3,081 matches
-
sau că judecătorul e un bețiv... Străinul Îl Întrerupse, cu o insuportabilă aroganță: — Greșești, domnule. Uneori, chiar și crima poate fi justificată. Doar s-au văzut destule cazuri, le cunoaștem cu toții, nu-i așa?... Crima..., repetă Rowe În șoaptă, cu amărăciune. Nu se simțise niciodată sigur de ceva, ca omul acesta. — Se spune că, nu-i așa, răul nu poate aduce nimic bun. — Baliverne! rînji omulețul. Morala creștină! Dumneata ești un om inteligent. De aceea, te Întreb: ai respectat vreodată Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Doar cărămizile mai atîrnă atît de greu, se scuză bătrînul. La ieșirea din parc, Rowe trebui să treacă valiza În cealaltă mînă. — Am impresia că o să Întîrziați la Întîlnirea dumneavoastră, spuse el. — Flecăreala mea e de vină, zise celălalt, cu amărăciune În glas. Cred... cred că va trebui să iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu-mi amintesc decît emoții și stări sufletești, nu fapte! Nu face nimic, zise detectivul. — E ca și cum ți-ai aminti de un vis din care n-a mai rămas aproape parcă nimic În clipa cînd te trezești. E multă amărăciune În amintirile mele, și multă frică, da, și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că acolo au developat filmul. Nu cred c-au scos mai mult de o copie, pentru că ar fi Însemnat să mărească numărul inițiaților. Și apoi, cîtă vreme posedă negativul... Poole era un fotograf de mîna Întîi, adăugă domnul Prentice cu amărăciune În glas. Se specializase În studiul vieții albinelor. Niște fotografii admirabile. Am văzut vreo cîteva dintre ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și spuse: — SÎntem Învinși! În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia-l, te rog! Văzînd că nu face nici un gest, apucă ea Însăși sfeșnicul. Fața ei crispată avea o expresie teatrală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ținut de cuvînt? — Nu știu cîte copii au făcut. S-ar putea să fie singura copie, sau un exemplar dintr-o duzină. Dar știu precis că nu există decît un negativ, unul singur! — Și nu-i ăsta? Întrebă ea, cu amărăciune. — Nu! 3 — Nu-mi dau seama ce anume voia să-mi ofere În schimbul libertății, dar știu că nu s-a ținut de cuvînt! zise Rowe. — Nu mă amestec, rosti ea. Toate Îmi ies pe dos! De aici Înainte, fă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi printre dinți Rowe. — Anna ar fi trebuit să te rețină ceva mai mult. Doar am rugat-o să-mi lase un avans mai mare de timp! La urma urmei, adăugă el cu amărăciune, ar fi fost bine pentru amîndoi... — Ai Înșelat-o de prea multe ori, spuse Rowe, și se așeză lîngă el, urmărind cu privirea firul de lînă. — Ce-ai de gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în slujba masoneriei sau alăturându-se acesteia). În neagra eră a ciumei roșii, în Penitenciarul Aiud, unde era cel mai mare depozit de inteligențe românești, aduse aici ca să fie nimicite, sărbătorile noastre erau însoțite de un plus de tristețe și amărăciune [...] Dintre țările satelit URSSului, suntem țara cu cele mai multe victime, iar bătăile, schingiuirile și crimele ce au avut loc în securitățile noastre la anchete, reeducările prin tortură zi și noapte, ani de zile, ce au avut loc la Pitești, Gherla, Ocnele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o reacție de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale zilei. Dar mai adesea o întâlneam pe doamna Miyagi și discutam cu ea, poate și pentru că ocaziile de a conversa cu mama - chiar de a glumi, deși cu o doză de amărăciune - se prezentau mai ușor decât cu fiica. Seara, la cină, în jurul mâncării aburinde de sukiyaki, domnul Okeda ne scruta chipurile, de parcă acolo ar fi fost scrise tainele zilei, rețeaua de dorințe distincte, dar legate între ele, în care mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai venit... Pune-ți-o! repetă el amenințător și autoritar. Îi dădu ascultare. Nu de teama furiei lui, căci pînă În clipa aceea iubise violența care isca acea furie, ci pentru că experimenta o bolnăvicioasă senzație de durere, gol sufletesc și amărăciune observînd că, pe măsură ce se Îmbrăca, se depărta de el, de puterea și de influența lui. Se simți victorioasă. Dacă fusese Îndeajuns de prost pentru a o elibera din lanț, imaginîndu-și, În slăbiciunea lui, că avea să-i fie recunoscătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și decepție, dar, În același timp, o plăcere profundă și bolnăvicioasă. CÎnd o văzu Îmbrăcată, o admiră Îndelung, o puse să se Învîrtească și să meargă dintr-o parte Într-alta a peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dădea spre vulcan, În frumosul și primitorul salon de la hacienda ei. CÎt timp trecuse? Opt ani, nu mai mult, dar adesea i se părea că fuseseră o mie, atît de plină Îi era mintea de amintiri minunate. Opt ani de amărăciune și nenorociri, pe care ea Însăși se Încăpățînase să și le abată asupra ei; opt ani de cînd fugea cu disperare de fericirea care i se oferise În repetate rînduri, pentru a se arunca În brațele răului, În cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era destul de scurt, iar el avea pasul mare, așa încît amărăciunea se risipi destul de repede, văzîndu-se așteptat. Ușa s-a deschis încă de cînd era pe trepte și în cadrul ei a apărut K.F. La așa ceva nu se așteptase. Era splendidă! Alt cuvînt nu avea, de fapt nu știa. Îl folosea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un destin tragic nimerit în plină comedie, va pieri neobservat bietul Balbo". Deși nu avea nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Omul-Memorie n-o să amintească de el, sublinie celălalt. Până la urmă, barbarii aia au fost cei care ne-au obligat s-o facem. Cine i-a pus să ne omoare regele și să ne răpească fiicele? Făcu o pauză plină de amărăciune. Nu pot să știu ce le-or fi făcut, dar cred că unele dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând reuniunea Consiliului încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cincilea Cerc... Le făcu semn să îngenuncheze în fața lui și le așeza, pe rând, mâinile pe cap. Și voi veți trece prin aceleași pericole și, în plus, veți avea o misiune dificilă de îndeplinit: să alungați nostalgia și să risipiți amărăciunea despărțirii de cei dragi. De aceea, va trebui să uitați viața voastră anterioară și să vă dedicați trup și suflet muncii pe care ați ales-o. Lua cele trei flori care le reprezentau și adaugă: Din această clipă, tu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
posibil să moară cineva de frig? întreba iarăși Vahíne Tipanié. Este ceva ce n-am reușit niciodată să-nțeleg. Cum poate frigul să fie atât de puternic? — Nici eu n-aș putea să-ți explic, recunoscu interlocutorul ei, clătinând cu amărăciune din cap. Chiar și astăzi, după atâta timp, încă mă mai întreb dacă este adevărat că am suferit toate astea pe pielea mea sau dacă este doar un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clănțănim din dinți, fără voia noastră; chiar dacă încercăm să ne oprim, nu reușeam. Trebuie să fi fost groaznic! Atât de groaznic... admise, ca daca Teatea Maó și-ar fi făcut apariția, ne-am fi bucurat să ne înghită. Zâmbi cu amărăciune. Dar nici macar rechinii nu se aventurează în apele acelea. Doar balenele și focile rezista la frig și în curând ne-am dat seama că până și Mahi-Mahi ne părăsiseră, așa că nu mai aveam nimic de mâncat. Toți cei prezenți încercară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceea se lasă o tăcere care dădea de înțeles că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau? repeta RoonuíRoonuí. Și erau morți? Erau morți în toată regula!... Îi privi și nu putu să nu surâdă cu amărăciune. Înțelegeți acum de ce nu vreau să povestesc cele întâmplate? Până la urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns să credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i înțeleagă amărăciunea și se apropie să-l consoleze, desi prea puțină consolare putea să-i ofere și slabe erau argumentele cu care putea să-i ridice moralul. —Poate că Maianei n-o să-i placă, fu singură încurajare care-i trecu prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar tu nu ești. S-ar fi putut crede că descoperirea specificului propriului său caracter, venită tocmai din partea unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui, îl descumpănea pe Vetéa Pitó, care se cufunda imediat într-o tăcere plină de amărăciune, din care trebui să-l scoată Tapú Tetuanúi. Haide! spuse, bătându-l tare pe braț. Lasă față asta! Lumea nu se termină cu Arioii. Până acum ți-a fost destul de bine. —Dar eu îmi făcusem iluzii. Tu esti un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o, în același timp, în echilibru pe una din chile, însă cei de pe Marara o duceau la bun sfârșit cu naturalețea unui fapt cotidian și, în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-o tăcere respectuoasa relatarea plină de amărăciune a captivității fetelor, o povestire cutremurătoare, care îi făcea să se căiasca pentru că nu trecuseră prin ascuțișurile săbiilor toată rasă aceea de ființe abominabile, obișnuite să comită actele cele mai inumane. În prima zi, începu Ihona, regele Octar, care exercită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Convingerea absolută că dulcea și inocentă prințesa Curcubeu, pentru care, de fapt, porniseră peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor bărbați, femei, bătrâni și copii care munciseră zi și noapte ca să construiască navă cea mai rapidă pe care și-ar fi putut-o visa; sacrificiile celor care o conduseseră peste ocean și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]