761 matches
-
Încercarea sa devine arhetipală pentru orice neofit care caută desăvârșirea; c) și există - în al treilea rând - același scenariu inițiatic transpus de data aceasta materiei alchimice. Materia va suferi, va muri, va învia, fiind astfel tratată prin grila inițierii de către alchimist. Scenariile inițiatice de pe planul spiritului vor fi transferate materiei. Ceea ce pe plan spiritual duce la libertate și desăvârșire, pe plan alchimic va duce la obținerea Pietrei Filosofale, susține repetat Mircea Eliade. un instrument important al manipulării metalelor în scop alchimic
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cea mai mare stimă în toată literatura chineză.” aurul alchimic, numit și „elixirul vieții”, era purificat de orice urmă telurică, pământească, de yin. Asigura regenerarea și nemurirea. În cartea a IV-a a lucrării sale, Pao P’u Tzu, celebrul alchimist chinez, insista asupra a două tipuri de alchimii: a) exoterică, alchimia ca artă a transmutării mineralelor, a obținerii aurului și argintului; b) ezoterică, înțeleasă ca tehnică sacră de obținere a Pietrei Filosofale. Presupune din partea alchimistului preliminarii ascetice (ritualuri, posturi, sacrificii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Pao P’u Tzu, celebrul alchimist chinez, insista asupra a două tipuri de alchimii: a) exoterică, alchimia ca artă a transmutării mineralelor, a obținerii aurului și argintului; b) ezoterică, înțeleasă ca tehnică sacră de obținere a Pietrei Filosofale. Presupune din partea alchimistului preliminarii ascetice (ritualuri, posturi, sacrificii, purificări). El ajunge, la limită, să se hrănească doar cu suflurile cosmice. Există însă reguli precise ale acestui ritual. „După unele rețete, atestate în secolul al III-lea d.Hr., emanația soarelui trebuie absorbită la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fenomenul reprezintă organizarea, o anume „solarizare a cosmosului”. La nivel microcosmic, are loc „trecerea de la naIVitatea pură a copilăriei la maturitatea spirituală și la o stare aptă pentru integrarea conștientă a anthroposului în universul creat, dar și pentru comprehensiunea transcendentului”. Alchimistul obține acum inițierea și o cunoaștere a secretelor lumii. Trecerea de la Albedo la Xanthosis este mijlocită de existența a două stadii intermediare care fac cu putință inițierea: a) viriditas - o substanță verde, simbol al „căutării adevărului pe drumul aspru al
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fac cu putință inițierea: a) viriditas - o substanță verde, simbol al „căutării adevărului pe drumul aspru al inițierii”. Acest verde este legat de smarald, piatra sacră a lui Hermes Trismegistul. El este autorul lucrării Tabula smaragdina, o adevărată „biblie a alchimiștilor”, arăta Constantin Bălăceanu Stolnici. Smaraldul este piatra sacră în care a fost sculptat Graalul, vas mitic al inițierii în miturile medievale și celtice. „în unele manuscrise (Sapientia veterum philosophorum), acest stadiu intermediar este simbolizat de un leu (Leo viridis).” b
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
procesul inițierii”. Reunirea mai multor culori exprimă „unificarea tuturor tradițiilor, contopirea tuturor învățăturilor într-un adevăr unic și misterios, ținta tuturor inițierilor ezoterice (philosophia perennis)”. * Rubedo sau Iosis - este produsul final roșu. Mai este numit și Abraxas, termen „pe care alchimiștii l-au preluat de la gnostici, în special de la gnosa lui Basilide, unde este una din denumirile date arhontelui suprem...”. Metalul este pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Abraxas, termen „pe care alchimiștii l-au preluat de la gnostici, în special de la gnosa lui Basilide, unde este una din denumirile date arhontelui suprem...”. Metalul este pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea unor puteri speciale (siddhi). De aceea Mădhava „consideră alchimia drept o ramură a lui Hatha Yoga”. veritabilul alchimist avea și puteri cosmogonice. Astfel, cu ajutorul Pietrei Filosofale putea obține „din materia minerală o ființă umanoidă dotată cu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
arhontelui suprem...”. Metalul este pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea unor puteri speciale (siddhi). De aceea Mădhava „consideră alchimia drept o ramură a lui Hatha Yoga”. veritabilul alchimist avea și puteri cosmogonice. Astfel, cu ajutorul Pietrei Filosofale putea obține „din materia minerală o ființă umanoidă dotată cu conștiință”. Este vorba de acei homunculuși, ființe dotate cu rațiune și grai. Paracelsus le-a consacrat o întreagă carte. Această „palingeneză alchimică
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
din neviu, ci o transmutație a vieții din minerale într-o formă cvasiumană de viață” în ipostaze noi, actuale, anumite idei și simboluri alchimice se regăsesc în știința contemporană. Nu este vorba doar despre chimie. Din punct de vedere sociologic, alchimiștii au constituit un grup inițiatic și (conform unor autori) o societate secretă specială. Sentimentul apartenenței la un conclav inițiatic, alături de alte veritabile elite, era dublat de o solidaritate socială temeinică, profundă. Ideea de secret a fost capitală în asigurarea continuității
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de conjunctura politică din momentul apariției. Totuși, fie și distorsionat, ele lasă a se întrezări poezia care l-a consacrat pe B. În prezentarea cărții Comuna de aur, Paul Georgescu prognoza un „poet al ideilor, [...] al meditației filosofice”, ilustrând „capacitatea alchimistului de a transpune conceptul în imagine poetică”. S-ar mai putea adăuga înclinația către radiografia „dimineții simțurilor”, exaltare / exultare solară prin care „materia” e propulsată, modulată, în „azurul suplu” și-n „căile stelare”. Notabilă era și setea de rostire: elan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
pasiunii, iar finalul inversează perspectivele: Ștefan este acaparat de sentimente, și noua sa iubită, Valentina Damian, pregătește cu răceală rațională momentul în care îi va anunța intenția de a se despărți. În 1972 M. publică volumul de versuri Cântece de alchimist, unde antimetafizica pe care o elaborează în numele poeziei prezentului și a tăcerii („Nu există metafizică,/ Nu există nimic dincolo de sacra materie”; „Nu mă vinde trecutului,/ Nu mă da viitorului”) topește în atanorul creației aceleași obsesii, în speranța deșartă a unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Aceste zile și aceste nopți, București, 1962; Acordeonistul, București, 1964; O plimbare cu barca, București, 1964; Vara pe verandă, București, 1966; Necunoscutul și iubirea, București, 1968; O sărbătoare princiară, București, 1969; Proză satirică, București, 1969; Teatru, București, 1971; Cântece de alchimist, București, 1972; Fotbalul n-a fost creat de diavol, București, 1972; Ipocrizia disperării, București, 1972; Pâinea la loc fix, București, 1972; Pălăria de pe noptieră, București, 1972; Este corida o luptă cu moartea?, București, 1973; Frumos e în septembrie la Veneția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
LCF, 1972, 41; Laurențiu Ulici, Teodor Mazilu. Prozator, eseist, poet, CNT, 1972, 42; Ovidiu Ghidirmic, Reflecțiile unui moralist, RL, 1972, 46; Alexandru Paleologu, Fantezie și imaginație, LCF, 1972, 46; George Pruteanu, „Ipocrizia disperării”, CL, 1972, 21; Nicolae Prelipceanu, „Cântece de alchimist”, TR, 1972, 47; Georgeta Horodincă, Obsesia vieții, CNT, 1972, 51; Petru Poantă, „Cântece de alchimist”, ST, 1972, 23; Traian Stoica, „Cântece de alchimist”, VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Reflecțiile unui moralist, RL, 1972, 46; Alexandru Paleologu, Fantezie și imaginație, LCF, 1972, 46; George Pruteanu, „Ipocrizia disperării”, CL, 1972, 21; Nicolae Prelipceanu, „Cântece de alchimist”, TR, 1972, 47; Georgeta Horodincă, Obsesia vieții, CNT, 1972, 51; Petru Poantă, „Cântece de alchimist”, ST, 1972, 23; Traian Stoica, „Cântece de alchimist”, VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Fantezie și imaginație, LCF, 1972, 46; George Pruteanu, „Ipocrizia disperării”, CL, 1972, 21; Nicolae Prelipceanu, „Cântece de alchimist”, TR, 1972, 47; Georgeta Horodincă, Obsesia vieții, CNT, 1972, 51; Petru Poantă, „Cântece de alchimist”, ST, 1972, 23; Traian Stoica, „Cântece de alchimist”, VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Ibidem, pp. 40-41) Jocul de cuvinte ar putea fi tradus astfel: „Toată umanitatea și omul total”. Capitolul IItc "Capitolul II" Primele curricula implicite și tacitetc " Primele curricula implicite și tacite" Chimia s-a constituit ca știință din frământările multimilenare ale alchimiștilor, iar fizica, din interogații și speculații metafizice. Tot astfel, știința modernă a curriculumului, așa cum a apărut în secolul XX, poate fi considerată o consecință fatală a mileniilor de educație care au decantat paidagogia perennis: tezaurul de valori pedagogice alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu teologia pe calea dublului adevăr. Când însă Francis Bacon și René Descartes au descris „metode noi” de cercetare și descoperire a adevărurilor „omenești”, știința a devenit o obsesie care a afectat nu doar „buna-credință” a diverselor categorii de savanți: alchimiști, matematicieni, cabaliști, magicieni, ocultiști etc., ci și „pervertirea credinței” multor teologi dedicați cu sinceritate lui Iisus. Descoperirile științifice ale Renașterii, atâtea câte putuseră fi făcute, înlăuntrul câte unei universități „aristotelice” - precum cea din Padova sau din Praga -, au fost suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
condamnat „periculoasele adunări ale companionilor” care criticau regimul politic și Biserica. Declarate sacrilegii, campionajele nu au fost sprijinite de noii francmasoni. Era începutul despărțirii. În 1646, Elias Ashmole (1617-1692) a fost inițiat în loja masonică din Lancashire. Dar era astrolog, alchimist, fizician și, pe deasupra, heraldul armatei de la curtea lui Carol al II-lea. Pentru a nu fi descoperit, Ashmole a propus și i s-au acceptat reguli noi de întărire a hermetismului masonic. În Țările de Jos, lucrurile o luaseră chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că se scindase de „invizibili”; trecuse în cealaltă tabără, fiind gata să declanșeze o vânătoare de vrăjitoare. Doar John Heydon a îndrăznit să-și bată joc de această metamorfoză cameleonică. După întemeierea Societății Regale, în anii Restaurației, îndrăznețul astrolog și alchimist a scris The Voyage to the Land of Rozicrucians (Călătoria în țara rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă - și „Societatea rozicrucienilor” - descrisă în Fama fraternitas, utopia „invizibililor”. Când academicienii s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de dincolo” (de exemplu, cea de-a VIII-a „școală a vieții” din Pampaedia este schola mortis). Pentru a vorbi de inițiere și educație, Andreae se folosește de echivalentul termenului alchimie. Se știe că, în Renaștere, munca de laborator a alchimistului nu era decât în aparență de ordin material; conținutul ei profund era de natură spirituală. De aceea, Nunta chimică a lui Rosenkreutz este eminamente spirituală, nu politică și materială - deși aluziile la însoțirea Electorului Palatin cu prințesa Elisabeta sunt directe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în străfundul cavernelor un soare artificial, o lumină extraordinară produsă de mari rubine care făceau vizibile inscripțiile și imaginile pline de înțelepciune ale adâncurilor. Reformei educaționale și politice pare a-i fi dedicată „ziua a șasea”. Rosenkreutz, însoțit de alți „alchimiști”, trudește din greu la cuptoare, retorte și aparate pentru a „recrea viața”; până la urmă reușesc și „noua viață” ia forma unei vesele „păsări alchimice” care poate zbura și răspândi „sămânța iluminării” în toate cele patru zări ale lumii. Cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
O.R.M.E.s. Aceștia se regăseau în abundență în apa mărilor, cât și în diferite organisme biologice, acționând ca supraconductori la temperatura camerei, având proprietățile unor superfluide și levitând în prezența câmpurilor magnetice. Proprietățile acestora ne duc cu gândul la descrierile alchimiștilor chinezi, indieni, persani sau europeni. Mai mult, voluntarii care și-au asumat riscul ingurgitării aurului în formă monoatomică au raportat efecte psihice remarcabile, similare celor descrise în tradițiile sacre orientale. Aceste descoperiri constituie o problemă majoră pentru știința cristalografică. Dacă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
îl duce afară) POVESTITORUL: Dumnezeu, cântărind faptele bune și faptele rele făcute în timpul vieții de Iuda, înclină balanța înspre decăderea sufletului lui cu o treaptă și hotărăște ca în cea de a patra viață, sufletul să se întrupeze într-un alchimist ispitit de diavol, Faust, pentru a vedea dacă își va putea îndrepta greșeala comisă în viața anterioară. Să vedem dacă Faust va urma calea cea dreaptă! FAUST: Văd că oricât aș încerca nu reușesc să creez formula prin care să
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
cu ritmurile ei, foarte riguroase, cu o disciplină severă, cu modalități particulare de a cunoaște și de a stăpâni timpul (privind mersul stelelor, citind „în trăsăturile feței și în liniile din palma oamenilor”), materia („În China se află mulți doctori alchimiști care zic nu numai că ar scoate aur din cositor și altele, dar că ei ar avea și leacuri prin care oamenii pot dobândi nemurirea”) și trupul omenesc („Ei au tipărite multe cărți despre medicină, despre chipul cum se construiesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
a schimba Natura, omul s-a substituit Timpului; ceea ce ar fi avut nevoie de eoni întregi pentru a se "coace" în adâncimile subpământene, meșterul crede că o poate face în câteva săptămâni; căci cuptorul înlocuiește matricea telurică. Milenii mai târziu, alchimistul nu va gândi altminteri. Un personaj din piesa lui Ben Jonson, The Alchemist, declară: "plumbul și alte metale ar fi fost aur dacă ar fi avut timpul necesar ca să devină". Iar un alt alchimist adaugă: "Și aceasta este ceea ce facem
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]