1,494 matches
-
morții, care nu pot fi cuprinse într-o imagine constrîngătoare, reflectată într-o singură carte. Tocmai de aceea se poate spune că majoritatea scrierilor lui Mircea Eliade tratează aspecte ale fenomenologiei și semanticii morții, de la Mitul reintegrării la Cosmologie și alchimie babiloniană, de la Yoga. Nemurire și Libertate la Noaptea de Sînziene, de la Nașteri mistice la povestirea La țigănci. Predominanța acestei teme, totdeauna corelată cu opusul ei, viața (în chip de Eros), relevă structura personalității autorului, direcția destinală a ființei sale: între
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și sensurile prime și se transformă în literatură. Gestul ritualizat și cuvîntul restaurator de imagine și sens nu-și mai corespund. Basmul și legenda reprezintă forme tipice de astfel de desincretizări și „literaturizări”. Cu excepția studiilor despre yoga, șamanism, ocultism ori alchimie (toate adîncite mult în misterii și, deci, rituri), autorul s-a aflat mai în largul lui cînd a abordat miturile de mare tradiție. La ele, partea conținutistică (semantică) s-a conservat întrucîtva prin scriere, putînd fi comentată cu mai multă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
traiectorii deductibile) sau explorarea spațiului spectral al armonicelor cu asocierea unei subtile combinări între efectele celor două pedale. Un exemplu elocvent de ambiguitate sonoră, îl oferă preludiul Voiles, cu utilizarea scării hexatonice anhemitonice pe o pedală sonoră prelungită a sunetului , „alchimie” armonică măiestrită, ce are ca scop producerea imaginii de vag, de imprecis. Într-o altă circumstanță, La Cathédrale engloutie instalează acea negură sonoră în care cerul și marea sunt unite sub o imagine de brumă omniprezentă, iar impresia confuză derivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în mod deliberat. Astfel, se urmărește receptarea discursului ca un „tot” unitar, rezultând un efect sonor integral, în care demersurile interpretului trebuie să se focalizeze în direcția soluționării acelui echilibru optim dintre claritate și o anume tentă de opacitate, acea „alchimie” sonoră ce o implică fuzionarea armonicelor în stilul muzicii de gamelan (cu efectul său de ușor dezacordaj). Structura formală prezintă configurația clasică a unei forme de sonată cu coda, în care procesul de delimitare a secțiunilor constitutive se realizează în funcție de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
făcându-l martor al unui fenomen de dezintegrare a sunetului, unui real proces de descompunere lentă, care uneori pare să își modifice la nesfârșit formele. Pentru Debussy, pedala de rezonanță devine „instrumentul” esențial în fabricarea iluziei, dând la iveală o „alchimie” armonică măiestrită, în care muzica devine „artă a sugestiei”, precum o numea Odilon Redon. În acest sens, introducerea Reflexelor descrie un veritabil studiu al fenomenului de rezonanță, în care tema principală a celor trei sunete , se naște din rezonanța armonicelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
senzualitatea armoniilor reprezintă opțiuni de limbaj ce imprimă acea mișcare în spirală sau de amețire a simțurilor, sens aferent cuvântului tournent. În pofida tonalității de la major, aspectul armonic al acestei incantații tulburătoare oferă o remarcabilă bogăție de agregate armonice asociată unei „alchimii” melodice rafinate, ce rezultă din combinațiile ulterioare ale seriei melodice inițiale . La nivelul ansamblului se remarcă abundența evidentă a indicațiilor agogice (21 de indicații de tempo pe parcursul a 54 de măsuri), corespondențe intime ale unor subtile stări senzitive ce se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prin suprapunerea evoluției arpegiate a acordurilor cu septimă mică plasate la interval de secundă mică față de motivul principal. Debussy explorează efectul sonor rezultat din opoziția clape albe/negre a celor două planuri, ce tind aproape să se confunde printr-o alchimie rafinată. Impresia de dezacordaj, inerentă unei asemenea combinații armonice, este atenuată de nivelul dinamic foarte redus (pp) al țesăturii sonore. De alfel, viziunea conceptuală a preludiului se plasează la antipodul stridențelor sonore ce ilustrau mai devreme zbuciumul oceanului răscolit de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Mark Schorer (în lucrarea William Blake, New York, 1946, p. 23) spune: "Blake, ca și Yeats, a găsit un sprijin metaforic pentru teoria lui dialectică în... sistemul de corespondențe al lui Swedenborg și Boehme, în căutările analogice ale cabaliștilor și în alchimia lui Paracelsus si Agrippa". 14. Vezi comentariile lui Cleanth Brooks despre Robert Frost în Modern Poetry and the Tradition, Chapel Hill, 1939, p. 110 și urm. 15. Vezi Njetzsche, Die Geburt der TragOdie, Leipzig, 1872. 16. Pentru un grup reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
transmite nu doar cunoștințe și deprinderi ci, implicînd elevii, produc împreună o atitudine de viață, gesturi și structuri care va să fie răspunsuri la nevoile vieții. Este experiența a ceva purtat în noi spre înzestrarea vieții cu propuneri existente latent, alchimia unui laborator în care se experimentează, în sens analogic, minunea. Pentru că alt termen pare a fi nepotrivit pentru rezultatele obținute la finalizarea unui ciclu de școlarizare date fiind condițiile relativ precare (sîntem prea ambițioși?), cumulate cu doza de interes manifestat
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
cunoaștere nu privește existențialele ci ceva care se află dincolo de toate. În acest context adevărata cunoaștere era considerată de natură divină, iar cea sensibilă considerată inferioară. La aceasta se adaugă neacceptarea experimentului ca modalitate de a cerceta natura. Abia prin intermediul alchimiei este depășită limita științei impusă de observație ca singură formă de a cunoaște natura. Prin încercarea de a transmutare a elementelor, specifică marii opere, s-a acceptat ideea că natura se poate transforma sub coordonarea omului, chiar dacă acest lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
considerată experimentul primordial și prin gestul său se preia creația divină deoarece, materia este considerată a avea un drum spre perfecțiune, proces care este grăbit în cuptor - simbol al pământului, astfel încât să atingă forma perfectă. Chiar dacă maximul de dezvoltare al alchimiei este atins în perioada renascentistă, aceasta este adusă în spațiul occidental în plină perioadă scolastică. Albert cel Mare în lucrarea sa Carte de alchimie susține tradiția alchimică dând amănunte privind modalitatea în care aceasta trebuie înțeleasă. În această lucrare este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
grăbit în cuptor - simbol al pământului, astfel încât să atingă forma perfectă. Chiar dacă maximul de dezvoltare al alchimiei este atins în perioada renascentistă, aceasta este adusă în spațiul occidental în plină perioadă scolastică. Albert cel Mare în lucrarea sa Carte de alchimie susține tradiția alchimică dând amănunte privind modalitatea în care aceasta trebuie înțeleasă. În această lucrare este susținut experimentul considerându-se că în esența lor metalele se pot transforma 139. În acest context s-a dezvoltat în primul rând o știință
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
teologia, filosoful realizează o cenzură implicită a tuturor creațiilor omenești în domeniul cunoașterii. O parte a acestor cunoștințe sunt acceptate ca forme de cunoaștere activă, dar o altă parte sunt cenzurate primind numele de "false științe". Astfel sunt catalogate magia, alchimia sau astrologia. La toate acestea adaugă obiceiurile popoarelor, meșteșugurile acestora, nici acestea în sine nu reprezintă cunoașterea. Toate aceste cunoștințe, chiar dacă au un caracter didactic, nu reprezintă cunoașterea. Diversitatea informațiilor, incoerența acestora, faptul de a se afla în opoziție unele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Constantine, Burn & Oates, Londra, 1980. Benan, Bryan, The Real Francis Bacon, Centaur Press, Londra, 1960. Bohm, David, Plenitudinea lumii și ordinea ei, Editura Humanitas, București, 1995. Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, București, 2000. Bonardel, Francoise, Filosofia alchimiei, Editura Polirom, 2000. Bonaventura, Intinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București 1994. Botez, Angela, "Postmodernismul și epistemologia sa", în Revista de Filosofie, nr. 4 (iulie august), 1994. Braudel, Fernard, Timpul lumii, Editura Meridiane, București, 1989. Bruno, Giorado, Oeuvres completes, Les
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. I, Editura Minerva, București, 1984, pp. 243. 135 Ibidem, p. 244. 136 Bonaventura, Intinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 12. 137 Ibidem, p. 28. 138 Francoise Bonardel, Filosofia alchimiei, Editura Polirom, 2000, p. 31. 139 Albert cel Mare, Carte de alchimie, apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 30. 140 Etiene Gilson, La philososphie au Moyen Age, tome II
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
București, 1984, pp. 243. 135 Ibidem, p. 244. 136 Bonaventura, Intinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 12. 137 Ibidem, p. 28. 138 Francoise Bonardel, Filosofia alchimiei, Editura Polirom, 2000, p. 31. 139 Albert cel Mare, Carte de alchimie, apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 30. 140 Etiene Gilson, La philososphie au Moyen Age, tome II, Payot & Cie, Paris, 1922, p. 56. 141 Ibidem, p. 57. 142 M.
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un asamblaj, o țesătură, o textură care marchează o unitate, o totalitate. Petit Robert identifică și o chimie a contextului, o știință a constituirii diverselor corpuri, a transformărilor și proprietăților acestora. Uneori transformările sunt profunde, secrete, ținând mai degrabă de alchimie, raportând despre prefacerile acestor corpuri (sinteza lor, energia lor, parfumul ce-l degajă). Într-o lectură psihosociologică putem vorbi și despre puterea contextului (forța, tăria, capacitatea, autoritatea, dominația, competența, miezul sau nucleul central), de presiunea contextului care influențează, domină sau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță -Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina, Iancu - Enache. În aceste exemple, sinonimia se realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități diferite de interpretare și valorificare. Lumea ficțională eliadescă devine inteligibilă prin prisma conținuturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la baza credințelor populare stau fapte și nu creații fantastice, fără a pierde însă din vedere procesele de alterare și exagerare a realității specifice mentalității primitive, legile de creație folclorică. Așadar, faptul inițial a fost o experiență care a suferit alchimia obscură a mentalității primitive; ele au fost îmbrățișate de colectivitate, deoarece corespundeau legilor sale mentale, orizontului său fantastic. 425 Ștefan Borbély, op. cit., p. 175; Eugen Simion, op. cit., p. 263; Matei Călinescu, op. cit., p. 137. 426 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dar ne aflăm abia în vara anului 1936. Pentru Eliade, a doua vară petrecută în Germania (Berlin, München, Hamburg, Nürnberg), o vară mai puțin presată de urgențele documentării pentru teza de doctorat, deja publicată, și pentru cele două cărți, despre alchimia asiatică și mitologiile mătrăgunei, însă un sejur prelungit în Germania, când ecoul marșurilor naziste se aude mai clar decât un zgomot tolerabil al străzii, sejur fragmentat și de vizitarea Angliei: „Regele mă trimite, prin Gusti, la Oxford, să văd ce
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
un articol pentru a vă prezenta marelui public din țara mea și pentru a provoca traduceri - este curios cum se traduc multe lucruri lipsite de interes din domeniul istoriei religiilor, dar se neglijează lucrurile importante... Cartea dvs. despre făurari și alchimie va fi poate și mai atrăgătoare. S-a descoperit în sfârșit că vrăjitoria este o problemă religioasă și nu doar una de psihiatrie: dar rămân de explicat rațiunile de a fi ale alchimiei și știu că aveți de spus lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lucrurile importante... Cartea dvs. despre făurari și alchimie va fi poate și mai atrăgătoare. S-a descoperit în sfârșit că vrăjitoria este o problemă religioasă și nu doar una de psihiatrie: dar rămân de explicat rațiunile de a fi ale alchimiei și știu că aveți de spus lucruri interesante în această privință 1. În ceea ce privește numele metalelor 2, am putut constata că e dificil să le explici și că scapă atât clasificărilor, cât și atribuirii diverselor familii lingvistice - cu siguranță este o
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
studiului meu kabbalistic și vă rog doar să-mi înapoiați manuscrisul, unic”. În tinerețea mea, cunoșteam destul de bine teoriile lui Stșrindbergț despre „chimia unitară”. Îmi mai amintesc că, în afară de transmutația metalelor, „chimia sa unitară” nu avea nimic în comun cu alchimia. (Așugustț Sștrindbergț era un „naturalist - fiu al secolului său - chiar și în cercetările sale spirituale și mistice). Dar de ce credea el că„metoda” sa nu era alta decât cea a „Kabbalei”? Mai există micul articol în manuscris? Și ce carte
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Mircea Popescu și cu desene și ilustrații de Eugen și Tudor Drăguțescu. Cartea este dedicată ilustrului latinist N. I. Herescu, care a contribuit nu numai la formarea intelectuală a autoarei, ci i-a marcat și destinul literar. B. a adus în alchimia poeziei propria sa cultură, europeană și umanistă, ca și Ion Pillat, de altfel, cu care are atâtea afinități. Toposul pillatian este și al poetei. Spațiul rural al copilăriei este rememorat cu emoție și sensibilitate (Copilărie, Toamna). Poezia Pe Argeș aduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
românesc. Destinul individual a fost multă vreme corelat cu astrele, cu configurația orientării corpurilor cerești, a planetelor mai ales, în momentul începerii vieții cuiva. Astrologia babiloniană și egipteană este una dintre marile contribuții la istoria culturii a acestor civilizații, alături de alchimie. Treptat, s-a structurat zodiacul, care, în perioada culturii greco-romane, era deja deosebit de elaborat. El era corelat cu concepția ptolemeică a cosmosului, potrivit căreia planetele - concepute ca zei - se învârt în jurul Pământului, fiecare având o perioadă de ascensiune și una
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]