ei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Intervenția lui Kollontai făcea parte din pledoaria Opoziției Muncitorești pentru Înființarea unui Congres național al producătorilor, aleși În mod liber din rândul sindicaliștilor, care să coordoneze producția și planificarea industrială. Aleksandr șliapnikov, un aliat al ei, și alți sindicaliști erau alarmați de rolul tot mai dominator al tehnicienilor, birocrației și centrului partidului și de excluderea organizațiilor muncitorești. În timpul războiului civil, metodele de conducere bazate pe legea marțială erau poate de Înțeles, Însă, o dată conflictul aproape câștigat, În joc părea să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
24 octombrie, iar șapte persoane care făcuseră parte din gruparea maiorului au fost duse În noaptea aie Între orele 3 și 4 În Dumbravă și au fost Împușcate. Atunci când i-o scos și i-o dus, tot penitenciarul s-o alarmat. Procesul cum s-a desfășurat? La Sibiu la Tribunalul Militar am fost condamnați. Ne-o dat un avocat din oficiu, da’ ne-o acuzat, nu să ne apere... Eram În boxă patru persoane, și șef de lot era socotit Meteșan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parte a Maramureșului de Ucraina subcarpatică, cum era denumirea... Și sigur că aci a izbucnit imediat o revoltă populară care-a cuprins Întreaga zonă, de la Borșa la Gutâi și de la Huta la Sighet. Adică, practic, Întreg județul vechi Maramureș era alarmat și revoltat... Evenimentele astea erau Încurajate și susținute de către intelectualitatea locală. Încă nu se Întorseseră mulți din refugiu În zona Sighetului, dar, câți au fost, sigur că s-au implicat. A fost prima mișcare de amploare, la care și țăranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numa’ așa, pe spate, nu era tras pe mâneci, și ăla o crezut c-o prinde, da’ o rămas cu haina, și ea atunci a țipat și-o fugit... Și pentru asta o luat 20 de ani, că i-o alarmat pe ceilalți... Și atuncea a Început focul. Și bineînțeles că n-o fost Între ei nici un rănit, numa’ s-o tras așa ca să poată să se retragă. Ei s-or retras, Mâț o rămas prins... În timpul ăsta o Început milițianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le permit să facă o slujbă. Io nu prea știam cum merg lucrurile acolo: „Faceți, domnule! Păi ce, vă țân eu?”. Și a Început un cor de 30 dă popi să cânte... Vă dați seama, sărea pușcăria... Imediat s-a alarmat. A venit acolo Cârstocea, Lupu, toți gardienii. După ce s-a terminat slujba pe la 11: „Șef de cameră, ieși afară! Bă, futu-ți dumnezău mă-tii, crezi că aici e biserică? Aici ești la episcopie?”. (râde - n.n.) „Ia salteaua În brațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
față și Alin să se trezească cu pielea usturîndu-l! Dar nu era cazul. Avea nevoie de el. Dacă s-ar fi trezit și nu l-ar fi găsit în cameră, cu siguranță l-ar fi căutat, apoi ar fi dat alarma și tot planul lui s-ar fi făcut de cacao. Așa că n-avea încotro și trebuia să-l ia cu el. Și nici compania altcuiva nu strica, era mai vesel în doi, avea cu cine vorbi, cu cine se juca
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Paznicul Îi citi ceva În privire și se grăbi să se ridice, făcând doi pași Îndărăt. - Intrarea În magazie e interzisă pentru cine nu face parte din breaslă. Iar depozitele sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat În jur. Dar nu era nimeni pe care să Îl cheme În ajutor. Priorul veni și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile... bâigui paznicul confuz, făcând Încă un pas Îndărăt. - Arată-mi unde se păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]