1,068 matches
-
de celălalt printr-o membrană. Când l-a sărutat, Jina a început s-audă din nou râul, cu toată că albia era la kilometri depărtare. A încercat să-l țină în brațele ei, dar pielea lui Zach era așa de alunecoasă încât trupul îi fugea dintre palme. Jina s-a îndepărtat de el. Eram gravidă, l-a anunțat ea. Apoi și-a lipit capul de pieptul lui, dar nu i-a auzit bătăile inimii. Jinei nu-i plăcuse niciodată pescuitul. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să cred că pe mine mă aștepta. Chipul i se Întunecă din nou, ceea ce mă făcu să fiu atent la semnalul de alarmă ce răsuna undeva Într-un colțișor al sufletului meu. Frînele nu-și aveau rostul pe această pantă alunecoasă, așa că am optat pentru o oprire lină. — Întîlnirea a fost suspect de Întîmplătoare. Mi-am dat seama imediat că fratele și soțul erau complici, adică fratele dumitale știa pe unde-ți umblă soțul, dar, dintr-un motiv poate numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă era femeie - prea masculinizată. În Închipuirea mea Însă posesorul mîinii trebuie să fi fost bărbat, poate soțul femeii sau vreunul cu care trăia ea. Am avut senzația că s-a Închis În spatele zidului, ros de gelozie. Îmi imaginam privirile alunecoase ale clienților pe trupul soției lui și pe el agonizînd dincolo de perete. Poate exista și vreun orificiu În perete prin care el Îi observa atent pe clienți. Alt lei nu văd de ce-ar sta ea cocoțată pe scaunul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
E borfaș, are câteva furturi la activ, a fost eliberat azi-dimineață din arestul miliției... le-am dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă și i-l pun în gât: „Băiete, lași pușca jos, dai șuba și pleci că altfel îți fut una în cap, urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dacă gândirea ar funcționa după ceea ce logicienii numesc „principiile fundamentale ale gândirii”, am fi și acum în epoca de piatră! Euristicile prin care noi ne procurăm cunoștințele și adevărurile (ca și cele prin care ne procurăm mâncarea, prietenii, iubitele) sunt alunecoase, arareori corecte. Pipăim, culegem, amestecăm, gustăm, construim, demolăm, aruncăm, păstrăm, așa crește cunoașterea. Așa funcționează și gândirea: ca și cum ți-ai căuta iubita pe-ntuneric. Ce-are asta cu logica? Aa, zici, logica nu se ocupă cu gândirea reală ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mihaela, ascultă-mă pe mine care cunosc bine oamenii de prin labirinturile psihoterapiei; oricând poți recunoaște un bărbat care a iubit față de unul care n-a avut această șansă. Primul e mai potolit, mai puternic; s-a regăsit. Celălalt e alunecos, slab, nesigur, căutându-se. Atunci când iubești cel mai mult o femeie, exact atunci ești cel mai bărbat. Sigur, altfel poți fi deștept, frumos, ba chiar și puternic, dar nu bărbat de bărbat. Îți spun: pentru femeia pe care o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
teancul de plicuri. —Corespondența ta. Am luat grămada, am pus-o în dulap și am închis ușa bine. O să mă uit la ea la un moment dat. —Er... nu vrei să te uiți la ea? Nu chiar acum. O tăcere alunecoasă. Abia am ajuns, am spus, în defensivă. Dați-mi un răgaz. Era ciudat să le văd aliate împotriva mea. Nu pentru că nu s-ar fi agreat - nu chiar -, dar deviza lui Rachel era „Viața asupra căreia nu meditezi nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu cred că vorbea serios, Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e echivalentul unei soții-trofeu pentru Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă un abdomen subțire, arcuit. Are părul șuvițat în nuanțe de bej, argintiu și galben ca mierea și o tunsoare trăsnită, cu țepi, pe care și-o face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe același drum, în timp ce întunericul începea să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsești fie și cel mai mic răgaz de odihnă, căci bande de tineri bântuiau orașul până în zori, cântând cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei li se alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea cetății, înainte de a se risipi prin diverse cartiere. De aceea tatăl meu n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar niciodată, nici în cele mai urâte coșmaruri, nu mi-aș fi putut închipui răzbunarea pe care Zeruali o punea la cale. ANUL FIRULUI DE IARBĂ ÎNNODAT 909 de la hegira (26 iunie 1503 13 iunie 1504) Începutul acelui an fusese alunecos, pașnic și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe străzi, într-atât fuseseră stropite cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș, la fiecare băltoacă de noroi, mă duceam cu gândul la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și am închis ochii. Un ușor miros de ambră mi-a readus în urechi muzica neagră din Tombuctu. Hiba era în fața mea, în lumina clarului de lună, dansul ei se isprăvea, brațele ei se deschideau, pielea ei era netedă și alunecoasă. Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în care acordase atenție curiozităților olfactive oferite de lume, putea deosebi și mirosul de mosc, naftalină, gălbenele și pudră pentru bebeluși. De ulei de santal. Ah, lume parfumată! Își simți inima mai ușoară. Duse materialele la obraji, lăsând greutatea lor alunecoasă să-i treacă dintr-o mână în cealaltă și apoi peste brațe. Se înfășură cu valuri de roz și verde și galben-șofran până ajunse să arate ca o cutie de dulciuri împachetată pentru sărbătoarea Diwali. Într-o cutie plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le urmărească până în memorie, și cum, asemeni moliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fel de casă mai e și asta? Un timp am mai râmat și prin apartamentul de sus și am dat peste un album în care se afla o fotografie a Martinei într-un costum de baie întreg, dintr-un material alunecos, cu unul din brațele bronzate ale lui Ossie atârnându-i pe umăr, la care se adăuga și o prietenă de-a lor într-un costum de la care lipsea sutienul, dar lipseau și țâțele, zbenguindu-se și țipând sub un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil Jones îl privi dar nu spuse nimic. Stăteau lângă biciclete, la marginea apei, iar atunci Vultur-în-Zbor zări ambarcațiunea. Era o barcă grosolană, din nuiele împletite, cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona. înțelegi? A rostit cuvintele cu o uimire blajină, ca pe niște adevăruri pe care tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aici liniștea era ceva neobișnuit aici. Intrarea lui Virgil și a lui Vultur-în-Zbor schimbase întrucâtva atmosfera în care acești petrecăreți întârziați își duceau în mod obișnuit existența. Aflat și el în stare de șoc, Vultur-în-Zbor simți prezența a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin previzibil prin efectele sale: emoția paznicului de închisoare ai cărui evadați tocmai s-au întors, din propria lor voință, la cei ce-i țineau captivi sau cea a leului în fața unui creștin sinucigaș. în mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau ca una din acele femei care confundă lumina soarelui cu păcatul capital. Mă duceam la serviciu cu părul strîns Într-un coc, nemachiată. În ciuda acestor tertipuri, Sanmartí continua să mă perie cu insinuările lui, Întotdeauna impregnate de acel zîmbet alunecos și cangrenat de dispreț, tipic eunucilor samavolnici care atîrnă ca niște cîrnați umflați din Înaltul statelor de funcții ale oricărei Întreprinderi. Am avut două sau trei Întrevederi În perspectiva altor locuri de muncă, Însă, pînă la urmă, dădeam peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici gelozia. Didina, conturată din caracteristici puține, dar expresive, nu are nimic din ambiguitatea Miței. Farmecul ei este simțit de reprezentanții cei mai de vază ai mahalalei, de Pampon și de Nae. Ea este întruchiparea feminității definită de Pampon „ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Urmărirea detectivistă din bal strânge firele comediei spre răfuiala femeilor. În finalul piesei, aceste personaje sunt aduse la egalitate prin atitudinea de „neveste cicălitoare” pe care o au în fața amanților oficiali. Toate peripețiile desfășurate într-un ritm rapid
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine e formulată de Pampon: „femeie, ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Candoarea face loc instinctului și toate „femeile vesele” caragialene trăiesc sub zodia lui. Singură coana Efimița s-a cumințit la bătrânețe. În comediile lui Caragiale personajele feminine sunt un fel de centru gravitațional, intriga se învârtește în jurul lor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
tare”, spuse Noimann, „măcar să acoperiți flașneta scrâșniturilor de dinți cu care mă pricopsește noaptea nevastă-mea, Lilith...” De jos se auzi un chicotit sec, urmat de o tuse convulsivă, și imediat Noimann Își dădu seama că intră Într-un joc alunecos, din care nu va ieși cu bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]