7,971 matches
-
pământ, eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure, sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure, într-o lume inocentă sunt și alfa și omega , sunt căzutul dintre stele și vin tocmai de pe vega, trag lumina prin privire și alunec fără voie sau răsar din negre goluri în război c-o nouă troe, ca un rătăcit prin lume pe uscaturi și pe apă, să-mi uit dorul, eu ulyse, care încă mă adapă, dorul meu ce se topește după ochii
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
mână și cuminți, mulțumeau lui zeus-tatăl, preoților și la sfinți. bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire, nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > AL FLORIN ȚENE - CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CONTEMPORAN CU DUMNEZEU Mirosea dimineața însorită a mir, Tăcerile alunecau pe nesimțite-n mers, Nu știam că alături poetul Radu Gyr Își înveșnicea suferința-n vers. Cânta amiaza tristețea-n flori Uitase să-nbobocească și mălinul, Iar cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
un rucsac mic. Pășea încet pe urmele lui Liviu. În spatele ei era Roland. Traversau transversal o pantă, când Camelia observă că Liviu a făcut pasul prea mare. Cu ghetuțele ei micuțe, nu putea să meargă decât pe urmele cuiva, altfel aluneca. Era singura din grup care nu era alpinistă și singura care nu avea bocanci de munte... și Roland care, deși alpinist cu experiență, plecase singur la plimbare în Predeal, deci nepregătit, fără echipament corespunzător. S-a întâlnit cu grupul de
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
grupul de prieteni alpiniști în gară, a fost invitat în excursie și el a acceptat imediat. - Dar aici nu ați făcut urme, spuse Camelia îngrijorată. Și în momentul următor porni pe spate, la vale în prăpastie. Ritmul era halucinant, pentru că aluneca teribil pe zăpadă. “Nu mai am nicio scăpare! Ia te uită, cum voi muri! “, gândi Camelia. În secunda următoare se lovi de ceva. Era Roland, care venea și el pe spate, pe zăpadă cu viteză. “Trebuie să fac ceva, să
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Apoi își reveniră rapid la țipetele Mariei: - Hai să plecăm repede! Drumul de coborâre al crestei muntoase, Camelia l-a străbătut urmărind picioarele robuste ale lui Mihai, pe care le prindea tremurând, disperată, de parcă numai așa nu mai putea să alunece, în vreo râpă misterioasă a muntelui. - Lasă, că am eu acum grijă de tine! spuse vlăjganul de Mihai. Camelia nu ar fi crezut niciodată că se poate întâmpla ceva rău pe munte. “Ceva atât de minunat ca muntele“, gândea ea
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
și pe spate și pe brațe. Noroc că nu era ceva mai grav ... - Ți-am spus eu să nu mergi pe munte, că este periculos, îi spuse mama. Zilele următoare, Camelia află de la Gabriela, că Roland a povestit că a alunecat după ea, să o salveze. El era alpinist de performanță. Exista însă și posibilitatea să cadă, pentru că și el era cu pantofii de stradă și aceștia alunecau pe zăpadă. Totuși, după cum a reacționat părea și el o victimă. Dar dacă
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
mama. Zilele următoare, Camelia află de la Gabriela, că Roland a povestit că a alunecat după ea, să o salveze. El era alpinist de performanță. Exista însă și posibilitatea să cadă, pentru că și el era cu pantofii de stradă și aceștia alunecau pe zăpadă. Totuși, după cum a reacționat părea și el o victimă. Dar dacă nu s-ar fi întâlnit cu el în gară, dacă Liviu nu l-ar fi chemat și pe el pe munte și dacă acesta nu ar fi
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Liviu nu l-ar fi chemat și pe el pe munte și dacă acesta nu ar fi venit, Camelia n-ar fi încercat - atunci când a căzut în prăpastie - să se oprească și cine știe ce s-ar fi întâmplat? Râpa pe care alunecaseră avea și un nume predestinat, “Râpa diavolului“, pentru că mulți își găsiseră sfârșitul în ea, fiind un perete drept de stâncă, care începea exact unde se opriseră. A doua zi, Camelia se trezi ca și cum nimic deosebit nu se întâmplase în ziua
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
de o similară nostalgie incertă după o identitate ideală, niciodată atinsă. Sentimentul elegiac al ocaziilor de comunicare ratate este de fapt subiectul acestui film, altfel povestit ca istoria misterioasă a sinuciderii unor adolescente, într-o suburbie americană a anilor '70. Alunecînd pe toboganul propriilor amintiri și al inevitabilelor conexiuni, gîndul trimite la Splendoare în iarbă, filmul cult chiar al generațiilor acelor ani de emancipare pripită. Chit că acțiunea era plasată în anii '20, iar idila dintre Natalie Wood și Warren Beatty
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
decît (sau nu în primul rînd) reflecția pură, ideea în sine. Sigur, asta înseamnă să presupui o distincție între gîndire și limbaj, or tocmai distincția face obiect de dispută în contextul postmodernismului. Și în felul acesta discuția se complică și alunecă în tenebre conceptuale și metodologice din care acest volum, totuși, nu o scoate. Dar dacă refuzăm coborîrea în infernul solipsismelor, putem (și merită) să citim această carte ca un îndemn cumpătat la o sănătoasă diviziune a muncii: filozofii cu ale
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
delectare, aproape neașteptată pentru cititorii familiarizați cu volumele teoretice semnate de autor. Un Booth bătrîn (ajuns în pragul celui de-al optulea deceniu al vieții), șugubăț, vorbăreț cum devin uneori vîrstnicii - puțin dezlînat, dar totuși fermecător prin felul în care alunecă pe coridoarele memoriei - deapănă povestea marii sale pasiuni pentru violoncel, folosind-o și ca prilej pentru a ne aminti un lucru important, pe care tot mai mulți tindem să-l uităm: lumea e plină de bucurii care așteaptă să fie
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
ieftine inconformisme, dar asta nu pentru că omul ar fi fost pus pe fapte mai mari�. Nici măcar scuza că �așa a fost linia partidului� nu stă în picioare. Căci �linia a fost cînd slugarnic pro-moscovită, cînd internaționalistă, cînd �independentă", cînd social-fascistă, alunecînd spre cel mai sfruntat naționalism�. Precum bine se știe. Ajungem acum la un punct delicat al inclementului discurs al lui Alexandru George și anume la atitudinea d-sale față de disidenți. S-ar zice că intervine aici o oarecare gelozie intestină
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
patru sute de pagini, cu un ingenios titlu interogativ, Cine sunt eu?, Ana Blandiana a publicat interviurile pe care le-a acordat în ultimii douăzeci și cinci de ani. Cine le citește se îmbată de frumusețea ideilor. În nici unul din ele poeta nu alunecă în "noroiul greu al prozei" vieții de fiecare zi. Ea refuză instinctiv o prea mare familiaritate cu partenerul de discuție. Nu este arogantă, nici măcar distantă, ci are pur și simplu o atitudine demnă. Îi repugnă acea apropiere sufletească pe care
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
efectelor tragice ale interzicerii avortului, deși autoarea nu încearcă să-și ascundă poziția, cît să arate cum funcționează mecanismele menite să regleze permanent relațiile dintre statul totalitar și indivizii/membri ai societății. Excelent scrisă, de pe o poziție neutră în măsura în care nu alunecă în didacticism ori sentențiozitate, cartea lui Gail Kligman analizează pe de o parte meticuloasa încrengătură de legi, regulamente și norme de aplicare destinate să transforme femeia socialistă în producătoare de "forță de muncă viitoare", pe de altă parte lupta disperată
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
M-am certat și cu ei. I-am înjurat de morții mamelor lor de dobitoci și, după ce s-au plictisit și m-au abandonat, am coborât grăbit, că întârziasem la o ședință de guvern. Când să intru în Scară, am alunecat pe niște clăbuci și am... CONTINUAREA AICI.
Cearta cu Miliţia, cu aurolacii şi cu mine însumi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19877_a_21202]
-
aprinde o țigară, trece bricheta pe lîngă fundul victimei. Grăsanul explodează și toată lumea moare de rîs. Alt scenariu: Un preșcolar amenajează o instalație compusă dintr-o coajă de banană și un topor, apoi își strigă alertat bunica. Din cauza vitezei, aceasta alunecă pe coaja de banană, cade cu capul în topor și dă colțul, spre deliciul privitorilor. Altul, de data asta, de omor multiplu: criminalul fură lista cu întreținerea din avizierul unui bloc de pensionari, adaugă cîte patru zerouri în dreptul fiecărei sume
Omoruri hazlii, omoruri hazlii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19974_a_21299]
-
mai mare și mai mare. Cum te simți oare știind cum ești privit de cei în numele cărora minți, de cei pe care îi jefuiești zilnic, de cei pe care îi umilești, îi strivești și îi calci în picioare? Cum îți alunecă pe gât delicatesurile cumpărate din banii muribunzilor de cancer, știind cât de mult te urăște poporul tău? Cum îți stă curul ăla arogant pe canapelele pufoase ale limuzinei, când știi cât de mult te urăște chiar șoferul care o conduce
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
un pumn d-ăla, cum am învățat eu la Tae Bo, sau să nu mă ridic. Am ales varianta a doua. Oricum n-ar fi înțeles nimic. Și, oricum, dacă vreodată o s-o tragă cineva afară dintr-un canal și alunecă ăla în locul ei, după ce-o salvează, o să-i întoarcă popoul și-o să-l lase acolo, să crape.
Să nu fim nesimţiţi cu nesimţiţii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20104_a_21429]
-
e și frică să mă gândesc ce de dragoni mișună prin Shanghai, unde Elena Udrea s-a dus să lanseze o frunză-n vânt, pe apele Sâmbetei, figurate cu albastru, pe logo. Le vezi un pic blurate, fiindcă pe ele alunecă la vale și banii dați pe slogan. Nu că ne-ar strica puțină reclamă, dar sincer, dacă nu le place românilor să trăiască aici, fugind care pe unde-apucă, de ce-ar veni străinii la noi? Să-i înțepe chelnerii, să
Ziare, la zi: Simona Sensual se ocupă cu pedofilia în Click () [Corola-journal/Journalistic/27981_a_29306]
-
nu sare cineva repede să m-apuce, dau să cad pe spate înapoi afară, în valuri. Ca fulgerul mă sageată un gând sinistru: un atac de dambla!... Sunt pierdut!...”. Evident, erau niște bieți sâmburi de măslină pe care nefericitul a alunecat. Să confunzi, însă, un accident banal și frecvent, mai ales pe străzi ca ale noastre, cu ce e mai rău înseamnă ori să fii peste măsură de nevricos, ori să trăiești în veșnica așteptare a catastrofei. A doua ipoteză e
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
în piua rațelor. Mă spălam, mamaie! Că doar ce căzusem în groapa cu noroi a porcilor. Așa e, mami? Păi da, dar ea e de vină că aruncă apa acolo, în fiecare dimineață. Și eu, hopaaa! Că sunt mică. Am alunecat. E, peste două, trei săptămâni, când o să fim în Anglia, nu o să mai aluneci. Acolo, e altfel... O să ai o bonă... Unde, fată? a tresărit bunica. Acolo unde sunt eu, mamă! Trebuie să învețe engleza de acum, de când e mică
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
a porcilor. Așa e, mami? Păi da, dar ea e de vină că aruncă apa acolo, în fiecare dimineață. Și eu, hopaaa! Că sunt mică. Am alunecat. E, peste două, trei săptămâni, când o să fim în Anglia, nu o să mai aluneci. Acolo, e altfel... O să ai o bonă... Unde, fată? a tresărit bunica. Acolo unde sunt eu, mamă! Trebuie să învețe engleza de acum, de când e mică. Prinde mai repede și o să se descurce mai ușor în viață. În plus, simt
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
o sperietură, sau poate că e acea voluptate a căscatului pe care o savurează din plin, apoi maxilarul de jos își revine lovindu-se cu zgomot de celălalt. O boabă de salivă se rostogolește. Se-apleacă din nou, mâna-i alunecă pe piciorul drept, se oprește la genunchi. Privește meditativ în față, pielea de pe gât se întinde trecând ca-ntr-un transplant invizibil la ceafă unde formează câteva straturi de grăsime, jumătăți de cerc acoperite de fire de păr negru, unsuros
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
un asemenea tovarăș. Niciodată întorsături triviale, niciodată cuvintele utile, dar degradante, de care se abuzează în toate împrejurările fericite sau nefericite, ale vieții. A-l frecventa pe Anton era a te debalcaniza. ș...ț Nu știu din ce rațiuni a alunecat spre sociologie. Toate se întâmplă. Trebuie recunoscut însă că profesorul Gusti, personaj deconcertant dar eficient, reușise să adune în jurul său spirite remarcabile, între care Mircea Vulcănescu, fenomen unic, universal dotat, care reunea, ca un înger enciclopedic, erudiția și ingenuitatea și
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]