1,592 matches
-
sunt astfel apropiate prin dereglementarea societăților de vânzare și de pură extorcare a muncii. Sub formele sale variate, "ajustarea structurală" nu este de fapt nicidecum rezervată țărilor așa-zise "slab dezvoltate", ci ating direct națiunile occidentale. Termenii de exploatare, de alienare și analizele raporturilor de dominare, ocultate în trecere de ideologia liberalismului triumfător, și-ar putea regăsi fără îndoială în acest context posibilitatea unei noi cariere în fața forței unificării mecanismelor care sunt în joc în rentabilitatea întreprinderii 67. În schimb, pluralitatea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
aceea, aceasta din urmă se dovedește mai perceptibilă în construcțiile imaginare și noile forme ale idiomurilor de simbolizare în care se află singularitatea capitalului lor simbolic: aceste caleidoscoape variate dezvăluie rețelele nesfârșite dintre încorporarea dominațiilor locale și globale, exilurile imaginare, alienările, refulările și deplasările constrângerilor. În al doilea rând, generalizarea raporturilor comerciale și efectele ei asupra raporturilor sociale ale grupurilor studiate, punând capăt vechii opoziții dintre sistemele capitaliste și societățile visate ale schimbului, îndeamnă la evitarea impasurilor determinismului și cauzalității. Transformarea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Okelataka? De ce această reușită locală a plantației colective care eșua pretutindeni? • De ce acest eșec tardiv? Care au fost condițiile sale concrete? Am văzut că Okelataka, prin situarea geografică, cunoscuse cele două exploatări coloniale (fildeșul și uleiul de palmier); de unde o alienare cvasitotală, o obișnuință îndelungată a servituții care-i face pe toți să se supună ordinelor venite de la suprastructura europeană. Aflat de mai bine de o jumătate de secol în situație colonială, redus la a fi această celulă exploatată pe care
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ale circulației monetare etc.). Actualmente, structura ierarhică a explodat din cauza autonomiei bunurilor care pot fi dobândite de toată lumea. Regruparea universului în jurul individului este imposibilă (salariat, acumulare capitalistă), dată fiind această urmărire a puterii asupra persoanelor care interzice în mod paradoxal alienarea activității. De aici ia naștere o adevărată stare de anarhie; luptele interindividuale inutile și reacțiile colective de opoziție față de orice pot apărea ca o tentativă de instaurare a unei dominații economice individuale (cf., de exemplu, luptele împotriva citadinilor la întoarcerea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea sunt dealtminteri pe buzele multor contemporani. Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru și ceilalți sunt exponenți ai unui saeculum. Dincolo de stilurile individuale, ei participă la o mare sinteză, fiecare relevând câte ceva din spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
identități și sisteme procedurale. - Recunoașterea influenței mediului social asupra proceselor de adaptare la boală. Interacțiunea dintre persoana care suferă de o boală cronică și mediul său social nu este întotdeauna plăcută, diferențele de perspective și scopuri putând genera sentimentul de alienare. Problema stigmatizării sociale, de care suferă multe persoane care au o boală cronică, a fost abordată mai pe larg de Jones și colaboratorii (32). Rețeaua socială a individului joacă un rol foarte important în determinarea formării unei reprezentări denigrante sau
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Nu există aici refugiu pentru ceva în afara codului, fiindcă nu există o sursă anterioară. Asepsia simbolică sterilizează privirile, facilitând atât expunerea operelor passe-partout, cât și rărirea vizitatorilor. "Acolo unde nu mai sunt zei domnesc spectrele" (Novalis). Arta a apărut împotriva alienării, s-a dezvoltat în autonomie și moare de autoreferință. Lucru valabil și pentru fiecare artă particulară, al cărei declin se prefigurează prin reflecția pe care o operează asupra ei însăși. Și se desăvârșește prin demistificarea generală de sine prin sine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
năruiește visele de autofondare colectivă (sau, în corpul politic, de transparență generalizată). În fond, André Malraux și Auguste Comte, unul prin artă, celălalt prin cunoaștere, au urmărit, unul prin religia antidestinului, celălalt prin religia Umanității, aceeași himeră, o emancipare fără alienare. Catedralele culturii secolului XX s-au bucurat de mai mult sprijin și interes, dar au avut aceeași soartă finală ca și bisericile pozitiviste ale secolului al XIX-lea. Se poate deschide un muzeu, dar nu se pot recruta credincioși prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
calitatea de creator, de sursă a imaginilor sale (ca, în trecut, a lui Dumnezeu și a adevărului). Acestea îi "cad de sus" ca grindina ori furtuna, când, de fapt, propriul său sistem de reprezentare le-a "lansat". Mecanism clasic de alienare și de transformare a unei libertăți în mit. Dar ceea ce se extrovertește și se sublimează aici, acum nu în ideea de Dumnezeu, ci în imaginea divinizată și mitizată, nu mai este conștiința unui subiect, ci o mașinărie socio-tehnică. 8 Ecuația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
instituționale și ideologice. Astfel Înarmat, animat de dorința de a ieși din izolarea laboratorului și letargia neimplicatului, preocupat de aspirațiile celor care fac, În jur, istoria lor colectivă, el alege să se sustragă existenței de consumist de situații, pasivității și alienării, glisând de la „a privi” la „a face”, la „a acționa”. Autonomie pentru a face, proclamă Castoriadis, un militant pentru reorganizarea profundă a instituțiilor sociale, a raporturilor economice, politice și culturale, pentru reformă. Psihologul astfel gândit devine un receptacul activ, el
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor, ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită auto-destrucției". De aceea, Poezia are o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la convingerea că puterea personală are un efect minim asupra evenimentelor, acestea fiind determinate de destin, șansă, noroc sau puterea celorlalți. Rotter corelează acest concept cu alte variabile din psihologia personalității, cum ar fi autonomia, nevoia de succes, performanță, competență, alienarea. De asemenea, Rotter presupune că existența unei anumite tendințe interne sau externe a LOC depinde de situațiile obiective, de valorile individuale și de tipul de cultură. în acest sens, numeroase studii interculturale au confirmat diferențele în locus of control între
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fizic uneori imposibil de trecut -, cît mai ales unul de natură psihologică) este adevăratul dușman al individului și al "poporului", oamenii obișnuiți ai acestor locuri au fost puși în situația de a refuza dialogul cu alteritatea. Procesul a echivalat cu alienarea, însoțită de o comunicare socială deficitară. Și pentru că memoria colectivă se construiește în permanență și participă necontenit la clădirea realității sociale, acest clișeu ascuns al "celuilalt vestic care ne pîndește din umbră" a dobîndit valențele unui "adevăr" social funcțional, împărtășit
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
necesitatea unei atare organizări și ordonări la nivel social-istoric, iar istoria o reclamă ca pe o constantă a etosului națiunilor. Omul a avut întotdeauna nevoie de ideologie, deoarece a simțit nevoia perpetuă de redefinire a conștiinței etnice. Orice formă de alienare ideologică duce la suprimarea interiorității și a individualității umane, urmată imediat de arborarea unei măști ca expresie a depersonalizării. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema: Modele de mistificare ideologică în literatură Resurse didactice: Facerea, textul povestirii Hainele cele noi ale împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ci de a încuraja manifestarea potențialului copilului. Ar fi să ne fie mereu rușine de noi înșine... de cât de ignoranți suntem. În fond, niște plebei... (cu fumuri, cu ifose, doar zgomote false și vulgare...). Educația este un fapt pentru alienarea sau pentru lupta cu alienarea ființei omenești? Educația este un fapt pentru integrarea cu ceilalți prin respectarea normelor/regulilor sau pentru exprimarea cât mai personală, mai originală? Trăim striviți de propria noastră mediocritate... Să ne concentrăm mai mult asupra gândului
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
potențialului copilului. Ar fi să ne fie mereu rușine de noi înșine... de cât de ignoranți suntem. În fond, niște plebei... (cu fumuri, cu ifose, doar zgomote false și vulgare...). Educația este un fapt pentru alienarea sau pentru lupta cu alienarea ființei omenești? Educația este un fapt pentru integrarea cu ceilalți prin respectarea normelor/regulilor sau pentru exprimarea cât mai personală, mai originală? Trăim striviți de propria noastră mediocritate... Să ne concentrăm mai mult asupra gândului nostru și mai puțin la
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
conținutul dicționarului, deopotrivă prin alegerea termenilor din vocabularul sociologic și a personalităților prezentate, cât și prin judecățile de valoare pe care autorul le face. Întâlnim în el concepte „uitate”, „ocolite” sau pur și simplu rămase inoperante pentru sociologii din România (alienare, fetișismul mărfii, xenocentrism, sexism instituționalizat, lupta de clasă, îmburghezirea clasei muncitoare, masculinitate hegemonică, oprimarea femeilor, panică morală, injustiție socială, proletarizare, socialism de stat etc.), care, lepădându-se de marxism, au aruncat, odată cu apa, și copilul din copaie. Dacă în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
legată de fidelitatea soției sale, dar și cu ,,vremile” aflate în schimbare majoră, înlocuirea unei lumi cu alta făcând victime între cei care nu găsesc resurse de ajustare a propriilor convingeri. Bătrânul nu face față șocului și se afundă în alienare, așteptând clienți care nu vor mai veni și izolându-se complet. Prezență ușor detectabilă în economia textului, autorul îi atribuie personajului o profunzime artificială, transformându-l în vehicul al opiniilor sale. În nuvela titulară Ț. își construiește un alter ego
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
se duc să urmeze cursuri de calificare, școli agricole ș.a.m.d. Toate aceste identități „moderne” se adaugă celei fundamentale, țărănești, fără să o elimine, tabloul social corespunzând situației din realitatea rurală a primelor două decenii postbelice. Se ilustrează aici „alienarea și dezalienarea țăranului” (Eugen Simion), o sensibilă transformare a umanității rurale, care, chiar dacă nu se desfășura în sensul idilic proclamat propagandistic de autoritățile vremii, are loc în mod vădit și își găsește în V. un observator perspicace și neconvențional. Scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
modernității, cea mai izbitoare fiind ruptura dintre individul uman și instituțiile culturale, politice, sociale, instituții care au ajuns la un soi de autonomism purist și care le transformă din mijloace în scopuri în sine. Este, în definitiv, vechea poveste a alienării. Văzând în tradiții, istorie, instituții, toate rigidizate și antiumane, cauza răului, soluția lui Alain Touraine nu poate fi decât una "postmodernistă", deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. Identificând greșit cauza răului, postmoderniștii sunt condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la cel sincronic, fără periodizări, care ar fi invenții istorizante ale modernilor. Remai sugerează că orice rescriere este și o revoluție, însă orice revoluție nu este nimic altceva decât o repetiție: "Marxiștii au crezut că lucrează la dezalienarea umanității, însă alienarea omului s-a repetat, de-abia modificată"125. Repetăm ca să ieșim din criză, zice Lyotard. Și asta fiindcă eterna revoluție este etern ratată. Aici, Lyotard pune o problemă foarte gravă a istoriei, care nu l-a lăsat indiferent nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încercarea e abandonată a doua zi după violențe și sânge. Ilăul, de îndată ce se scutură de condiția sa, se transformă în ciocan. În esență, e aceeași concluzie cu a lui Lyotard privitoare la iluzia marxistă a dezalienării sfârșită cu o nouă alienare. Lozincile revoluționare, umanitariste, sunt demagogice, cu sau fără știrea actorilor: Cu un cuvânt morala și dreptatea sunt prejudiții făcute de cei înșelători pentru cei înșelați, de ciocan pentru ilău. Ele sunt fraze. Când ilăul se simte destul de tare el devine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
intențiile auctoriale. De regulă, Adrian Leverkühn este catalogat ca spiritul demonic al romanului. Nu, zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom, căci el reprezintă principalul, omogenul, mișcarea entropică, comunitatea germanică interbelică. Din contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre a-și comunica ideile Zerzan trebuie să recurgă la simboluri, la cuvânt. Exegeților nu le-a scăpat cinismul și ipocrizia de a invita publicul să citească o carte împotriva cărții, a limbilor, a culturii, motivând că sunt forme de alienare. În imaginația lui Zerzan, vorbirea nu este darul lui Dumnezeu, ci viclenia diavolului, prin care ni se blochează contactul cu adevărata realitate. El ignoră că, prin cuvânt, omul depășește mediul natural în care trăiește și fără de care el ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
El știe că spusa biblică la început a fost cuvântul ține de stratul ontologic profund. Corespondența strictă dintre o moleculă sau un atom și versul total din oda eminesciană nu-i o simplă metaforă: "Orice ruptură fundamentală, orice traumă, orice alienare provoacă o despărțire de tine însuți, o distanțare de tine însuți, iar instrumentul cel mai precis care efectuează această despărțire este, fără nici o îndoială, cuvântul. Cuvântul, în cazul de față, nu este numai un instrument de ruptură, dar se substituie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]