647 matches
-
plângeau de tot felul de dureri și afecțiuni În timp ce te strângeau de genunchi! Vizitele mele Îi ridicau Întotdeauna moralul Desdemonei. ― Bună, păpușa mou, spunea ea, zâmbind. Mă așezam pe pat și ea mă mângâia pe păr, gângurindu-mi cuvinte de alint În grecește. Când venea fratele meu, Desdemona rămânea cu o expresie fericită pe chip atâta cât stătea el acolo. Dar cu mine, după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul despre cum se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
porii. O contemplă în tăcere, cu sufletul opărit. Domina, așa îi spune și el, la fel ca toți ceilalți membri ai fa miliei, de la copii până la servitori. Nu scumpa mea, ci domina. Nu i-a șoptit niciodată un nume de alint. Nu i-a cerut-o și nici el n-a simțit nevoia. Ea este domina, stăpâna casei. Prezența ei impune reținere în conversație și comportament. Nu i-a permis niciodată să apară gol, după cum nici ea nu i-a arătat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inteligente fac alegeri proaste În materie de bărbați. Apropiindu-mă de 40 de ani, aproape m-am convins să mă mărit și să fac un copil. El mă iubea profund și-mi vorbea cu tot vocabularul romantic: destin, diminutive de alint prea jenante ca să le pot repeta. În mod firesc, mă simțeam și flatată, și emoționată. Nu era chipeș la modul convențional, dar găseam că avea un spirit puternic care funcționa ca un ciudat afrodiziac. Din punct de vedere social era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și cei doi frați ai mei am fost crescuți de prima soție a tatălui meu. O chema Bao Tian - „Boboc Scump“ -, un nume nu tocmai potrivit. Noi, copiii ei vitregi, eram obligați să-i spunem acelei acrituri pe numele de alint, Mamă Scumpă. Toate deficiențele emoționale mi s-au tras de la ea. Excesele, după cum am spus deja, de la mama. Conform spuselor Mamei Scumpe, ea ar fi fost singura soție a tatălui nostru dacă nu ar fi insistat pe lângă el să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cea mare. O jumătate de oră mai târziu, În Sala Mare, Heinrich turna șampanie În pahare de plastic. Pentru plăcere și frumusețe, pentru noi prietenii și amintiri care durează, spuse el cu căldură. Acum urma să le dea nume de alint: „marele nostru conducător de grup“, „distinsa noastră doamnă“, „iubitorul nostru de natură“, „omul nostru de știință“, „doctorul nostru“, „geniul nostru rezident“, „fotograful nostru iscusit“, și așa mai departe - aceleași descrieri de duzină cu care-i blagoslovea pe toți clienții ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit Și aș mușca-o acum:o Evă cu alt fruct oprit... Lumină-i în iubirea pornită
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să se răspândească zvonul în rândul VIP-urilor că produsele lui Candace Biggly aveau ceva special; și gata vâlva. Apoi a venit și numele. Nenumărate persoane, inclusiv mama, mi-au povestit că, de fapt, „Candy Grrrl“1 era numele de alint pe care i-l dăduse Kate Moss lui Candace. Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar nu e adevărat. Candace și soțul ei George (o jigodie) au plătit o agenție publicitară scumpă să inventeze numele (precum și logo-ul cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să te întreb câte ceva despre întâlnirea ta cu Neris? De pildă, ce te-a convins că era pe bune? Au fost niște lucruri personale de care nimeni altcineva n-ar fi putut ști. Eu și Trish, aveam nume speciale de alint. A zâmbit, puțin stingherit. —Și Neris mi le-a spus. Asta părea convingător. —Trish ți-a spus unde se află? Vechea mea obsesie: unde se afla Aidan? — Am întrebat-o și mi-a zis că nu putea să descrie locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o pe Trish, poate că nu. Tot ce știu e că m-a ajutat la acel moment, m-a împiedicat probabil să mă duc la fund de tot. — Îți amintești că mi-ai zis că a ghicit numele voastre de alint? Cele pe care le aveați tu și Trish unul pentru celălalt. Care erau? O altă ezitare, un alt râs stânjenit. —Mitchie și Trixie. Mitchie și Trixie? Aș fi putut să ghicesc asta pe gratis. —Mda. Ei bine, după cum spuneam, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se adaugă subofițerii și ajutoarele. Grație formației dreptunghiulare a centuriei, manipulul devine un fel de poartă care se poate deschide sau închide în mai multe moduri, permițând frontului roman să ia diferite forme geometrice deosebit de utile. Mediculus: diminutiv latin de alint - literal „mic medic“. Mentula: termen obscen cu care romanii indicau organul sexual masculin. Milă: o milă romană măsoară ceva mai mult de 1.800 m. Mirmilon: numele provine din limba greacă; rădăcina etimologică (mu sau my) înseamnă „închis“, „ascuns“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iarba vorbea, iar florile cântau. în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El, un om istovit, umbra trecutului său, cu siguranța pe care i-o dădea cunoașterea unui mare eșec; eu, un om incomplet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe Noimann oare ca, vârându-se sub pat, să răscolească lenjeria intimă În căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
CÂND?... Când e alint și când e înșelare Din toate gesturile pe care le împarți? Că nu mai știu de-i sâmbătă ori marți, Iar trecerea minutelor mă doare... Cu toate ale tale, timpul crud, Ca într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare Și mă întreb în clipe de tăcere, Fără a ști ce drumuri te vor cere, Când e alint și când e înșelare?...
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
GLIA STRĂMOȘEASCĂ Și-n boarea dimineții e-un alint De-o mână strămoșească, din uitare Pe frunte dat, drept binecuvântare, La hotărârea noastră fără clint... Ca stânca stăm aici cu-mpotrivire, Granit îmbălsămat de-atâți străbuni De două mii de ani rotind cununi Visând o pace cu desăvârșire... La blidul
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
FRĂMÂNTĂRI Cutremurate ape mă-mpresoară Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de cenușă peste mine cern; Înspăimântat, îmi caut o cărare, Dar
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
O, cât de tristă, cât de tristă ești, Tu, floare pensulată cu uleiuri Ce pari căzută din vecii cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
Dumitru. În cele din urmă, au coborât din sanie, fiindcă era mai plăcut să meargă cu pasul sub ninsoarea neostoită. Mergeau tăcuți. Fiecare cu gândul lui... Moș Pavel a luat calul de dârlogi, îndemnându-l la drum cu vorbă de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise el că „neamțu’ o pornit război cini mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Drept e că mai apar și unele etichetări destul de blânde, cu nume de animale agreabile ca vacă, gâscă, gaiță sau capră, dar și acestea numai rareori. Prin pereții cu mare permisivitate sonoră îmi mai este dat să aud și unele alinturi adresate de consoarte soților, la fel de nevinovate: bou, idiot, tâmpit, măgar, bețiv, afemeiat ș.a. Una peste alta, putem spune că destinul ne-a favorizat atunci când ne-a adunat să conviețuim sub același acoperiș în blocul pe care cu mândrie îl putem
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
gândul se-ndreaptă spre tine, în joacă, Iar luna se plimbă alene prin veacuri, Luceferi dorind să viseze, provoacă Povești de iubire ascunse-ntre lacuri. Când totul din jur ne îndeamnă la viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De aur e tăcerea", cuvântul de argint. Un suflet, un ghiocel... Un ghiocel răsare din noroi Privind la lumea tristă și stingheră, Vestește primăvara, calde ploi, Păcat că puritatea-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui în pat? Mi-ai luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de dor. Bob de vise ne’mplinite, Frunți de neguri adumbrite, Alint blând la sân de mamă, Griji sub colțuri de năframă. Răsărit de soare blând, Pâine la cel ce-i flămând, Mână caldă-n altă mână, Două inimi împreună. Floare albă răsădită Cu rouă de ochi stropită. E porunca pururi sfântă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mitu, care, pe atunci, n-aveți voi de unde ști, nu avea porecla de Păcătosul. Dordonică, trecut prin greutăți și rele pe care noi, ceilalți, nu le Încercaserăm, se arăta cel mai Înțelept: „Nu se știe niciodată. Dumnezeiașu’ - așa am auzit alintul pe aici, pe la voi - poate să facă orișice spre mângâierea păcătoaselor noastre suflete și trupuri”. Eu nu ziceam nimica pentru că, după cum bine știți, aveam a mă lupta cu boala. Nici nu terminase bine Înțeleapta vorbă Încrezătoare, că lucrurile au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]