1,931 matches
-
să cuprindă eseuri de istorie a religiilor cu trimitere la teme românești, creații de literatură propriu-zise, unele scrise în românește (între care Invazia zorabilor în Jormania, Jormania Liberă, remarcabilă oglindă în planul ficțiunii a lui decembrie 1989, romanul științifico-fantastic Hesperus, alegorie filosofică redactată în 1981-1982); ansamblul de scrieri politice și cultural-politice publicate între 1974 și 1991 și reunite în 1999 în volumul Păcatul împotriva spiritului. Începând din martie 1986 și până la asasinarea sa, C. va funcționa ca profesor - mai întâi cu
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
de un umor subtil, acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor cărți pentru copii (Povești de când Păsărel era mic, 1980, ș.a.), în care mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova oameni (1992) au un caracter didactico-instructiv. Într-un susținut efort de cunoaștere a culturii poporului român, D. s-a documentat intens și a transpus fragmentar, din slavonă, polonă, vechea
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
impun prin luciditate, prin energia iradiantă a argumentației și, în orice caz, prin calitatea literară. Plasticitatea unor portrete conturate cu peniță ascuțită, aplombul fanteziilor parodice, coloritul discursului, agrementat cu dialoguri sau scenete, cu ingenioase jocuri de cuvinte, recursul dibaci la alegorie propulsează această publicistică impetuoasă, efervescentă în zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul, cosmopolitismul, farsa alegerilor, „binefacerile sistemului constituțional”, mascarada vieții politice. Nu întotdeauna, însă, aprecierile lui poartă semnul negațiunii. Se întâmplă ca
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
bufă Hatmanul Baltag (1884), cu muzică de Eduard Caudella, C. a scris textul în proză, iar Iacob Negruzzi, versurile. „Instantaneul” Începem!... (1909) are un caracter ocazional, fiind destinat a marca inaugurarea Companiei Davila. Se adaugă Modern, un monolog burlesc, și alegoria 100 de ani, „revistă istorică națională a sec. XIX”, de fapt o însăilare de versuri și proză din autori români. Ca traducător de opere dramatice, în afară de Roma învinsă de A. Parodi, C. a mai realizat versiunea românească a piesei Hatmanul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
sub pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai multe povestiri: e cel ilar, cel care produce ilaritate și care tratează lumea ca pe
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
este individualizată după situația socială sau civilă a gazdei. Există c. pentru logofăt, primar, preot, păstor, agricultor, pescar, dar și pentru copil mic, fată mare, flăcău, bătrân, văduv, ba chiar pentru animalele domestice. Transmiterea urării se face indirect, printr-o alegorie în care cel colindat este pus în situații favorabile și i se atribuie calități excepționale. De pildă, c. pentru flăcău idealizează frumusețea, iscusința și vitejia tânărului, pe când c. pentru fată cuprinde portrete delicate ale unor fete harnice, înțelepte și neasemuit
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni profunde. Sensibilitatea față de soarta oropsiților și de nedreptățile sociale, reală, nu izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Paul Everac. În 1967, publică adaptarea în limba franceză a piesei Capul de rățoi (Tête de canard) de G. Ciprian. Un an mai târziu, îi apare în țară romanul Cenușa mea va fi caldă, în traducerea lui Petru Popescu, o alegorie plasată într-un ținut imaginar numit Trislanda, în care oamenii săraci, înfometați, sătui de injustiție, hotărăsc să-și facă singuri dreptate și să-și modifice astfel cursul existenței. În 1990 publică, în limba română, o culegere de nuvele, intitulată Timpul
BELIGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285687_a_287016]
-
cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e alegoria din Între două nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus absconditus și detașarea pe care o cere dobândirea cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ăluia”), desfășurate cu o neistovită vervă și cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire aparent absurdă etc. Sinteză, ca artă
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
diversificare în proza românească, de la accentul pus de autori ca Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu pe o pasionalitate ardentă și frustă (Pădurea nebună) sau pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu, cu jocurile ei aluzive (în special din „feeria lumii bizantine”, pusă sub semnul duplicității și al suspiciunii cvasigeneralizate) și până la
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
la începuturile proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950, Cerbul roșu, 1956) intră în categoria reportajului versificat, abundând în locuri comune, alegorii tocite, simbolistică în general simplistă, fără valoare poetică. Pe bună dreptate, antologia de autor, Cupa de aur (1970), le exclude. Selecția are în vedere volumele Cabane albe, Brume, Turnuri, Arcul aurorii (1962), Ceas de umbră (1966) și un grup de
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
redacție) ș.a. Debutul editorial, cu sprijinul lui N. D. Cocea, îl reprezintă volumul Cântece de pierzanie, apărut în 1938, care aduce în atenția publică un rapsod din familia mesianicilor duri, asemenea lui Aron Cotruș, și lansează un autor care inventa alegorii ușor decodabile (ursul românesc, melița războiului etc.), versificate în poeme animate de un puternic suflu interior. După 1944, devenit scriitor prolix și „cântând” în versuri absolut orice eveniment politic la ordinea zilei, B. a știut, în cele câteva zeci de
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
și eu / Am constatat că limbă n-am, nici gură, / Și că-s ținut sub pază-ntr-un muzeu / Pustie pe dinăuntru - o armură.” E vremea când poetul se întoarce spre sine, cel din tinerețe, și își reia toate vechile alegorii, doar pentru a le descoperi perisabilitatea: „Te iată, măr de lângă drum, cenușă / Eternității eu îi bat la ușă.” Acum, când iubirea e obsedată de neîmplinire, de timpul așezat între îndrăgostiți, B. pornește uneori de la descrieri concrete, ca să plonjeze în fantasticul
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
putință.” Indiferent care ar fi sursa genetică a elementelor fantastice prezente în b. (mituri, ritualuri, credințe magice, visuri, coșmaruri etc.), ceea ce se impune este literaturizarea lor, transformarea lor în imagini poetice, în constituenți ai unui discurs narativ de tip ficțional. Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin niște procedee de încifrare, de poetizare a realității de dincolo de real, o lume acceptată, ca și cum ar fi reală. Amestecul firesc al celor două lumi, relația de complementaritate ce se stabilește între ele constituie una dintre dominantele
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Versurile din Sunete și resunete (1862), ca și cele din volumul editat postum, Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face și astfel accesibile idei etice, aspirații naționale. De aceea, fabula, alegoria, poezia care resuscită istoria românească sunt tot atâtea chemări energice întru înlăturarea întunecimii și a despotismului. În fond, el prelungește un gen inaugurat de D. Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Mureșanu și, chiar dacă fantezia îi era destul de sărăcăcioasă, versurile, nu o dată
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
mișcarea, freamătul, tensiunea, izbucnirea, marcând o adevărată febră lirică. Departe de a fi direct descriptivă, poezia lui C. este expresia unei proiecții de peisaje interioare, de viziuni, stări, trăiri. Versurile tipărite postum indică o deplasare spre meditativ, spre interogație și alegoria filosofică, în repetate încercări de reprezentare poetică a adevărurilor vieții umane, atât în relația individului cu ceilalți, cât și cu divinitatea (De profundis..., Inelul minunilor). SCRIERI: Răsărit, Craiova, 1927; Pământul luminilor mele, București, 1940; Cununa soarelui, București, 1942; ed. îngr
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
1883). Dacă evoluția unei literaturi se decide în momentele de ruptură, de discontinuitate, Istoria ieroglifică reprezintă un astfel de moment. C. înnoiește stilul narativ, schimbă modelul de discurs, produce trecerea de la proza cronicărească nonfictivă la proza artistică studiată, prin utilizarea alegoriei. Discursul, satiric în fond, e voalat de măști animaliere care acoperă chipurile persoanelor reale, le transformă în personaje literare, dezvăluindu-le caracterul. Alegoria propune o substituire evaluativă, aici degradantă. C. își programa să respecte principiul estetic al „descoperirii prin acoperire
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
narativ, schimbă modelul de discurs, produce trecerea de la proza cronicărească nonfictivă la proza artistică studiată, prin utilizarea alegoriei. Discursul, satiric în fond, e voalat de măști animaliere care acoperă chipurile persoanelor reale, le transformă în personaje literare, dezvăluindu-le caracterul. Alegoria propune o substituire evaluativă, aici degradantă. C. își programa să respecte principiul estetic al „descoperirii prin acoperire”, amintit de el în postfața romanului. Cartea are o vie motivație psihologică, fiind și autobiografică. Autorul se deghizează sub masca Inorogului, personaj spiritual
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
nu mai văzură reînnoindu-se teribilele aparițiuni cari le nelinișteau somnul. IV MORALITATE Astfel sergentul fu pedepsit pentru necredința lui și cusătorița pentru zgârcenia ei. V CE SE FĂCUSE MONSTRUL VERDE Nu s-a putut ști niciodată. {EminescuOpVIII 593} O ALEGORIE VECHE ȘI PURUREA NOUĂ [Criticon, III, 4, de Balthasar Gracian] [ARGUMENT] La 1794 mitropolitul Moldovei, Iacov, puse să se traducă și să se tipărească o carte numită Critil și Andronius. Câteva părți din ea s-au tipărit în adevăr, se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urmarea lucrării. Această scriere nu era alt decât Criticon al vechiului autor spaniol Baltazar Garcian: În acel Criticon se găsește însă o istorie de o actualitate permanentă, pe care ne permitem a o reproduce pentru cititori fiind un fel de alegorie a timpului de față! Critil și Andronius sunt în lungă călătorie și un călăuz numit Desengano (deziluzia) le esplică lucrurile ce le văd ei în calea lor. Călăuzul nu găsi de lăudat decât pe frânghieri, pentru că numai ei merg, în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uzurpate. Cei mai mulți nu au nici o opinie, o seamă cari cunosc adevărul nu au curajul de a-l spune și astfel victoria timporară a răului și a neadevărului e aproape totdeauna sigură. Dar cititorul va putea și fără călăuză să aplice alegoria aceasta, în amănuntele ei, la cele ce se petrec astăzi în ochii tuturor. {EminescuOpVIII 597} "CLANȚ! CU TOȚII, FRAȚI IUBIȚI! " de Mark Twain Fi-va cititorul atât de bun să-și arunce ochii peste versurile următoare și să vază daca poate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dispuie asupra tuturor modulațiunilor sale și să lase a pătrunde prin narațiune dispozițiunea cea turburată a lui Beaumarchais. La capătul acestor indicațiuni scurte vrem a aminti și despre așa-numita narațiune simbolică, care, sub forma unui basmu sau a unei alegorii, ascunde un sâmbure adânc și plin de cugetare. Cel mai perfect esemplu de model al unei asemenea narațiuni simbolice e, fără-ndoială, istorioara lui Nathan cu cele trei inele. Sultanul Saladin cere de la omul înțelept o deslușire temeinică asupra valoarei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]