KorAP: Find »[drukola/base=alienat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...23 >

560 matches

Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

nevoiți a suferi până la venirea D-lui Medic din T. Neamț, odată pe săptămână spre a le aplica medicamente, căci D-l Ballomir, pe cât m-am informat, nu le aplică nici pansamente; mi s-a spus că chiar unii din alienați au murit cu totul de alte boale decât de aceea mintală" (p. 413). Revenind asupra "frumoasei impresii pe care mi-a făcut-o administrația", își exprimă părerea că "pentru suma de 325 lei ce Cassa cheltuiește lunar astăzi, sar afla

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
pe un plan secundar. Peste puțini ani, dealtfel, a început construcția marelui spital Socola, care avea să rezolve, în mare măsură, necesitățile asistenței psihiatrice din Moldova. Fondul Arhivelor Statului Iași deține câteva dosare cu o bogată documentație relativă la mișcarea alienaților, cuprinzând, totodată, o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îi tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau de altă natură lasă să se întrevadă, din aceste documente, drama bolnavului mintal al timpului respectiv. Încercând

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
toate aceste datorii, începea urmărirea, se ajungea la dispute, uneori la conflicte de durată, cum a fost cazul cu primăria și a municipiului Iași. Se întocmea lunar "un tablou de situațiunea bolnavilor ce se tratează cu plată în Ospiciul de alienați de lângă Mănăst. Neamtzu pe comptul diferitelor autorități și persoane particulare" și "cu această ocasiune vă supunem cunoștinței Dvs. și cum se specifică în alăturatul tablou se vede că atăta din autoritățile, persoanele particulare ce internează alienați cu plata pe comptul

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
scandaluri în familie și public amenințând cu lovirea, așa că au devenitu periculos față de societate, după cum se constată de un timp și nu mai este posibil a sta liber, trebuie neapăratu a se interna de urgență în tre-un ospiciu de alienați, neputând aștepta nici o di". Rezoluția, din 12 mai 1892 (deci peste 12 zile): Răspuns că plata minimă cu care se poate admite internarea în Ospiciul de Mănăstirea Neamțului este de 35 lei lunar dar ca spre a fi internat să

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
de Mănăstirea Neamțului este de 35 lei lunar dar ca spre a fi internat să ni se comunice actul de constatare a stării mentale făcut de cel puțin 2 medici în prezența procurorului și în urmă să se regleze transportarea alienatului la mănăstirea Neamtzului". La 1 iunie același an, pacientul a fost omorât într-o încăierare. Complicarea formelor de internare, care prevedeau necesitatea întrunirii a 2 medici și a unui procuror, implica transportul bolnavului într-un centru unde existau toți acești

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
pe contrapagină, care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură fără a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referea a un număr de 25 alienați care zăceau literalmente în beciurile arestului polițienesc și incomodau acum pe reprezentanții ordinii publice. Presiunilor instituțiilor interesate a-și interna bolnavii le răspundea rezistența, uneori foarte opacă, a Epitropiei, care era sensibilă numai față de plata imediată a internării, cum rezultă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
numai cu plată și dacă este din oraș cu 70 lei lunar și plătit pe trei luni înainte", ceea ce a motivat răspunsul prefectului de Putna, care, la 6 martie același an, spune că: "Disposiția de a se trimete Ospiciului de alienați după (sic) lângă mănăstirea Neamțu întreținerea pe trei luni nu o credem echitabilă de oarece foarte ușor se poate întâmpla ca dânsul să moară peste 2-3 săptămâni și atunci suma avansată s-ar pierde". De altfel, s-a încheiat o

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
înțelegere, prefectura Putna acceptând să plătească pe o lună înainte la o nouă propunere a Epitropiei: "se primește pacientul cu plata anticipată pe o lună". Pe o altă cerere a aceleiași prefecturi prin care solicită tot un loc pentru un alienat la același ospiciu sunt două rezoluții la aceeași dată: "nu este nici un loc" prima, tăiată, și a doua, "cu plată se poate admite", motivându-se numărul redus de paturi, dar au existat, deseori, perioade când în Ospiciul Neamț numărul de

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
redus de paturi, dar au existat, deseori, perioade când în Ospiciul Neamț numărul de bolnavi era sub capacitatea de internare. În acest caz, Epitropia nu admitea internarea altor bolnavi la întâmplare și exercita un puternic drept de preferință, refuzând pe alienații care nu puteau plăti. Aceste abuzuri generau multiple conflicte. Din cele de mai jos rezultă această situație. Răspunzând la adresa 2214, președintele Comitetului permanent al județului Iași, cu nr. 3281 din 8 iunie 1892, menționează: "1) că subvenția pe care județul

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
locuiesce, atunci tot omul, făcând parte dintr-o comună și județiu, fiecare trebuie să plătească găzduirea sa și atunci unde este ospitalitatea gratuită dăruită de donatori, garantată de lege și pusă sub auspiciul Sf. Spiridon și onor Epitropii?" Cazurile de alienați abandonați erau tot mai numeroase. Intervenind Ministerul de Interne, cu o anchetă, a mediat oarecum un acord între Epitropie și Prefectura orașului Iași, prin adresa care a venit la o lună de la apariția neînțelegerii de care ne ocupăm. Prin adresa

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
către Epitropie la 9 iulie 1982, ministerul menționa că "tot acum am scris D-lui Prefect de Iași să ia măsuri pentru Comitetul Permanent de a avisa la mijloace pentru a plăti o subvenție mai cuvincioasă și echitabilă pentru întreținerea alienaților în arătatele ospicii". Dar credem că am exemplificat suficient aceste diferende de pe urma cărora sufereau bolnavii, despre care, pe o adresă de refuz de internare fără bani, prefectul de Iași menționase: "nenorociții care se trimet spre internare de către Comitet sunt acei

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
și numărul cererilor de internare a devenit enorm. Am putut număra sute de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Consiliului puterilor girante (care fusese instituit de Tratatul de la Paris). O broșură redactată de grecul E.S. Loverdos, "Question du monastère de Golia, à Iassy", în 1859, acuza guvernul de a fi impus construirea în incinta mănăstirii a unei case de alienați, care să fie întreținută de mănăstire. După ce a administrat ospiciul între 1852 și 1860, Ministerul Treburilor din Lăuntru al Moldovei l-a transmis instituției Epitropiei, acordându-i o sumă anuală de 530 galbeni. În această perioadă a istoricului ospiciului, au

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
caracteristică acestei unități, în perioada de început a psihiatriei românești. Pentru curățenia corporală a bolnavilor erau pieptănate cu "peptene des", aflate doar în număr de 4, și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienați, aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persistă încă în primele decenii ale secolului al XX-lea, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
permite nici o activitate agricolă cum era la Neamț. Probabil că bolnavele stăteau tot timpul în saloane, pe cele două bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele roșii, "boite roșii". Sumarul mobilier, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac și din necesitate (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele 4 clopote chema, probabil, la masă. Este, la Golia, de altfel, o imixtiune

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
a existenței bolniței și apoi a ospiciului de la mănăstirea Adam, nu putem descifra nici durata existenței sale. Instituția nu mai funcționa în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca Prea mică pentru a fi preluată administrativ de Epitropie, unitatea staționară de la Râșca a continuat să primească alienați până spre 1890, după are nu mai găsim nici solicitări, nici repartizări de bolnavi către această mănăstire. În aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca Prea mică pentru a fi preluată administrativ de Epitropie, unitatea staționară de la Râșca a continuat să primească alienați până spre 1890, după are nu mai găsim nici solicitări, nici repartizări de bolnavi către această mănăstire. În aceeași perioadă mănăstirea a decăzut mult, chiar și zidurile sale ruinându-se până în prezent. Referirile pe care le avem despre Râșca ne

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
însă că îngrijirea bolnavilor era lăsată în seama călugărilor, la această mănăstire existând o astfel de tradiție care s-a perpetuat până spre cel de al doilea război mondial, când la Râșca a fost adăpostită o unitate militară spitalicească. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca are foarte multe necunoscute. Interesându-ne în mod special despre această activitate, am căutat la fața locului eventualele relicve. Ni s-au părut interesante încăperile prevăzute cu resturi de gratii la geamuri și la uși. Aceste chilii

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Iașului, alături de Catedrala și de Centrul Mitropolitan Iași. Casele și vechile chilii ale fostului seminar de la Socola sunt date în folosință comunei Bucium, care le transformă în spații pentru o "Școală de meserii". Din anul 1898, începe amenajarea "Ospiciului de alienați" și cu această ocazie vechile clădiri sunt dărâmate. S-a păstrat până în zilele noastre o singură clădire autentică și reprezentativă pentru fostul seminar, cu un demisol și parter destul de spațioase, dar jalnică în ceea ce privește structura de rezistență, forma estetică exterioară și

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
funcționat provizoriu într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana. Acest ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca "Ospiciu Comunal", alteori ca "Spitalul Comunal de Alienați". A fost condus de L. Zlișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist (D-l farmacist Bzisersei etc.), deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai ales la aspectele contabile ale instituției, de aceea nu le vom menționa decât în măsura în care din ele putem extrage date cu caracter medical. În mod indirect rezultă că Ospiciul Spitalul Comunal de Alienați a fost înființat de comună, subordonat acesteia prin intermediul despărțământului celui de-al V-lea despărțământ sanitar. Activitatea instituției rezultă din mai multe note de plată în total 39 vizite cât și dintr-o serie de mențiuni și rapoarte. Dintre acestea

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
raport cuprinzător cu privire la starea acestui Spital Comunal, raport care aparține aceluiași medic dr. C. Bottez. Pe baza acestui raport, putem reconstitui câteva din datele privind existența și condițiile de funcționare a instituției. Raportul menționat ne informează că Ospiciul Comunal de Alienați "a început a funcționa în zioa de 26 iulie 1883". La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
informează că Ospiciul Comunal de Alienați "a început a funcționa în zioa de 26 iulie 1883". La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de zile", cu rezultatele menționate de doctorul Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 augustu, cuprinsu de

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de zile", cu rezultatele menționate de doctorul Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 augustu, cuprinsu de mania acută cu idei de persecuțiuni, au ieșit deplin vindecat la 24 octombrie după un tratament de 84 zile. Altul, Dimitrie Sasu, intrat la 16 Augustu suferind

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil: este în afara orașului și insuficient ca spațiu, subliniind că " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu e de aseminea vicios, patru camere, una pentru gardieni, una pentru bucătărie, remân douie propriu disa pentru alienați, din acestea una foarte mică abia permite instalarea a două paturi și acestea lângă ferestre, alta mai mare în care ar încape trei paturi, dar care fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]