1,519 matches
-
spre înaltul cerului, coborând cu savoare spre nimicirea entității om. Cuvântul este rodul ideilor noastre și unul dintre cele mai puternice fermentări de distrugere a semenului, cu dureri de neînchipuit. Unii dintre noi îl folosesc pentru mângâierea inimilor bolnave, a alinării durerilor fizice sau sentimentale, alții îl au ca sprijin în a-și declina favoruri sau dorințe pierdute. Cuvântul este instrumentul sensibilizării, al curtoaziei dar și al distrugerii maxime a omului, când este exprimat de o minte secată de vârtejul întunecat
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
carte, îmi așez tacticos ochelarii, citesc rânduri și pagini, o închid, deschid o alta, citesc și din ea, meditez asupra unor sintagme, compar idei și mă simt ușurat că în acest spațiu sunt eu. Mă apuc și scriu. Scrisul este alinarea literatului, stăpân deplin peste tot ceea ce așterne pe pagina albă ce îl face nemuritor. El alege personajele, le distribuie și le dă posibilitatea să se exprime și să se manifeste. Le caută îmbrăcămintea, trăsăturile feței și le face să concorde
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
făcut. Acum am venit la control și am vrut să-i dau înapoi banii. A sărutat copilul pe frunte, s-a întors către mine și mi-a zis: < > Să-i dea Dumnezeu sănătate, că el chiar e un Dumnezeu al alinării suferințelor oamenilor!” Acesta a fost doctorul Pesamosca. Întreaga lui viață a fost suferință, alinată însă de binele pe care l-a făcut pentru oameni. Putea să fie foarte bogat, și nu aici, în România, Țara din ceață, ci undeva în
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
un autentic barbar!” se dojeni el îngrijorat. Foamea speriată de atentatele grosolane la integritatea ei, renunță să-și mai ceară drepturile și se ascunse prevăzătoare prin dulapurile întunecoase. Focul ce-i ardea pielea se înteți insuportabil, dar marea promise o alinare certă în apele ei primitoare. Carlos se aruncă în valuri odată cu luna ce se rostogolea jucăușă sub brațele lui viguroase și înotă din ce în ce mai revigorat de senzația de bine ce se reinstaura în mintea greu încercată de agresiunile viciului. Pe plaja
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
Articolele Autorului Hai să ne jucăm de-a Începutul! Să privim cu teamă către nori, să simțim întâiul și durutul strigăt al chemării... Printre ploi de iubire, și credință, și visare, să ne îmbete al apusului senin. Soarele ne fie alinare, iar Lumina Lunii Dar divin! Referință Bibliografică: JOC / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
JOC de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368974_a_370303]
-
Gârbova femeie trece Peste valul tot mai rece Și adună maci în floare Din Iubirea ce nu moare... Urcă visu pe un steag Chiar de știe că-i beteag Și-i dă mir din tei în floare Ca să-i fie alinare... Prin castele de nisip A găsit în zori un plic Nu-l deschide cred de teamă Că frumosul se destramă... 07.05.2016 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Uneori... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954
UNEORI... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369049_a_370378]
-
acceptă destinul și scrie. Uneori mă întreb, când mai doarme?! O foame nebună de cuvinte o stăpânește și dezlănțuită, fiecare suspin devine poezie. Captivă unei iubiri zbuciumate, poeta iubește infinit și sacru, încalcă reguli, îndură canonul umilinței și își găsește alinarea doar în poezie. Căderile o întăresc, iar suferința o înalță! Ana și-a construit universal ei liric, viața începe și se termină cu cel care îi este muză, oxigen, cer, pământ, medicament, apă, sete, hrană, cântec și descântec. Aleargă îndrăgostită
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
pe care simte nevoia să-l adore, să îi mărturisească dragostea, prin fiecare faptă ori gând pozitiv. Suferința îngerului de piatră, strâns legată de limitările firii umane, este, de fapt, durerea omului viu în fața neputinței de vindecare a omenirii, de alinare a sângerărilor perpetue ce-i slăbesc puterea. Povestea hoțului, a tatălui disperat de boala fiului său, a bătrânului pescar pierdut și regăsit, sunt doar ipostaze ale unei certe vindecări, pe care doar îngerul din piatră o poate aduce. O carte
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
ceară fu singurul răspuns... -Cine e Reny? întreabă fetița intrigată de numele rostit de bunic, dar străin ei. -E fox terrierul rămas de la mama... înainte de a pleca. Bunicul tău l-a iubit foarte mult, ani buni i-a fost singura alinare, eu prea eram icoana vie a mamei... * „Sub Podul Mirabeau, Sena unduie lin./ Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
pian în acea zi. El mi-a răspuns că nu mi-a adus nicio poezie. Oare așa să fie? Cine știe? E o enigmă. O taină. - Maestro Eugen Doga https://soundcloud.com/eugen-doga/in-amintirea-mamei Comentarii:- Anisoara Cebotari: Amintirile sunt o alinare a sufletului... O melodie, ce mi-a stors lacrimi de dimineață. Lacrimi de dorul Mamei... Lacrimi de compasiune și condoleanțe pentru Mama Maestrului Eugen Doga -pe doamna Lisaveta, pe care am cunoscut-o.. Scumpe Mame, Fie-Vă Țărâna ușoară!! Dumnezeu
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
de la rădăcină e uriașă dar ducerea lui mai departe poartă un simțământ de smerenie a evlaviei, deoarece leagă o iubire simplă nedisimulată de rugă, conștiință umană, viață sufletească. Nu toți cei ce cred că interpretează cântec făuresc îmbogățirea spirituală și alinarea cu glasul lor, unii inflamează urechea și porii sufletului fără niciun bine pentru ascultătorul elevat, de la omul simplu la academician și cu toate acestea pe acei ziși cântăreți nu-i rod succesele ieftine, urgente, false. Ei cântă ca un aparat
TRAIAN ŞI VALERIA ILEA. CONTRA CELOR CE COMBINĂ CÂNTECELE CU NIMICUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369892_a_371221]
-
-i toată. Ce amintiri voiesc ca să mai scurme, să tulbure trăirea fără pată? Durerea-nvăluie,iar pieptul geme în chinul și oftatul neîncetat. De ce a trebuit ca EL să cheme mult prea devreme suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana care doare Vezic-a plecat,e lipsă,că ți-e dor, cu neputința lupți și te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
rupând iubiri de tot ce a fost o vrajă. De tot ce a fost Luceafăr dimineții O Doamne,tu le rânduiești pe toate, ne mângâi în durere cu uitare lăsând speranța că odată,poate, ne-om reîntâlni și avea-vom alinare... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: In Memoriam / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
urca. Privește apa lină de izvor Să vezi ce-nseamnă al ei dor, Căci ea din sânul care pleacă Nu mai revine niciodată. Tu guști din sânul ce-l iubești, cu însetare Dar când nu-l ai găsești în altul alinare, Și-atunci, fără să vrei, tu-ți vinzi iubirea Înlocuindu-ți cu iluzii, fericirea... Trăiește viața cum ți-e dată Și numai te mai gândi la plată, În fața morții, toți plătim la fel tribut Același suflet, cu răni ce au
PRIVEŞTE SPRE TINE de ANA SOARE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369977_a_371306]
-
din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să ne-aduci purificare Moș Crăciun cu plete sure Cu fulgi albi, cu stele pure, Să mângâi a noastră stare... Moș Crăciun cu plete dalbe Prins în vântul de schimbare, Dăne-un sfat spre alinare La a sărăciei salbe... Prinse-n vântul de schimbare Schimbă tu legile strâmbe Și-adu-n sacul tău, nu drâmbe, Ci belșug și-ndestulare... Schimbă prețurile umflate Pentru noi, aflați în criză Și ne-oferă noua miză Pentru vremuri mai bogate... Pentru
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370115_a_371444]
-
Îl găsești la Dumnezeu! Rugăciunea,e scăparea, Și din boli și din necazuri Far,ce luminează marea, Când te zbați între talazuri! Rugăciunea-i ,bucurie, De a cere Tatălui, Să-ți trimită,tot ce știe, De folos,sufletului! Rugăciunea-i,alinarea, Vieții noastre,pe pământ, Căci ea ne arată Calea, Către Viață-n cerul sfânt! Rugăciunea,este armă, Ce alungă pe cel rău, Capul șarpelui ea sfarmă, Când te rogi lui Dumnezeu! Rugăciunea-i ,o aripă, Ce te poartă-n ceruri
RUGĂCIUNEA! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370511_a_371840]
-
-nghite năzuințe pe loc și face moarte ? Stai, te rog, o clipită, și cugetă mai calm Și dacă nu ai harul caută-l într-un psalm. Scrutează drumul vieții cu dor și cu răbdare Și pragul senectuții îți va da alinare... Îndreaptă doar privirea spre pragul cel de sus Și vezi că dezlegarea ți-o dă doar El, Iisus Laval, decembrie, 2014 O, DOAMNE, DOAMNE , de Melania R.C. Și ca bătrânul Iov, îți mulțùmec, O, Doamne, Pentru tot ce mi-ai
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
se poate face... Copiii Tăi se-afundă-n glod, Păcatul urcă pân-la nori, Și fețe pale din norod, Te amintesc...arareori! Dezleagă Tu, cu Harul Tău Povara ce îi ține strâns, Și șterge tot ce este rău. De pe al lumilor cuprins ! Dă alinare celui viu Și ocrotire celui trist, Vindecă sufletul pustiu, Cu duh, sfințește-ne, Tu, Christ ! Rătăcitori, fără credință, Pășim prin lume fără rost, Dă-ne putere, biruință, Și sfintele vremi, ce au fost... Și crește azi, în noi, tărie, Îndemn
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
Atunci am învățat din sâmbure de aur: Triumfă doar acel ce face bine. Te ștergi de praf, prinzi coarnele de taur, Finalul basmului e regizat de tine. Matur mă cufundam în viață Agonizând în gânduri nerostite, Reinventasem para mălăiață Și alinări de vise prăfuite... Captiv în ramă de inimă-albastră, Abandonasem poveștile știute, Uitasem cânt de pasăre măiastră, Zăceau năuce alergări de ciute. Spirală de-amintire m-a atins pe umăr Șoptind de verdele iubirii-iscoditoare, De flori alb-roze primăvara-n măr, Lăsând
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
Captiv în ramă de inimă-albastră, Abandonasem poveștile știute, Uitasem cânt de pasăre măiastră, Zăceau năuce alergări de ciute. Spirală de-amintire m-a atins pe umăr Șoptind de verdele iubirii-iscoditoare, De flori alb-roze primăvara-n măr, Lăsând confuziei dorința de-alinare. Referință Bibliografică: FINAL DE BASM / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
minieră. Pot să vă întorc întrebarea ? - Asistentă medicală ... Nu știu de ce nu m-a mirat răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit în permanență că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SPRE PORTUL VISAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SPRE PORTUL VISAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369465_a_370794]
-
orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive care urcă pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la gura sobei ne deapănă amintiri plăcute... ca o alinare a sufletului. Mi-aduce aminte de serile din căsuța noastră din Sărătenii vechi, petrecute la gura sobei, pe genunchii tatii, care ne recita poezii ''de la români'' - / Afară ninge liniștit/Și-n casă arde focul/ Iar noi pe lângă mama stând/ Demult
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
ori folcloric) să depoziteze fructul de grâu, bob după bob. Una dintre apreciatele artiste moldovence, parte a acestui trup și acestui suflet ce fac front comun cu iubitorii lor, poartă un nume căruia-i revine incontestabil un înalt merit în alinarea adâncă a zilelor vieții noastre, păstrând astfel distanță de posomorâre, această atât de statornică măcinare adâncă a omului. Numele e Vasilica Tătaru! Cu această artistă viața e mai lungă, mai strălucitoare, mai surâzătoare, iar pe toate cărările ei te bucuri
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
ne stingem Și oricât noi ne-am ruga Să ne lase viața-n viață, Soarta... nu ne va ierta. Gândurile-mi plâng de grijă Visurile nu mai vin Când în alb, noaptea se-mbracă, Somnul mi se zbate-n chin. Alinare îmi dă scrisul... Gândurile-mi pe hârtie Când le-aștern să odihnească Mă privesc cu bucurie... Și atunci îmi spun șoptind Noaptea să nu mă audă, Despre viață, că-i frumoasă. Lacrima... ochii-mi inundă. Copyright © 2016 D. Theiss Referință
LACRIMA... OCHII-MI INUNDĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370653_a_371982]