1,588 matches
-
din școli nu trebuie însă supraestimată. Educația religioasă sau, mai corect, creșterea copiilor în duhul credinței nu trebuie lăsată doar pe seama profesorilor, ci trebuie să fie rezultatul colaborării dintre familie, biserică și școală. Fără aportul și colaborarea tuturor acestora, riscul alienării copilului de la firul director al Bisericii este agravat într-o societate care a trecut deja într-o nouă eră, catalogată de tot mai mulți drept postcreștină. Cei șapte ani de acasă își găsesc astfel o aplicație importantă în transmiterea credinței
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362177_a_363506]
-
întru asemănarea cu Creatorul său. "Educația religioasă sau, mai corect, creșterea copiilor în duhul credinței nu trebuie lăsată doar pe seama profesorilor, ci trebuie să fie rezultatul colaborării dintre familie, biserică și școală. Fără aportul, implicarea și colaborarea tuturor acestora, riscul alienării copilului de la firul director al Bisericii, este agravat într-o societate care a trecut deja într-o nouă eră, catalogată de tot mai mulți drept postcreștină." (Fragment dintr-un discurs al Patriarhului Daniel al BOR). Profesorul de religie - un exemplu
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362177_a_363506]
-
nu contrariul". Uniunea Sovietică aduce un ritual de credințe și o adevărată înstrăinare față de tehnică; ea va reuși prin constrîngere, ceea ce contactele românești cu Occidentul liber n-au reușit în aproape șapte decenii: o modernizare accelerată, cea mai rea dintre alienările colective, pentru că acest acces la modernitate se face în colectiv fără ca să fie satisfăcute visele de promovare și aventură individuală. România, sub tirania lui Gheorghiu-Dej și alor săi, se angajează într-o normalitate de tip sovietic, mai ortodoxă și mai
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
șterge deschiderea internaționalistă a comunismului și promovează națiunea. Crizele de după 1989 și reflecțiile privitoare la responsabilitățile intelectualilor conduc pe unii dintre membrii acestei generații să-și pună întrebări asupra acestui miraj și asupra acestei orbiri colective: a existat deci o alienare generală. Națiunea era prea fragilă pentru a se diviza. Tineretul se putea simți în același timp nevinovat fără a fi democrat, era muncitor sau talentat. Spre deosebire de tinerii americani și europeni care poartă de pe atunci responsabilitatea capitaliștilor asigurați și care, cazul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ale unui text nu se supun decît structurii produse gradat de ele însele, deci unei logici interne. Ca și în vis". Încă din 1968, oniriștii țintesc asupra dogmei aparatului. Ei măsoară, ca toți cei care atunci credeau că pot corela alienarea colectivă cu libertatea individuală, ponderea unei direcții politice și a unei societăți ce i se supune. Unii au ales un semi-exil, un exil provizoriu, pentru a ajunge curînd la un exil definitiv. Romanitatea pe care puterea o impune este fără
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o schimbare de direcție, acolo unde nu s-a produs decît o regenerare a ambițiilor conservatorismului stalinist. Ambiguitățile salvării prin modernitate, prin națiune, sînt tot mai greu resimțite: există un preț de plătit pentru confortul frumoșilor ani șaizeci, acela al alienării în serviciul totalitarismului. Dacă șocul din 1971 este dur pentru o parte din elitele intelectuale, aceasta se întîmplă pentru că ele au avut tendința să uite proiectul politic definit de regim un proiect în linia dreaptă a idealurilor din 1947-1948 -, să
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Ceaușescu a enunțat dogma; în anii ce urmează, conducerea partidului se străduie să normalizeze discursurile și conduitele. Stilul care se conturează nu este unul al moderației, ci acela al unei violențe diluate, fățarnice, omniprezente, care interzice orice deviație și impune alienarea resemnată sau, și mai rău, înclinația spre dublul limbaj și spre autocenzură. Se instalează un cenușiu uniform, împrăștiat la intervale regulate de gălăgia spectacolelor patriotice. Constrîngerea presei are loc în 1974: sînt interzise atacurile împotriva partidului, împotriva conducătorilor lui, informațiile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cariera și nici privilegiile, un scenariu de autoprotecție a tuturor care se bazează pe dorința de salvare a unui particularism românesc. Demersul lui Goma este fondat pe expresia unei solidarități cu disidenții din Est, dar este și un răspuns la alienarea care duce la acceptarea mediocrității unei autocenzuri cotidiene. Goma notează în scrisoarea din ianuarie adresată lui Pavel Kohut: Voi sînteți ocupați de ruși; noi ceilalți, românii, sîntem ocupați de români ceea ce este, după toate, mai dureros și mai eficient decît
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui Ceaușescu, cu ocazia aniversării a cincizeci și cinci de ani. Ediții ale operelor sale figurează în vitrinele tuturor librăriilor; citate din discursurile sale sînt date ca motto în lucrări academice. Observatorii occidentali compilează, condamă și se întreabă: Ce înseamă alienarea unui om din aparat, intelectual totodată, cum este Cristian Popișteanu, care scrie într-o revistă de istorie pentru publicul larg: "Parafrazîndu-l pe Eminescu, se poate spune că în țara noastră nu numai muncitorii români, unguri, germani și alții sînt prieteni
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Este el apreciat ca un reprezentat al puterii sovietice în primul rînd, ca un reformist într-o concepție noncomunistă a reformei, ca un om al unei reîntoarceri posibile la anii buni ai compromisului între un vis de prosperitate și o alienare politică nedureroasă? Întrebarea, rămasă fără un răspuns adevărat, privește modul de a vedea comunismul. Mihai Botez, analist al ultimilor zece ani ai ceaușismului, crede că mai mult proasta administrare a sistemului este denigrată de compatrioții săi decît sistemul însuși: "Este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
urmărită evoluția omului de la naștere și pînă la moarte. ☼ Visions of the Daughters of Albion, 1793 (sau 179410); se cunosc 17 copii complete ale acestui poem (avînd 11 plăci). Aici Blake descrie conflictul dintre rațiune și emoție-sensibilitate care duce la alienarea sexuală. Blake este astfel avocatul eliberării femeii și a sexualității acesteia de sub controlul regulilor și convențiilor rigide și obtuze ale societății care nu îi permiteau să își exprime dorințele sentimentale în mod liber. Prin acest mesaj puternic, Blake arată o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și interesul de autoformare, autocreație, în sensul acestei chemări. Finalitatea actului "creației de sine" este întotdeauna invenția în domeniul muncii, schimbarea modului acesteia. "Persoana" lui Em. Mounier suferă actul autocreației, prin care de fapt se deschide în afară printr-o alienare, "alienare consimțită", cum susține J. M. Domenach. Îar acest "în afară" spre care persoana se deschide este un "înlăuntru": Vom spune, de exemplu, că transcendența este ceea ce există mai subiectiv și în același timp că ea este ceea ce există mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
interesul de autoformare, autocreație, în sensul acestei chemări. Finalitatea actului "creației de sine" este întotdeauna invenția în domeniul muncii, schimbarea modului acesteia. "Persoana" lui Em. Mounier suferă actul autocreației, prin care de fapt se deschide în afară printr-o alienare, "alienare consimțită", cum susține J. M. Domenach. Îar acest "în afară" spre care persoana se deschide este un "înlăuntru": Vom spune, de exemplu, că transcendența este ceea ce există mai subiectiv și în același timp că ea este ceea ce există mai obiectiv
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi numim eroi tragici și-i nemurim. Există o dramaturgie născută în secolul XX, care pune în joc degradarea unui tip al umanității prin alienare ruptură condiționată de un complex proces socio-istoric, bio-ecologic și moral-spiritual, amputînd ființa umană de propria existență, precum o plantă smulsă din solul ei hrănitor, purtată haotic de vîntul uscăciunii. Asemenea oameni trăiesc fără să existe, sînt alienați, fie ca cei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la delirul mini-grandomaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
act de dreptate, dacă ar urca textul pe scenă, cu acești interpreți. Ar ieși un spectacol de mare succes. O spun cu toată convingerea. MIRA IOSIF: Nu cred că este o piesă despre violență. Este o piesă despre evaziune, despre alienare. Tema nu e nouă, e o temă care circulă în literatura mondială, în dramaturgia secolului nostru, a circulat și în literatura noastră interbelică, și meritul scriitorului Constantin Popa este că a introdus-o în peisajul nostru actual. Fiind o piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă alienare, asumată și "regizată". Piesa lui Constantin Popa are calități literare incontestabile. Cu o bună "priză la real", autorul știe să surprindă nota falsă, sentimentul trucat, trăirea convențională, clișeul uniformizator. Dacă îi recunoaștem textului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă alienare, asumată și "regizată". Piesa lui Constantin Popa are calități literare incontestabile. Cu o bună "priză la real", autorul știe să surprindă nota falsă, sentimentul trucat, trăirea convențională, clișeul uniformizator. Dacă îi recunoaștem textului, în cele mai multe din replicile și situațiile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care vine de departe. Prima lui lucrare, "Hora întreruptă", a fost montată și transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
exprimă un soi de simț practic minor, cel al mediocrității incapabile să sesizeze o cît de modestă scară a valorilor ce dau sens moral vieții. Prin neașteptate tranziții din real în imaginar, de la un context social care poate genera și alienarea morală la tragismul existențial survenit ca expresie a lipsei de adevăr și de autenticitate a vieții, autorul conferă piesei sale o dinamică în stare să intereseze, luminînd, prin contrast, aspirația funciară a omului spre o fericire care înseamnă, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
constituie debutul autorului (cunoscut mai demult și prin piese de teatru, și prin poezii), abia cu acest Calul verde putem vorbi despre o "consacrare" a dramaturgului Constantin Popa. Piesa cu accente care amintesc de Albee și Tennessee Williams vorbește despre alienarea și despre eroziunea în timp a cuplului, lipsit de ideal existențial. Soții Mina și Ilie din Calul verde ajung să se refugieze într-un soi de "realitate de gradul doi", populată de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
una firească, naturală) reprezintă pretextul unei lucide analize, la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea unui individ, a unei clase, a unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau cu resemnarea neputinței, cu speranța unei evadări, de alții cu umilința celor lipsiți de un sprijin interior, căutînd (și găsind, evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
este unul al regăsirii eului, al experiențelor interioare care Îmbogățesc. El se opune principiului randamentului, clamat peste tot și prefațează principiul bucuriei trăirii autentice a duratei (pe nedrept ocultată sau blamată). Totodată, constituie o cale de diminuare sau ocolire a alienării materialiste din zilele noastre. Ne poate deconecta, chiar și temporar, de stringențe consumiste sau de alte deșertăciuni de acest fel. Timpul pentru sine este un semn al eliberării de determinări, de presiunea altora, de constrângeri diverse. A dispune de timp
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]