2,910 matches
-
vârstă urcă în autobuz. Tânărul, foarte amabil din fire, se ridică în picioare și îi oferă locul. Doamna se așează și zice: - Tinere, dumneata cred că ești din Cluj. - Da, așa e, de unde v-ați dat seama? - Păi ați fost amabil și mi-ați oferit locul! Tânărul: - Și dvs? Sunteți din București? - Așa e! Cum v-ați dat seama?! - Păi nu ați spus mulțumesc!
Bancul Zilei: Un tânăr stă pe scaun în autobuz, când urcă o bătrână by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63394_a_64719]
-
să uităm. Soarele continua să lumineze, în timp ce noi stăteam la mesele de lucru. Erau zile când era suficient să te uiți la nori și la acoperișurile clădirilor. Pentru moment, asta ne încuraja. Ne făcea „fericiți". Puteam fi chiar neobișnuit de amabili. Să luăm, de exemplu, ziua când am intrat, ilegal, cu Old Golds în rezerva de spital a lui Frank Brizzolera. Sau când am fost la înmormântarea fetiței Janinei Gorjanc, pe care o găsiseră spânzurată pe un teren viran. Ne venea
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
despre fostul coleg de liceu Ion Iliescu - comunist convins de atunci - care, devenit pentru a treia oară președinte al României, ia legătura cu M.I. oferindu-i, spontan, ajutor. Deși Liiceanu îl persuadează să se lepede ideologic de el, Ivănescu dă, amabil, prioritate umanului. Există însă și alte nepotriviri. Dacă Liiceanu e mefient față de numărul animalelor de companie și de intimitatea lor, poetul declară că „i-a fost de la început credincios pisicii” și că „pisicile au intrat în viața mea în momentul
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
fim conștienți de ele. Cred că reacția societății față de criminali sau violatori, de a-i reduce la bestii, nu-și atinge scopul de a neutraliza aceste instincte. Oamenii își spun că pot vedea diferența dintre un criminal și un vecin amabil, dar adevărul e că nu se poate. Fiul meu de cinci ani își închipuie că un hoț trebuie să arate într-un fel anume, de exemplu să poarte haine dungate. Nu poate să accepte că n-ai de unde să știi
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
că un hoț trebuie să arate într-un fel anume, de exemplu să poarte haine dungate. Nu poate să accepte că n-ai de unde să știi cum arată un hoț. Și toată lumea caută să gîndească în felul ăsta. Vecinul nostru amabil poate foarte bine să fie un criminal în serie. Pe de altă parte, mulți dintre cei închiși vin dintr-o lume foarte dură; sigur, dacă spui asta, ți se răspunde că ești de stînga. Dar acesta e adevărul. Și, oricît
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
Casa de Pariuri Literare, 2012, 60 pag. De multă vreme mă tot revolt aici față de felul în care se scrie, la noi, despre poezie. Cum găsesc câte un autor pe care alții, înaintea mea, l-au comentat într-o notă amabil infructuoasă, cum pun pe foaie un articol atât de polemic minuțios că, îmi dau și eu seama de asta, stă cu sabia didacticismului deasupra titlului. Cum nimeresc câte un critic care știe să spună lucrurilor pe nume, cum devin suporterul
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
praf" de un pahar de lichior de trandafiri, el arătând că acesta a fost singurul "experiment" de acest fel din viața sa. Am avut o singură experiență de acest gen. Eram student, încă nu învățasem limba rusă și rușii, foarte amabili și foarte prietenoși - era ziua de naștere a unui coleg de cameră și, mă rog, că rușii, cu stacana de vodca, si apoi unul de lichior de trandafiri care m-a făcut praf. Eram și la etajul 5, ei după ce
Iliescu: O dată am fost şi eu beat, în studenţie - un pahar de lichior de trandafiri m-a făcut praf () [Corola-journal/Journalistic/48024_a_49349]
-
Sindicaliștii BNS care s-au întâlnit cu Traian Băsescu, miercuri, au avut o mare surpriză. Președintele a fost, pentru prima oară în ultimii 6 ani, extraordinar de amabil, curtenitor, chiar, și i-a luat pe coarda sensibilă, cu afirmații de genul: eu mai am doi-trei ani și plec, dar ce facem cu țara asta, măi băieți? Nu toți participanții la întâlnire au fost cuceriți de farmecul care, atunci când
De Ce îi e frică lui Băsescu? Culisele întâlnirii de la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/48176_a_49501]
-
nici două, de parcă n-aș fi întâlnit-o niciodată - mă prezint. (Ulterior, cerându-mi scuze, îmi dau seama că a înțeles. L-a recunoscut pe cel din cărți, așa cum se „alintă” el.) Nu bagă în seamă și, tot ca să fie amabilă, mi-l aduce pe un franțuz căruia nu știu ce să-i spun. Totuși, îl întreb ce-l întreb, așa, ca să fie. De rândul ăsta nu înțelege el dar, cunoscând dinainte întrebarea (pe care nu i-o pusesem), răspunde: „Nu, am mai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]
-
vizitelor în localitățile afectate de inundații, este condamnabilă, sininstrații neavând nevoie de insulte și reproșuri. Ponta a spus că reproșurile trebuie făcute statului și nu oamenilor. El a apreciat că Băsescu și-a arătat adevărata față, iar omul zâmbitor și amabil din campania electorală nu era decât o mască.
Băsescu aplică metoda Elena Ceauşescu: nu răspunde la provocări () [Corola-journal/Journalistic/49951_a_51276]
-
sumă, ca un precupeț. În siajul lor, femeile de serviciu, nu destul plătite, că nu mai rămăsese, n-au șters timp de trei zile voma de pe podea. Îl revăd, „pe sticlă”, pe agentul nostru imobiliar. Atunci, subțire, harnic, politicos, chiar amabil, gata să-ți împrumute bani. Acum, cu ceafa dublă, dând peste margini de gras, purtat prin tribunale, vehement. Ieri, în sala de pe Lipscani, spectacol școlar pe franțuzește cu trupa lui Florin Didilescu, fostul nostru student. Mișcare multă, bine coordonată, inteligență
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]
-
atingă de mâncare. Se ridică brusc de la masă, traversă bucătăria din doi pași și ieși în liniște, fără să o privească, cu buzele strânse și fața încruntată. Restul dimineții îl petrecu în spatele tejghelii din prăvălie, străduindu-se inutil să fie amabil cu clienții. Se întoarse acasă la prânz și, în timpul mesei, așezat în fața surorii lui fără să dea nicio atenție pălăvrăgelilor acesteia, crezu că distinge în ochii Mariei Rita, care-i servea cu un aspect serios, o privire de complicitate, de parcă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
încrucișă brațele pe piept de parcă s-ar fi așteptat la o agresiune și nu putu decât să bâiguie: - N-oi fi vrând... Horacio se dădu câțiva pași înapoi, ridică o mână și, arătându-i ușa cu degetul, spuse calm: - Fii amabilă. Trebuie să mă îmbrac. Era atât de ofuscată, încât de-abia reuși să găsească un răspuns. - Eu nu pot tolera nerușinarea asta, spuse în timp ce ieșea. Un concubinaj în casa mea. Astfel începu un război cu injurii și altercații violente, care
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Lavigne dacă amândoi ar fi căzut cumva în mâinile lor. Nu eram obișnuită să mi se pună întrebări. Eram chiar mirată că se interesează atâta de cazul meu. A două oară, la comisariatul Grandes-Carrières, am dat peste un polițai mai amabil decât cel de dinainte și mi-a plăcut modul lui de a-mi pune întrebări. Astfel îți era îngăduit să-ți deschizi inima, să vorbești despre tine însuți, iar cel din fața ta era interesat de faptele și de gesturile tale
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
2012, 96 pag Despre debutul, cu poezie, al lui Marius Chivu, n-ar fi, critic, multe de spus. O dovedește chiar prima reacție la carte, apărută în numărul trecut al „României literare“ sub semnătura Ralucăi Dună: o recenzie mai curând amabilă decât favorabilă (aici e chestiune de gust.) O observație demnă de interes e de factură tipologică: „autoînvestirea existențială în actul de a scrie, nemediată de imaginație, necosmetizată estetic, poate genera în unele cazuri (similar, cel al lui Ion Zubașcu) fenomene
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
britanicului Paddy Considine, Tiranozaur. Titlul filmului lui Paddy Considine amintește prin ricoșeu ironic seria deja consacrată a lui Steven Spielberg, Jurassic Park, iar în film aluzia este încă și mai directă. Însă tiranozaurii clonați ai lui Spielberg sunt net mai amabili decât cei umani ai lui Considine, instinctul de prădători este cel cu care natura i-a înzestrat, fapt care îi situează în vârful lanțului trofic. Ceea ce-l separă pe om de animal nu este forța distructivă, voracitatea, ci furia. Furia
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
vom pleca pentru două sau trei luni în Turcia. De acum încolo trebuie să-mi organizez viața pentru viitorul an academic. Spune-mi, fără menajamente, dacă există dificultăți, fie pe un trimestru, fie pe două? Dacă nu există și dacă amabila Dvs. propunere s-a realizat, puteți să obțineți invitația oficială, care-mi va permite să capăt viza U.S.A., înainte de escapada mea în Turcia? Vom veni, în orice caz în septembrie, nu e așa? Vă rog să transmiteți respectuoasele mele
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
proiectul inițial). Tot așa, după Arșavir Acterian, Sebastian scria „cu scopul străveziu și parcă țintind să placă cititorului“. Probabil că și la așa ceva s-a gîndit tînărul pe atunci I. Negoițescu, recenzînd Accidentul și numindu-l pe autor „un romancier amabil”, iar, mai apoi, „un artist amabil“, cu mențiunea că, dintre calitățile stilistice ale lui Sebastian, „prima e desigur claritatea, nu numai limpezimile analitice, dar și exactitatea expresiei“. „Echilibrul romanului e deviat“ însă, remarcă totodată Negoițescu, întrucît înăuntrul romanului pasional începe
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Acterian, Sebastian scria „cu scopul străveziu și parcă țintind să placă cititorului“. Probabil că și la așa ceva s-a gîndit tînărul pe atunci I. Negoițescu, recenzînd Accidentul și numindu-l pe autor „un romancier amabil”, iar, mai apoi, „un artist amabil“, cu mențiunea că, dintre calitățile stilistice ale lui Sebastian, „prima e desigur claritatea, nu numai limpezimile analitice, dar și exactitatea expresiei“. „Echilibrul romanului e deviat“ însă, remarcă totodată Negoițescu, întrucît înăuntrul romanului pasional începe să crească brusc un alt roman
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
cazul lui Sebastian, mă surprinde tocmai apatia hermeneutică a monografilor săi, care adeseori alunecă pe transparența operei sale fără a le trece prin minte să privească, din cînd în cînd, și în adîncul ei. Sebastian e într-adevăr un „artist amabil“, care, din instinct muzical, „se ferește să apese, să stăruie“ într-o manieră disonantă în enunțurile lui artistice și eseistice. Făcîndu-i în fond un compliment de tip mozartian 1, Vladimir Streinu observă că o „ușurință fericită și egală“ îl face
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
sumbră, mi-a captat atenția. Mai întîi e anunțat motivul: „Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana de basm a lui Gunther, ascunsă în adîncul pădurii, provine tot dintr-un străvechi scenariu legendar. Atîta doar că „amabilul” romancier se ferește, din bun-gust, să îngroașe sugestiile, încurajînd cititorul spre o lectură agreabilă, ce reține doar primul nivel al textului și îl neglijează pe al doilea. De pildă, senzația de timp oprit, după micul accident de tramvai al Norei
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
plătesc impozitele, în România sau în Marea Britanie", a spus el. A adăugat că "majoritatea românilor din Marea Britanie ajută economia". Promovarea invitației informale de a veni în România are ca obiectiv să-i convingă pe britanici că românii sunt de fapt "amabili, prietenoși și primitori" și nu "toți cerșetori și hoți". "Trebuia să reacționăm, să vorbim despre lucrurile bune", a spus Gongu, referindu-se la relatările despre campania sperietoare planificată în Marea Britanie. "Imaginea românilor în presa britanică și europeană este părtinitoare... Ne
The Independent: Vă este frică de imigrație? Duceți-vă și trăiți în România by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56923_a_58248]
-
senzualitatea și nesupunerea, singurătatea și libertatea, sexualitatea și moartea se întîlnesc într-un vertij de imagini, multiplicate și reluate într-un crescendo amenințător. Propunem în continuare o versiune românească pentru cîteva fragmente din acest volum, în selecția autoarei și cu amabila ei permisiune. Sînt Lilith zeița celor două nopți care se întoarce din exil. Sînt Lilith femeia destin. Nici o făptură bărbătească nu-mi scapă și nici o făptură bărbă- tească nu ar voi să-mi scape. Sînt cele două luni Lilith. Cea
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
aveau importanța lor; în aleile din Jardin du Luxembourg, pe care ne plimbam și unul și celălalt; în Teatrul Odéon de pe vremea lui Darrault, ocupat în ’68, într-un culoar al Editurii Gallimard; de câteva ori în mansarda lui. Era amabil, vesel, vorbăreț, uitându-se cu atenție la tot ce putea fi văzut prin Jardin du Luxembourg, porumbei și oameni; entuziasmându- se în timp ce-i asculta pe studenții protestatari din ’68, reinventând marile utopii din secolul al 19-lea. Ei nu știau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]