2,496 matches
-
și a semnificației, traducere comparativ-cumulativă de Nicoleta Loredana Moroșan și Dorel Fînaru după versiunile din limbile franceză și spaniolă, în vol. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coordonatori), Limbaje și comunicare, vol. X, partea I: Creativitate, semanticitate, alteritate, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, pp. 9-12. Crowley, Terry; Bowern, Clăire, Ăn Introduction to Historical Linguistics, Oxford University Press, Oxford, 20104. Dalby, Andrew, Dictionary of Languages. The definitive reference to more than 400 languages, Columbia University Press, New York, 1998, 20042
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
175, 176, 177, 178, 180, 181, 182, 184, 185, 186, 226, 238, 239, 242, 244, 247, 248, 251, 252, 253, 264, 269, 272, 273, 274, 275, 277, 283, 308, 310, 311, 312, 314, 342, 351, 362, proto-~ 176, 177, 181 alteritate 33, 34, 40, 41, 47, 65, 99, 126, 127, 131, 356 alternanta 77, 88, 89, ~ consonantica 89, 139, 178, 201, ~ fonetica 58, 59, 101, ~ morfologica 141, ~ vocalica 68, 89, 139, 141, 168, 220 amerindă 219 amerindiana 18, 44, 58, 61
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și a semnificației, traducere comparativ-cumulativă de Nicoleta Loredana Moroșan și Dorel Fînaru după versiunile din limbile franceză și spaniolă, în vol. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coordonatori), Limbaje și comunicare, vol. X, partea I: Creativitate, semanticitate, alteritate, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, pp. 11-12. 54 Louis Hjelmslev, Le langage. Une introduction, Éditions de Mînuit, Paris, 1966, p. 127. 55 Am în vedere ceea ce în lingvistică tradițională se numește "clasificare morfologica" a limbilor. (Mai exact, poate, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
noului val" din lingvistică românească actuala, o lingvistică influențată din ce in ce mai mult, așa cum e și firesc, de principiile generale ale lingvisticii coșeriene. Volumele sale Sinonimia frazeologica în limba română din perspectiva lingvisticii integrale (2007), Lingvistică integrală coșeriană (2012), Discursul repetat între alteritate și creativitate (2008, ca editor), Frazeologie românească (2013), precum și cîteva zeci de studii și articole îl plasează pe autor în fruntea curentului integralist, care, în mod normal, ar trebui să domine autoritar următoarele decenii ale lingvisticii românești. 106 Cristinel Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
uni konstanz.de/ archive. 190 Eugeniu Coșeriu, Lingvistică textului că hermeneutica a sensului, traducere din limba spaniolă de Dorel Fînaru, în vol. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coordonatori), Limbaje și comunicare, vol. X, partea I, Creativitate, semanticitate, alteritate, Casa Editorială Demiug, Iași, 2009, p. 127. 191 Eugeniu Coșeriu, Lingvistică textului. O introducere în hermeneutica sensului, ediție îngrijita de Jörn Albrecht, versiune românească și index de Eugen Munteanu și Ana-Maria Prisacaru, cu o postfața de Eugen Munteanu, Editura Universității
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
condițiile în care membrii unei societăți democratice și pluraliste cu interese concurențiale vor reuși să ajungă la un acord politic. Justiția, ca valoare originară și incontestabilă a dreptului, denotă în primul rând o atitudine a conștiinței ce implică ideea de alteritate, adică considerarea simultană a mai multor subiecte puse pe același plan și reprezentate unul în funcție de celălalt. Ideea de justiție este strâns legată de ideea morală, stând la baza întemeierii realțiilor interumane. "Justiția este un fel de echilibru între părți, de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Ciorba magică este gata, lipsesc numai vecinii tăi”, și femeia merse să-i cheme pe toți și împreună mâncară acea ciorbă magică ce era rezultatul colaborării tuturor. A colabora la binele comun cere multă răbdare și o muncă persistentă de alteritate într-un proces de creștere care îl angrenează pe fiecare într-o operă de promovare ce nu se oprește la o bunăstare aparentă dar care îi angajează pe toți într-un proces de creștere care are ca scop un proiect
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
implicată în a se conștientiza pe sine și în a se relaționa fără a se pierde pe sine în mediul înconjurător, pentru a colabora și a se susține de-a lungul drumului spre sfințenie. „În această deschidere progresivă spre lumea alterității prezența celuilalt ca mărturisitor prudent și discret poate fi condiția indispensabilă pentru a dobândi sau redobândi acel grad de încredere și de siguranță relativă ce permite să se întrevadă chemarea și să se înceapă parcursul descoperirii sale”. 1. „Dumneavoastră sunteți
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
permanentă experimentată în practică, spus așa mai pe scurt. Un prim nivel implică capacitatea de atenție și conștientizare. Ceea ce cere capacitatea de a veghea asupra calităților și a defectelor fiecăruia, convinși fiind că diversitatea poate să contribuie la dezvoltarea unei alterități firești și la creșterea tuturor. Al doilea nivel se referă la dinamicile interpersonale prin care fiecare are posibilitatea să-i recunoască și să fie recunoscut de ceilalți. Conform acestei perspective evolutive persoanele sunt stimulate continuu să descopere în raporturile lor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și real este modelată de alegerile continui pe care fiecare le face în mod gratuit și generos, fără să renunțe la o întâlnire sinceră și constructivă cu celălalt. În raporturile simple și banale de fiecare zi se recunoaște bogăția unei alterități speciale în care „fratele și sora devin sacrament al lui Cristos și al întâlnirii cu Dumnezeu, posibilitatea concretă și, mai mult, necesitatea de netăgăduit pentru a putea trăi porunca iubirii reciproce și deci comuniunea trinitară”. 3. Unele indicații pentru un
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dar nu-mi dau bine seama cum de s-a aflat el Însuși Într-o situație asemănătoare. - Și totuși, continuai eu, știi foarte bine că În Sofistul demonstrează că principiile primare sunt În număr de cinci, și anume: ființa, identitatea, alteritatea și apoi, pepozițiile patru și cinci, mișcarea și stabilitatea 2. În Philebos, folosind un alt gen de clasificare, notează că mai Întâi au existat infinitul și finitul, apoi Împreunarea unuia cu celălalt, care se află la originea oricărei creații; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unit se desface și se separă din nou1. După părerea mea, această a doua diviziune nu este decât o replică la prima, deoarece creația corespunde ființei, infinitul corespunde mișcării, iar finitul - stabilității; principiul unirii corespunde identității, iar cel al separației - alterității. Dar, chiar presupunând că aceste două diviziuni nu corespund perfect una cu cealaltă, În orice caz rămâne stabilit că Platon a fost acela care a clasificat astfel toate lucrurile, și Într-un caz, și În altul, În cinci genuri șgeneț
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În mai multe secțiuni. Nu Încape Îndoială că pe ființele fără moarte șmonimaț și divide le priveștede ce ele posedă mai multă coeziune internă și că evită pe cât posibil orice diviziune și orice separare. Nu-i mai puțin adevărat căprincipiul alterității le amenință Întru câtva și pe ele și, În substanțele inteligibile, provoacă raporturi inegale și uneori «forme» mai mari decât intervalele care separă corpurile În spațiu. Iată de ce Platon, ridicându-se Împotriva celor care declară că Universul șto panț este
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
uneori «forme» mai mari decât intervalele care separă corpurile În spațiu. Iată de ce Platon, ridicându-se Împotriva celor care declară că Universul șto panț este Unul șto henț, afirmă În schimb că există «ființa» șto onț, identitatea șto tautònț și alteritatea șto heteronț 1. Ca un element comun, «mișcarea» șhe kinesisț și starea șhe stasisț. O dată acceptate aceste cinci principii, nu este de mirare că și fiecare dintre cele cinci elemente corporale șsomatika stoicheiaț apare ca o copie și ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
focului și al mișcării. Natura dodecaedrului are proprietatea de a conține În sine toate celelalte «figuri». Poate trece deci drept imaginea ființei raportate la universul corporal. Cât despre celelalte două corpuricare au mai rămas, icosaedrul participă cu precădere la principiul alterității, iar octaedrul la acela al identității. Iată, așadar, de ce acest ultim corp produce aerul, (E) care Închide În el orice substanță Într-o singură formă. Celălalt corp produce apa care, prin amestec, ajunge să aibă numeroase Însușiri. Prin urmare, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care, prin felul cum se formează, ține și de o categorie, și de alta, dar prin propria sa natură este impară 1. Așadar, deoarece natura sensibilă și corporală se află divizată În mai multe părți printr-o serie necesară a alterității, care Îi este Înnăscută, s-ar fi cuvenit ca primul număr al acestor serii să nu fie nici primul număr par, nici primul număr impar, ci un al treilea număr, compus și din paritate, și din imparitate,În așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
capăt acestei dizolvări și, cum materia avea tendința de a se despărți În două, el a așezat În centru unitatea șhe monasț, În așa fel Încât să Împiedice procesul de divizare a Universului șto panț. Pluralitatea lumilor provine, așadar, din alteritate, care este proprie indeterminismului; totuși, influența identității și a determinării a făcut ca această pluralitate să devină impară, și impară În maniera pe care am expus-o, deoarece acest principiu nu a Îngăduit naturii să se extindă dincolo de ceea ce i
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fără de viață. Oameni inteligenți fac eforturi uluitoare de a vărsa râuri de cerneală împotriva identității. Un domn pe nume Leon Wieseltier a scris chiar și o carte cu titlul Împotriva identității 112. Filosofii antiidentitari ai diferenței ar putea descoperi că alteritatea n-are sens fără identitate, fără adevăr. Bătrânul cugetător din Archaeus observă: "Cu toate schimbările ce le dorește un om în persoana sa, totuși ar vrea să rămâie el însuși... persoana sa. Am cunoscut oameni ce doreau a fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
respingând dogmatismul teologic (dar poate că tocmai de aceea este un creștin!, n. n.). Și totuși gândirea sa are intonații religioase". Ființa "se dă" omului prin Lichtung "și ea îl interpelează pe om", pentru el Ființa nefiind Dumnezeu, "ci o infinită alteritate"408. Dar în teologia Părintelui Stăniloae chiar așa stau lucrurile cu Dumnezeu care "îl interpelează pe om" într-o "infinită alteritate" Treimică. Ontologia fundamentală a lui Heidegger este una dintre marile opere ale transmodernității avant la lettre, din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se dă" omului prin Lichtung "și ea îl interpelează pe om", pentru el Ființa nefiind Dumnezeu, "ci o infinită alteritate"408. Dar în teologia Părintelui Stăniloae chiar așa stau lucrurile cu Dumnezeu care "îl interpelează pe om" într-o "infinită alteritate" Treimică. Ontologia fundamentală a lui Heidegger este una dintre marile opere ale transmodernității avant la lettre, din secolul al XX-lea. De aceea, reamintesc, filosoful și teologul grec contemporan, Christos Yannaras, l-a putut citi pe Heidegger în buna vecinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de continuitate a existenței. Este vorba deci ca adolescentul să-și însușească un corp cu noi potențialități și să se distanțeze de obiceiurile copilăriei și de părinți. Dar chiar în cadrul acestei schimbări el poate fi cuprins de un sentiment de alteritate care generează întrebarea angoasantă: „cine sunt eu?”. Pierderea bisexualității potențiale Odată ce pubertatea s-a instalat în corp, individul trebuie să-și atribuie un sex, și doar unul. Înainte, o fetiță putea să joace jocul „băiatul ratat”, un băiețel putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prietenei care este totdeauna de același sex, dublura narcisiacă a imaginii de sine, dar înfrumusețată cu virtuțile și calitățile pe care adolescentul însuși nu este convins că le posedă. Cu ajutorul acestui prieten, o primă etapă în ceea ce privește cunoașterea celuilalt și a alterității sale este depășită cu o ciudată chiasmă între: îndoială-certitudine - imagine de sine-imagine a celuilalt. Adolescentul este convins de calitățile prietenului/prietenei, oricare ar fi acestea: fizice, intelectuale, morale etc.; în același timp în care se îndoiește profund de ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
absolută, a doua, subliniată de Braconnier, este aceea ca „adolescentul, sub povara noilor aspirații libidinale, să poată împrumuta obiectului iubit o capacitate de a iubi diferită de a sa”. Această a doua condiție implică o dublă recunoaștere și acceptare a alterității și diferenței dintre sexe. În timpul acestei relații de dragoste care implică întotdeauna lungi momente de așteptare, proasta dispoziție, plictiseala, tristețea se estompează datorită trăirii speranței nerăbdătoare a regăsirilor. Alice așteaptă cu nerăbdare vești de la prietenul ei, un cuvânt, un telefon
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
1980), bruscă efracție narcisiacă, în care individul este schimbat în maniera în care întorci pe dos un deget de la o mănușă. Toate calitățile sunt atribuite celuilalt, el trăiește ca o persoană insignifiantă, prea mic pentru a merita această dragoste. Totuși, alteritatea este recunoscută prin diferența dintre sexe și momentul de îndoială inițial, înainte ca sentimentul afectelor împărtășite să satisfacă orice absență, orice pierdere. Fantasma care susține această primă iubire este aceea a unei dualități atotputernice, dualitatea mamă-copil în care toate trebuințele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dădea la iveală așa cum nici ea nu se cunoștea, punând-o să sară coarda cu propria-i limită. Și lui îi sticleau ochii în special când coarda trecea pe dedesubtul ei, lăsând-o în afara lumii obișnuințelor, în golful rond al alterității azurii, ca pe o corabie de pe alt tărâm legănându-se la ancoră. "Cârmaciule, lasă veghea și alătură-te chefului nostru", îi striga de pe mal violatorul din Rică, beat criță de prea multa știință a ceea ce-înseamnă să trăiești cu-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]