737 matches
-
zăreau. Maria închise ușa de metal, și liftul o porni încetișor în sus, făcând să tremure turnul de smoală. Se opri în vârf, sub roata cea mare, și ar fi devenit cu totul invizibil dacă luna n-ar fi bătut, albăstrui, în geamurile de cristal. Maria îl luă de mână pe tânărul cel brun și, copleșită de tristețe, o porni, de-a lungul străzilor spectrale, către casă. Străbătură orașul în mai bine de-o oră, aproape fără să vorbească. Costel se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o scămoșare de vid. Iar eul fiecărui moment e legat de cel dinainte printr-un viguros cablu ombilical, cu două artere și-o venă, vehiculând hematiile inefabile ale cauzalității. Pe lângă el, o vascularizare subtilă și complicată, o-mpletire de vinișoare albăstrui și violete leagă-ntr-un mod inextricabil păpușile rusești una de alta într-un cocon stufos, așa încît clipa de-acum poate trimite-o ramificație peste un interval de cinci ani și alta peste unul de șapte, pipăind cu sinapse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ființa adevărată, așa cum ai tăia un copac, și ai găsi, inele concentrice, pe Mircea în Mircea în Mircea în Mircea în Mircea în Mircea... Nu aprindeam lumina nici după ce se-ntuneca și din tot tripticul orașului nu mai rămânea decât albăstruiul fosforescent al zăpezii de pe-acoperișuri și cerul roșiatic, neașteptat de luminos încă, așa încît bezna se concentra în cameră, înfășurîndu-mă în tristețe, în camera cealaltă mergea televizorul, și părinții mei comentau și chicoteau stupid. Bocănituri înfundate veneau din odaia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și însoțite de explicații savante, care pentru mine nu erau decât niște ornamente ghimpoase. Am încremenit în fața tragicei sculpturi, cu privirea pierdută în ochiul ei sferic, susținut de mușchii orbiculari ca de niște mânuțe care-ar înălța o ofrandă. Ochiul albăstrui, de porțelan, avea irisul de sticlă căpruie, în care sclipea o țandăra de lumină. Cu capul mult dat pe spate, căci nu-i veneam jupuitului de viu decât pân-la buric, contemplam racursiul sinistru tot așa cum privisem câmpul de flori de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe alta, se vor potrivi, imbrica, până ce holograma va prinde viață, și himera minunată a Cărții ce ne cuprinde se va ivi în slavă nepieritoare." Un fluture colosal își întindea acum aripile-n fața noastră într-un cub de lumină albăstruie ca un acvariu. Pe toracele lui de catifea vișinie scânteia briliantul mormântului suspendat între cer și pământ, ocrotit parcă de piciorușele filiforme. Viziunea a durat numai câteva minute, până când privirea ne-a obosit și petele incandescente au devenit iar informe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sticlă al magazinului Victoria, turnul cu glob în vârf al blocului Gallus, coșurile cenușii ale termocentralei, cupola barocă a clădirii C.E.C.-ului... Flame de plopi, ascuțite ca acele, în zarea zărilor, sub cerul mult mai intens în depărtare, tiveau uriașa, albăstruia, melancolica panoramă. Dacă nu era oglinda, apărea atunci de undeva lupa. Era o lupă de filatelist, în ramă de plastic, cumpărată de tata în vremea în care i se năzărise să facă colecție de timbre. Cu ea dădeam foc literelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plopii din spatele blocului, care pătrundeau până și la noi în bucătărie, formând grămăjoare prin colțuri. Nu mi-o pot aminti pe mama din acea epocă decât așa: mică și asudată, în veșnicele ei rochii de diftină ieftină, în aerul acela albăstrui de la prăjeală și plin de viespi. Prin ușa de la balcon intra strălucirea verii, vară adâncă și leneșă, cu miros de cărămidă încinsă de la clădirea morii de vizavi și cu nori în dezvoltare încremenită, orbitor de albi în adâncimea cerului. Deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fustele ei și parfumul ei de odicolon cumpărat în sticle în formă de mașinuță. Oriunde-aș fi fost în cochilia mea de beton, știam și unde era mama, căci, dacă odată cordonul ce ne lega, cu arterele și vena lui albăstruie, fusese tăiat, în schimb scânteia încă tulbure și imperios alt cordon, cel dintre sprâncenele noastre, extensibil ca un elastic și la fel de gradual, căci cu cât mă-ndepărtam mai mult de locul în care trebuia să fie mama, cu atât frica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știe de ce în Bucureștii pustii, se hotăra să facă o plimbare la Șosea, doar ca să mai ia aer. Înaintând stângaci la brațul lui Mr. Swan, căpitanul se chinuia să zărească celălalt capăt al încăperii, care se pierdea într-o ceață albăstruie, ca un lung defileu în munți. Perspectiva pereților albi, fără podoabe, se ascuțea în chip de pumnal spre capătul nevăzut. Masa, concretă aici până la ivirea celei mai mici crăpături și-a celor mai neînsemnate noduri în scândurile de brad (pe când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plin, și răgetele erau acum înspăimîntătoare. Prin niște ferestre mari dintr-un fel de pavilion se vedeau artiștii de circ făcând exerciții: săreau ghemuiți prin aer, jonglau cu farfurii, strigau mereu "Hop! Hep!"... purtau costumele lor de spectacol, de mătase albăstruie, și erau nemaipomenit de frumoși și de elastici. Privindu-i, Mircea nu mai avea răbdare până diseară, când aveau bilete la circ. Era foarte mândru că avea să fie printre primii copii care vedeau noul spectacol, pe Yoga, dresura de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strigăt scurt, iar puricele-și destindea brusc picioarele, înălțîndu-se fulgerător până sus, în cupolă, printre trapeze, funii și reflectoare. Când cădeau înapoi pe nisip, dresorul întindea brațele-n cruce și doi dintre purici își înfigeau delicat ciocurile în venele lui albăstrui. Sorbeau așa minute lungi, până când, golit complet de sânge, corpul dresorului devenea mai ușor decât aerul și se-nălța încet, ca un balon moale, răsucindu-se și fluturând în slabul curent din sală. După un timp era capturat de îngrijitori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
eu... Toate acestea erau surâsul, și mult mai mult, insațiabil de mult, căci indescriptibil este vârtejul de materie și de vid ce formează norul de probabilitate al vieții. Căci nu sîntem mai consistenți, nici mai durabili decât inelul de fum albăstrui pe care fumătorul îl suflă către tavan, și-n care-ți poți vîrî o clipă degetul, dar verigheta ți se destramă în jurul lui și nunta nu are loc... Reinventîndu-se, izolat, în noaptea de sub boltă, omul își revărsă deodată ochiul intern
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pânză scorțoasă, înfășurat pe-un cadru de sârmă, putred de vechi, mișunat de urechelnițe. Am închis dezamăgit ușița la loc și, în sfârșit, am bătut la ușa alor mei. Mi-a deschis mama. Ne-am îmbrățișat în holul cu aer albăstrui, mirosind iute a vinete coapte direct pe flacăra aragazului. Ne-am așezat la masă-n bucătărie. Apartamentul în care trăisem un sfert de veac și ale cărui odăi se ridicaseră odată deasupra mea ca niște hale imense, mi s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la pilă toată ziua, s-a hotărât să meargă mai departe la țesătorie și să-l lase pe Mircișor, ca toată lumea, la o creșă. Acolo era să-l piardă și pe el, căci după câteva săptămâni ajunsese un mic schelet albăstrui, care nu mai dormea decât când obosea de țipat și nu mai mânca decât când era prea slăbit ca să mai refuze tetina. Până la urmă mama lăsă baltă serviciul și rămase acasă, în cămăruța cu ciment pe jos din curtea lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Rim se încruntă și rosti repede. ― Ce vrei să spui, Sfinția Ta? Luminează-ne, că doar de aceea am venit la școală. Abatele se întoarse pentru o clipă cu spatele la novici și porni proiectorul holografic, făcând să apară un superb cerc albăstrui la câțiva centimetri de tavanul înalt al sălii. ― Cercul, spionule. Noi propovăduim religia cercului, aceea fără început și fără sfârșit, cea echilibrată și fără de excese, cea stabilă și deopotrivă egală și cu ea însăși, dar și cu tot ceea ce conține
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cum ar putea o asemenea ființă să creadă în Sfântul Augustin și chiar în Dumnezeu? Nu avem nici o speranță. Abatele scoase de sub cămașa care-i acoperea pieptul scofâlcit punga de piele și apoi ridică în dreptul ochilor săi fiola cu lichid albăstrui. - Asta este șansa noastră. - Ce ai acolo? întrebară într-un glas femeile. Abatele povesti că imediat după ce ele îl uciseseră pe Vassur, Alambicul distilase viruși din sângele lui Stin. Spre marea disperare a Abatelui însă, quintul căzuse peste corpul neînsuflețit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pură. Străzile, dacă puteau fi numite în acest fel, erau luminate de benzi late în care zeții cultivau o bacterie luminiscentă și care fuseseră puse pe pereții clădirilor, în timp ce la intersecții ardeau lămpi cu ulei extras din plante. Lumina ușor albăstruie pe care o emanau bacteriile dădeau întregii așezări un aspect stelar, straniu dar superb. Bella dădu să întrebe cât durase construirea unui asemenea oraș, dar renunță în ultima clipă. Zuul avea întotdeauna probleme cu exprimarea timpului care, pentru el, nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dinți. Și soarele este cu dinți. Tatăl tău este frumos. Uniforma lui este frumoasă și el miroase a lavandă. Își cumpără din tutungeria de la Rosetti zece țigări Victoria și lasă În urma lui o undă plină de arome. Un fum fin, albăstrui. Întâi apar În fața ochilor, coborându-se, niște furtunuri, niște cabluri groase. Pe urmă apare cabina. Urcați cu liftul. Ce bine este În lift. Ce lin trece pe lângă voi contragreutatea În contrasens. Sora tatălui tău are capot de mătase cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
descriind în aer arabescuri albe. Din când în când se oprea și se îndrepta spre vatră, scotea din buzunarele fustelor ei bobițe ca de rășină, le arunca în foc și scuipa de fiecare dată de câte trei ori în flacăra albăstruie ce se ridica. — Doamne ferește, oprește-te, Zamfiro! Am terminat, sărut mâna. Plătește-mă să se împlinească. Marica aprecie că nu are încotro și scoase un galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-a mai cănit ca să nu fie recunoscut! Într-adevăr, negrul aproape albăstrui al bărbii și mustăților adâncea ridurile și asprea expresia de hotărâre a feței Cantacuzinului. — Este o scrisoare de taină, continuă mitropolitul, așa că aș dori să o citesc în liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu... Primul firman, unul obișnuit, cum au avut toți domnii de la închinarea țării către turci, apoi pe rând patru firmanuri minunate în care fiecare literă arabă era o întorsătură iscusită de peniță, îngroșată apoi cu penelul înmuiat în același tuș albăstrui, cu semnătura sultanului în litere de aur înconjurate subțire cu o linie neîntreruptă, aproape neagră. În total cinci firmanuri cu patru semnături diferite ale sultanilor, executate toate în aceeași manieră de scribi ce căutau să fie cât mai impersonali, respectând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe tablă în clasă. Domnului Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile își revenea complet. Cel mai mult îi plăceau violetele, „fiindcă sunt timide și delicate“, ne-a zis nouă. Putea să ia o violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ziua când îl vor lăsa nervii. Speră doar ca momentul să se petreacă cât mai târziu. Când cei doi intră în beciul unde se amenajase PC-ul companiei, căpitanul Apostol, așezat direct pe pământ, studiază o hartă la lumina firav albăstruie a unui felinar, în compania a doi ofițeri, Felix și sublocotenentul Popa, cel care-l înlocuise pe Jigodeanu la aprovizionare, îmbolnăvit subit de hepatită chiar cu câteva zile înainte ca regimentul să plece pe front. În spate, lângă zidul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
glonț. Transformate în cristale, poți orbi din cauza lor. Silențioși ca niște șerpi și la fel de periculoși soldații încep să înainteze printre copacii care mărginesc șoseaua. Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor, un post german de pază este lichidat din mers, cadavrele dispar repede, ascunse în tufișuri. Tăcuți și invizibili, atacatorii pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se opresc cu toții, fără nici un ordin. Ascunși până atunci în relativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]