839 matches
-
cuminte,pe coasta.Ce sfânt e momentul când focul se aprinde în cer, deparca toți trandafirii din grădini au țesut o bolta! Focul se stinge ușor în culori liliachii și vine momentul amurgului,cănd vi- tele se întorc de la pășune,alene,sunând din talăngi,ca niște clopote în liniștea serii.Parca timpul stă un pic să se odihnească! Ce frumoasă e înserarea când iasomia săruta văzduhul și liniștea serii stinge zbuciumul unei zile! Macii,la margine de sat și în lanurile
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
nai. Eu te iubesc! Ce altceva pot spune? Noi amândoi am zămislit mistere, Ecou ce'n rai sau iad o să răsune A tril ce cântă nouă înviere. Eu te iubesc, Adamul tău de azi! Alt nume pentru steaua căzătoare, Plutind alene peste vârf de brazi, Vestind crepusculul când noaptea moare. Eu te iubesc! Te voi iubi mereu, Ca o nălucă urmărindu-ți pasul! Eu te iubesc și am să-ți fiu doar eu Și somnul, și'amintirea, și popasul. *** Declarația de
EU TE IUBESC! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375112_a_376441]
-
la schimb, contra unei pungi de boboroanțe. Și pe Costa Blanca adie vântul înnoirii de pe data de 6 decembrie, dar motivul e mai prozaic: națiunea sărbătorește cu alai Ziua Constituției. Familiile de la oraș îmbracă hainele de duminică și se plimbă alene pe falezele Mediteranei, asaltând, ca la comandă, hotelurile de lux și restaurantele scumpe. „Puente” - puntea - e minivacanța care unește zilele libere de 6 și 8 decembrie (Întâmpinarea Fecioarei Maria) cu weekendul cel mai apropiat. Se umplu casele rămase pustii după
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
rotocoalele lui simetrice, nările ți se inundă cu miros de covrigi, kürtös colac și langoși calde. Pe un fond general de liniște molcomă auzi frânturi răzlețe de conversații potolite, purtate de voci domoale, ardelenești. Lumea se perindă la șpazier, cumva alene. Fațadele multicolore se aliniază ordonat, străpunse din loc în loc de ochii de lumină ai portalelor de intrare, prin care se întrevăd curți adânci, înconjurate de balcoane cu balustrade de lemn. În Piața Mare, lumea contemplă sau traversează, dar mai nimeni nu
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RODITOARE NĂSĂLIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Spune-mi, toamnă ruginie Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
abstractă și fierbinte, Ce-ți ninge-n palmă florile de tei. Tăceri albastre aruncate-n luna, Culori aprinse,-ntinse pan’ la cer Ne dau un fel de dragoste nebună Ce ne consumă ritmic, efemer. De azi încep să număr anotimpuri. Alene-și face cuibul statuar Un timp opac, ce-nchide printre ziduri Iubiri solemne că un sanctuar. Citește mai mult Vor trece peste noi trei anotimpuri.Trei stropi de vânt vor ține în balansPovești de dor venind din alte timpuri,Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
-ți sunt, abstractă și fierbinte,Ce-ți ninge-n palmă florile de tei.Tăceri albastre aruncate-n luna,Culori aprinse,-ntinse pan’ la cerNe dau un fel de dragoste nebunăCe ne consumă ritmic, efemer.De azi încep să număr anotimpuri.Alene-și face cuibul statuarUn timp opac, ce-nchide printre ziduriIubiri solemne că un sanctuar.... VIII. NOSTALGIE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015. Azi ai plecat spre țărmul tău de mare, Eu am rămas sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Acasă > Strofe > Atașament > PARADISUL Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În colțul meu de luna și de dor, te port pe gene, în glasul ce se scurge printre cântece alene pe al focului fuior. Te prind de mână și tu nu mă vezi, mă joc cu părul tău în ochii mei de primăvară, verzi, Și te surprind cu un sărut pe unde nimeresc când cu privirea și cu inima tăcut
PARADISUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372162_a_373491]
-
mașină. Luase hotărâre asta, să plece din satul natal, după ce din gospodăria sa nu mai rămăsese nimic.” Dacă trebuie să aleg între două rele, gândea Ioan din Ioancău, am ales pe cel care nu l-am încercat până acum.“ Urca alene și cu răbdare pe drumul ce ducea către vârful Urdele. Abandonase de mult șoseaua asfaltată, și își conducea oile pe o potecă de munte, folosită de ciobani. Cizmele din piele de bou lăsau în urmă adânciturile tocurilor ce se umpleau
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
I. ÎȚI CÂNTĂ LUMINA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Îți cântă lumina pe frunte, pe gene, chiar pe brațe și coapsele feline; mâinile tale mă cuprind și azi alene și cântă lumina pe ochi, pe sprâncene. De unde atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Citește mai mult Îți cântă lumina pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
prin ungherele înlăntrului meu... Ploua, ploua cu ore, minute, secunde-n neștire ploua în mine, iubire, căci nu mai am timp, nici aur să-i plătesc vieții o nouă zi de simbrie, așa c-am s-o las printre vene, alene-n pământ să se scurgă. Citește mai mult A revenitde azimăreața doamnă.Și ploua,ploua cu frunze albastreîn mine, iubire,și-un vânt rece de toamnăse strecoară valsândprin unghereleînlăntruluimeu...Ploua,ploua cu ore,minute, secunde-n neștireplouă în mine,iubire
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
mine, iubire,și-un vânt rece de toamnăse strecoară valsândprin unghereleînlăntruluimeu...Ploua,ploua cu ore,minute, secunde-n neștireplouă în mine,iubire,căci nu mai am timp, nici aursă-i plătesc viețiio nouă zidesimbrie,așa c-am s-o lasprintre vene,alene-n pământ să se scurgă.... ÎI. DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015. Ne naștem goi, goi de... conținut, lipsiți uneori și de formă, susceptibili de transfigurări colosale, ne tăvălim
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
scurt, ce i se păruse a fi o veșnicie, au învins-o. Vocea mamei sale venea parcă din ce în ce de mai departe până nu a mai auzit-o. O moleșeală dulce și înceată se cobora de la cap, curgând alene către tălpile picioarelor ce tremurau ca pătrunse de frig. Ochii priveau fix la perdeaua murdară ce se depărta încet, puțin câte puțin, pierzându-se în ceața ce începuse s-o învăluie. A întins mâna să se prindă de pervaz dar
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Muzeul Luvru din Paris, Muzeul Metropolitan din New York, Galeria Națională din Washington și multe alte muzee, colecții particulare, desigur că au fost și copii ale profesorilor săi care l-au inspirat. Dar, în „Noaptea înstelată deasupra Ronului”, cu fluviul șerpuind alene printre maluri, țărm, apă și cer fiind inundate de albastruri, stelele atârnând ca niște becuri galbene, reflexe portocalii tremurând în ape ca un răspuns, poate chiar al sufletului, imaginile sunt ale lui, chiar dacă ne sugerează magia sensibilă a lui Rembrandt
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
loc, înconjurat de diamante strălucitoare în care se oglindea creând senzația unui roi spectaculos de fluturi... Astfel, trecu fericit în cealaltă dimensiune... *** FLUTURE DE NOAPTE (Dedicată prietenei mele de suflet, Adina Maria Neghirla) Extenuată de căldura de peste zi, mă întind alene în pat, apoi îmi așez capul pe cele trei perne, pe care dorm de obicei, și privesc pe geamul luminat. E o noapte cu lună plină, o lună fantastică ce-mi trezește fiori. Într-o astfel de noapte, ești predispus
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei urmăresc în tăcere dârele ploii ce se preling alene pe parbriz până rămâne doar un strop tremurător ce-ascultă încă difuzorul răgușit din care vocea sud-americană mai răsucește pe un fir de melodie ca pe un imens yo-yo lună între nouri. Referință Bibliografică: TAXI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > PAS ÎN DOI Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PAS ÎN DOI A sosit în gară vieții doar un tren din alte timpuri ce mergea alene în față ,uneori mergea înapoi treceau anii că și clipe presărându-și anotimpuri noi cu liniștea din suflet ,încercam un pas în doi! Ne aminteam de tinerețe și de primul mic sărut de dulceața de pe câmpuri ,flori ce le puneam
PAS ÎN DOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375779_a_377108]
-
căra ,doar albine în flori de măr! Câtă dragoste încape într-o simplă poezie când secundele sunt versuri ,strofele ne sunt minute care urcă înspre ceruri,pură lumii frenezie apoi cad că o legendă ,pește suflete pierdute! Râul vieții curge alene pe sub soare,pe sub nori răsar alte flori pe câmpuri,din aceeași rădăcina dânsul vieții ne alinta ,pește câmpul de culori muzică din suflet urca ,cum o aripă divină! A sosit în gară vieții ,doar un tren și a plecat ai
PAS ÎN DOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375779_a_377108]
-
Poezie > Imagini > E IARNĂ-N MUNȚI... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene prin scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
2017 Toate Articolele Autorului Gândul,macină-n morile mâinilor sale apă de râu, Vin dinspre iris izvoare ce duc în aval până târziu.. -Știu..voi cădea în cascade de sare, topite prin gene Și apoi către mare...!zise Pasărea Phoenix alene! -Știu! voi găsi iarăși zborul ce duce-n pridvorul Luminii, Pe scara ei legăna-voi doar îngerii albi ai Zidirii... Semințele vieții promit grădini suspendate spre Rai, Cad raze fierbinți,rogvaidul mă strigă și-mi zice:Hai! M-așez pe-
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
femeia va naște. - Anul Nou! strigă deodată Dorel! Toți izbucniră în urale, cântară “La Mulți Ani”, se îmbrățișară, se sărutară, iar apoi năvăliră afară, unde aprinseră artificii și rachete luminoase. Prin negura nopții și fulgii mari de nea care zburdau alene prin văzduh avu loc un spectacol inedit. Pătrunseră apoi în sala de festivități și desfăcură șampania și distracția își reluă cursul normal. În afară de Ady și doamna Binder ceilalți uitară pentru moment de situația în care se afla Gabriela. Și totuși
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
înfuriați răcnesc: sodom măreț răcnește înfuriat Stînd în picioare gol și palid pe aerul gravid, spre a se naște. 255 Frîng mădular de mădular războinicul și cu tiranul, reînchegîndu-se-n durere. Stîrnitul vînt tot suflă-n jur tăios; ei fug sforțîndu-se alene; Cerșesc, implora în zadar acum; nu ascultară rugăminți; Ei roșiile vîlvătăi le văd rostogolindu-se nainte prin largul univers Din fălcile întunecate ale morții dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
istoriei reale (Neagoe Basarab, Mateiu I. Caragiale) sau imaginare (Don Quijote), fie că va sonda arheologia eului sau va construi interioare-cochilii și spații de reverie ale unui temperament retractil: „Tărăgănare dulce prin / Moi sunete de clavecin / Stârnind pe răcoroase dale / Plutiri alene de petale”. Dominanta universului său rămâne aspirația lilială și astrală, ascensional-purificatoare, poemul însuși fiind înțeles ca o „stare de melancolie a inocenței”. Liric ce-și cenzurează efuziunile și evită exhibarea, B. este dublat de un „sceptic melancolic” (Al. Piru) și
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
n.tr.). 2 Acolo vom dormi P`n-la sf`r[itul lumii... (n.tr.) 1 C`nd, cu ochii deschi[i, `ntr-o sear\ cald\ de toamn\ ~]i respir mireasma s`nului t\u dr\g\stos, V\ d `ntinse alene preafericite maluri Orbite de v\p\ile-unui soare monoton... (n.tr.) Prie-Dieu (fr.) - sc\unel scund pentru rug\ciune (n.tr.). 1 Sirventčs (fr.) - poem satiric sau moral, inspirat de obicei din actualitatea politic\ (n.tr.). FILENAME \p D:\microsoft
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pîne neagră și străină și din nou simțeam durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-a voastră cale, paseri albe, și Moldova? " 2276 Și-mi venea, suind alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]