2,101 matches
-
mereu. Visez că va veni o zi cu soare Când noi vom mulțumi lui Dumnezeu. Chiar dacă visele-s alambicate Văd unii care vor să și flirteze ! Iar gânduri de îmi sunt întunecate E pentru că ar vrea să mediteze. Nu te-amăgi cu vorba mea domoală Că nici nu știi ce iute-s la mânie. Am învățat cândva a vieții școală Și-aș vrea ca ție bine să îți fie. Să te păstrez, am folosit mijloace De multe ori n-am fost
IUBIRE PĂCĂTOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383289_a_384618]
-
a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar pe o măsea Sărmanul ied nu i-a ajuns. Pe urmă-n casă a pătruns, Adulmecând fără-ncetare, / Sperând că va găsi mâncare. „Urechea m-o fi amăgit. / Mi s-a părut c-am auzit Mai multe glasuri” - zise el. / „Dar n-a fost decât iedu-acel Pe care tocmai l-am mâncat. / Ce Dumnezeu? M-am înșelat Pentru că foamea m-a prostit? / Nu mai sunt alți iezi, negreșit
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
noutate uimitoare, Într-adevăr... - Nu am spus așa ceva, a bătut În retragere Roger. Vorbeam despre spiritul Statutului, nu neapărat despre litera lui. Și nu aceasta este problema esențială acum, ci așa-zisa nouă viziune asupra menirii Centrului cu care ne amăgește domnul Charles Redford... N-am mai ascultat, cunoșteam argumentele lui Howard, fiindcă nu erau altceva decât expandarea retorică a discuțiilor noastre În trei, din urmă cu câteva zile. Îmi priveam pe furiș tot mai des ceasul de la mână. Unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văzut visând. Așa cum dumneata n-ai să te vezi niciodată. Ne-am mai plimbat o dată de-a lungul lacului, apoi ne-am întors. M-am culcat, dar n-am putut să adorm. Ăsta nu era decât începutul. Mă mituiește, mă amăgește, mă influențează. Mă recrutează. Iar acum voi avea nevoie de zile întregi ca să-mi dau seama de ce. Într-o dimineață am ieșit cu barca pe lac. Lacul se evapora prin hainele noastre, uneori se ițea pe lângă barca noastră câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
experiență și pentru cheltuieli patetice. S-a uitat la mine. Și nu e vorba doar de asta. Știi ce face în ultima vreme? Se strecoară în camera lui Judy noaptea târziu ca să i se plângă cât sunt de îngrozitoare. O amăgește. Claire a făcut un gest în semn de negare. — Nu e atras de ea. Dar el are mereu nevoie de atenție feminină și dacă nu o primește de la mine o caută prin alte surse. Nu sex caută el, facem destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fost predestinat evenimentelor fabuloase, spre nu-mi dau încă seama ce finalitate... Pe măsură ce mă ridic cu greu, cred că realizez ce nu e în regulă sau poate mai degrabă presimt, cu acea vajnică intuiție a mea care m-a putut amăgi cândva cum că aș putea calcula întreg universul. Știu acum. E ceasul. Timpul. Ceasul de la una din mânile la care tocmai mi-am desfăcut venele, oferindu-le înapoi vieții. Asta nu e în regulă. El, timpul, nu avea cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cea a lui Rândunel, dar în mod cert era un copil care vorbea. Nu mai ține, își spuse el în sinea lui, de data asta nu mă mai las păcălit. Pentru o clipă își puse întrebarea cum de se lăsase amăgit până atunci? Alungă repede gândul acela, nu avea rost să piardă vremea cu asemenea lucruri, acum trebuia să se concentreze la altceva. Mai avea o problemă mare cât roata carului. În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o descriseseră în așa fel încât îl făcuseră să o perceapă ca pe o forță oarbă, mânată numai de instinct. Acesta să fi fost adevărul? Nu cumva situația era cu totul alta? Bătrânul îi spusese că până atunci așa o amăgise, iar bestia se lăsase de fiecare dată păcălită. Până acum când iată, nu mai voia să pună botul. Asta dacă avea un bot, nu se putu abține Cristian să zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcu semn moșneagului să plece de acolo. Te chem eu după termin treaba aici, ca să mă ajuți să cobor. Ia ascultă la mine, se rățoi Calistrat la el, nu plec nicăieri. Stăm aici amândoi, la fel cum am făcut când amăgeam bestia. Împreună am urcat aici, împreună coborâm. No, ce? Crezi că mi-e frică? Nu, moșule. Știu că nu ți-e frică, murmură inspectorul. Din moment ce ai curaj să dai piept cu vâlva, nu cred că te mai poate înspăimânta ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia i se poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era el, se străduise să-l inițieze în tainele muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrînd parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într-adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
geantă și spuse, Să mergem, Unde, întrebă comisarul, Veți prânzi cu noi, dacă nu aveți ceva mai important de făcut, Sunteți sigură, De ce, Că vreți să mă așezați la masa dumneavoastră, Da, sunt sigură, Și nu vă temeți că vă amăgesc, Cu aceste lacrimi în ochi, nu. Când comisarul ajunse la providențial, s.a., era deja trecut de ora șapte seara, îi găsi pe subordonați așteptându-l. Se vedea că nu erau satisfăcuți. Cum v-a mers ziua de azi, ce noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el. Făcu o pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-ați dus să cinați, La ce vă referiți, domnule comisar, întrebă inspectorul, Că am presimțirea că veți avea mare nevoie unul de celălalt, nu vă lăsați amăgiți cu vorbulițe blânde și nici cu promisiuni de avansare rapidă în carieră, răspunzător de rezultatul la care a ajuns această investigație sunt eu și nimeni altcineva, n-o să mă trădați atâta timp cât o să spuneți adevărul, dar să refuzați să acceptați minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă, în speranța că nimeni nu va afla de rătăcirile lor. Sau, în cel mai bun caz, doar că sunt înclinați să acționeze contrar opiniei majorității pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îi descopere gustul secret. - Mărul acesta s-a dezvoltat și el din floarea lui ca să fie aici, răspunse el. Totul e Împlinit, În mintea lui Dumnezeu. Numai iluzia simțurilor noastre slabe ne silește să Întoarcem paginile cărții una câte una, amăgindu-ne astfel că ele nu ar fi legate Într-un volum indisolubil. - Cu siguranță, mintea lui Dumnezeu cunoaște orice Întâmplare, iar Înainte-vederea sa a impus cu Înțelepciune mașinăriei universului mișcări repetate și eterne. Dar tocmai Înțelepciunea lui a conferit lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În faptele cele mai obișnuite, În dispreț față de libertatea pe care ne-a conferit-o Creatorul? - Libertatea ce ni s-a Îngăduit este la fel cu aceea dată ghindei pentru a deveni stejar. Numai Înșelătoarea mărginire a simțurilor noastre ne amăgește cum că lucrurile ar fi schimbătoare și ne constrânge să vedem fragmentar ceea ce, dimpotrivă, este stabilit dintotdeauna. - Dar din asta rezultă că Însăși mișcarea corpurilor e o iluzie, obiectă Dante. Și totuși, suntem Înconjurați de dovada cea mai evidentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vârât, tremurând, În pat, mintea Îi colcăia de idei și era În continuare șocat de faptul că altcineva descoperise pârtia pe care ar fi putut Înainta el. Era atât de evident că Burne Holiday Își dezvolta personalitatea... iar Amory se amăgise că face și el același lucru. El adoptase o atitudine de profund cinism față de tot ce-i ieșea În cale, se gîndea că omul nu este perfectibil și citea suficient de mult Shaw și Chesterton pentru a nu-și lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i dai o șansă cât de mică. — Ei, fir-aș al dracului a exclamat Amory surprins. E ultimul lucru la care mă așteptam. Clara n-a dat semne de bucurie răutăcioasă. A schimbat numaidecât subiectul. Dar l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
măcar un “La mulți ani!”, ceva. Contesa și-ar fi adus aminte. Dar ei au grijile lor. Asta e, viața e grea, sunt alături de mine, mă ajută, nu pot să am pretenția să se gândească numai și numai la mine. Amăgit de acest gând, domnul Popa își ridică poalele cămășii de noapte și, scobindu-se în buric, aprinse televizorul. - Doamnelor și domnilor, domnișoarelor, asistăm la... e incredibil ce se întâmplă, absolut incredibil! Din direct de la fața locului... no comment! Statuia Libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fiindcă ei n‑au voie să facă așa ceva. Preț de o clipă, timpul se oprește în loc pentru acest bărbat și această femeie și este o clipă favorabilă fiindcă, de regulă, timpul înrăutățește totul; săracii îmbătrânesc în timp, bogații reușesc să amăgească timpul puțin, dar nu definitiv, până la urmă tot îi ajunge din urmă. De fapt, timpul e democratic, ceea ce nu e cazul lui Rainer. Acesta detestă masele și de aceea se ridică simțitor deasupra lor. În adâncitura din trupul Sophiei, Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Mai puțin atrăgătoare, dar al naibii de aproape de a conferi aceeași alinare. — În scrisoarea ta de amor menționai că ai niște informații legate de un caz vechi. Sau era echivalentul tău pentru cățelușul pe care l-ar folosi un pedofil ca să-și amăgească victima? Cu ceva vreme în urmă, era o femeie pe care o tot căutai. O ziaristă. — A trecut mult timp de atunci. Aproape doi ani. Nu am găsit-o. Unul dintre mult prea desele mele eșecuri. Poate ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]