1,927 matches
-
decât un continuum al experienței acumulate în timp de către cei ce au fost, element care, în esență, ar trebui să modeleze tot ceea ce întreprindem, cu noi și pentru noi, în orizonturile viitorului. Mi-am reamintit de toate acestea când, prin amabilitatea unui bun prieten (figură distinsă a vieții muzicale brașovene - pianistul și profesorul Horia Cristian) intram în posesia a două, în aparență modeste, dar, totuși (din perspectiva noastră de referință) deosebit de valoroase tipărituri. Este vorba de un studiu monografic (în jur
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Tot prin semne, mi-a indicat mașina și mi-a sugerat să iau loc pe bancheta din spate, ceea ce aș fi făcut oricum. Chiar m-am bucurat că ne despărțea un geam gros și, după toate aparențele, incasabil. Curtoazia și amabilitatea nu păreau să se numere printre calitățile fundamentale ale individului. Sper măcar să compenseze cu măiestria În conducerea automobilului, m-am consolat. Pe ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
greșisem destinația, am salutat cu tupeu În stânga și-n dreapta, ca și când aș fi cunoscut pe toată lumea, ba chiar am Încercat să intru În vorbă cu câteva persoane a căror fizionomie Îmi inspira oarecare Încredere. Ultima figură n-a prea ținut, amabilitatea locatarilor buncărului oprindu-se la politicoase răspunsuri la salut. Păcat; orice pas Înainte pe calea dialogului ar fi putut fi Începutul unei frumoase prietenii (Îmi Închipui că ai văzut Casablanca, nu?). Nimeni nu se arăta mirat de prezența mea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă amabilității prefabricate a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai deștept lucru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să lăsăm joaca, nu e momentul, crede-mă. Nu te-am adus aici să schimbăm amabilități, nici pentru că mi-era frică să vin singură. Am mai făcut-o și altă dată, nici o problemă. Ca să fiu sinceră (era să uit: poți să adaugi și sinceritatea pe lista calităților de mai sus...), motivul pentru care te-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Din perspectiva Centrului Însă, ați impresionat prin capacitatea de a depista, dincolo de aparența hazardului, nota comună și mecanica specifică ale unor fenomene distanțate În timp și extrem de diferite ca morfologie propriu-zisă. - Înțeleg trimiterea, nu e cazul să vă pierdeți În amabilități. - Perfect. Mister Adam, aveți un simț al evenimentelor În mișcare deosebit. Nu știu dacă provine din intuiție, din știință sau dintr-o anume logică filozofică aplicată la istorie. Important este că reușiți să vedeți totul de sus, per ansamblu... - Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe genunchii grăsuți ai lui Metodiu, pe decolteul doamnei se lăsă tăcerea. — O, cum am uitat! - tresări doamna Potoțki. Cu ce să vă servesc? O dulceață, un gem, o cafea, o..., dacă îndrăznesc, votkă? — Cel mult un gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna Potoțki trase de șnur. Se auzi clopotul cel grav bătând în altă încăpere. Instinctiv, cei doi călugări își făcură cruce. într-un târziu, stârnind praful, apăru bătrânul Piotr. Episodul 118 AL TREILEA DIALOG GOTIC — Venerabile Piotr - spuse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Veneția secolului al XVII-lea? Când îți dai seama că nu puteai da decât fie peste un mărunt compozitor de concerte pentru oboi, fie peste un pictor ajuns pe culmile insipidei sale arte portretistice, fie peste o femeie de o amabilitate rău prevestitoare („Buon giorno, signora. Io sono il Narratore”. „Felicissima di conoscervi. Vado a prepararvi il caffé”. „Non si disturbi, signora”...î, plictiseala te cuprinde și jalea te răpune. Dar nimeni nu-și alege secolul și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În celălalt capăt. O rumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reușise să și-l facă ostil și pe bătrânul Pop, care se încăpățâna în continuare să nu accepte nici măcar ca o ipoteză de lucru eventu alitatea producerii unei fărădelegi. Dacă șeful nu era de acord, nici subordonații nu debordau de amabilitate. Singurul lui aliat rămânea Vasilică Pohoață, dar nici el nu putea fi folosit decât printre picături și în afara îndatoririlor de serviciu. Chiar dacă nu-l prea dădea afară inteligența din casă, olteanul era o figură pitorească și putea fi folosit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Antip (81 de ani), de la Ioana Lungu, de la mai tinerii Cristina și Vasile Boghiu din Slobozia - Filipeni, de la familia Maria și Mircea Ignătescu (despre dansuri, clacă, nuntă, botez, horă, strigături, costum popular, nume de locuri și oameni), care, cu multă amabilitate, m-au găzduit, cât timp am făcut investigații în Lunca și Fruntești. Cu vărul Mircea Ignătescu am mers în Lunca pe la oamenii bătrâni: Romedea Gheorghe, Pintilescu Vasile, Cucu Mircea, Gurău T. Vasile, Borcea Dumitru, al cărui frate, Borcea Vasile, contingent
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în cârjă (era din trestie de mare, a folosit-o și tata!) la școală unde era și locuința noastră și totdeauna era servit (nu refuza niciodată) cu dulceață sau miere de albine și apă rece, apoi, după un schimb de amabilități și vești, pleca în plimbare. Din fosta lui vilă nu s-a ales nimic: mobila a fost luată, biblioteca încărcată în căruțe și dusă undeva (la Botez - Gloduri era centru), probabil s-a pierdut, a fost arsă sau prăduită de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
living, întârzie asupra televizorului, ca și cum ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce scria, își spunea lui însuși că nu avea motive să fie speriat, că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
certitudine solidă îi luă locul. A se observa cu ce sublimă artă combinatorică va dezvolta el atacurile care îl vor conduce, cel puțin așa credea, la șah-mat-ul final. Zâmbind cu șiretenie, spuse, Aș accepta acum cafeaua pe care ați avut amabilitatea să mi-o oferiți, Vă amintesc că polițiștii nu acceptă nimic când se află în timpul serviciul, răspunse, conștientă de joc, soția medicului, Comisarii au autorizație să încalce regulile ori de câte ori consideră că este necesar, Cu alte cuvinte, util intereselor investigației, S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
suficient, Ah, înțeleg, firma are numele dumneavoastră, Exact. Recepționera sună, explică despre ce era vorba și spuse, după ce închise telefonul, Vin imediat după dumneavoastră, domnule Providențial. După câteva minute apăru o femeie, Sunt secretara șefului redacției, vă rog să aveți amabilitatea de a mă însoți. O urmă printr-un coridor, mergea calm, liniștit, dar brusc, fără a-l preveni, conștiința pasului temerar pe care era gata să-l facă îi tăie respirația, ca și cum ar fi fost lovit în plin în diafragmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întrebându-mă: „Cărui fapt îi datorez această onoare?“ „Am venit să vă vorbesc în privința soției dumneavoastră.“ „Serios? Când ai să mai îmbătrânești puțin, fără îndoială că o să înveți că este mai bine să-ți vezi de treburile dumitale. Dacă ai amabilitatea să-ți întorci capul puțin spre stânga vei vedea ușa. Îți doresc o după-amiază plăcută.“ Prevedeam că nu mi-ar fi fost prea ușor să ies din scenă cu toată demnitatea și aș fi dat nu știu cât să nu fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din cap, căci ar fi fost o copilărie să-l evit, am mers repede mai departe. Dar peste o clipă am simțit o mână pe umăr: — Ce te grăbești așa? m-a întrebat cordial. Era tipic pentru el să manifeste amabilitate față de orice persoană care se arăta prea puțin doritoare să-l vadă, și glacialitatea salutului meu nu-i lăsase nici o îndoială în această privință. Sunt cam grăbit, i-am răspuns scurt. — Merg și eu cu tine, mi-a zis. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu Îți faci griji, Îi răspunse Dante, Întunecat la față. - Dar timpul cuvenit se apropie cu pași mari, știi? Suntem deja la idele lui august, Îi replică omul cu răceală. De pe chipul său ciupit de vărsat dispăruse orice urmă de amabilitate. - Domenico, Împrumutul meu e garantat de fratele meu, Francesco, știi bine, și de pământurile familiei mele, Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se Întâmplase, oare, ceva prin care poziția sa slăbise În ochii acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ușă, uitându‑se mai întâi la Anni cu o privire consiprativă care se vrea foarte grăitoare. Dar nu este grăitoare, ci jalnică. Ajută‑mă, Anni, te rog, te ador de multă vreme, iar acum am nevoie de un pic de amabilitate și bunăvoință, fiindcă altfel n‑o să mi se scoale și ca atare n‑o să pot să ți‑o bag. O fărâmă de iubire, baby, ar fi pentru mine cel mai frumos cadou. Tocmai ăsta trebuia să fie, îi spune Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scopurile acestei întâlniri este evaluarea mărturisirii lui în lumina existenței unei alte victime, a patra fată ucisă, Lotte Winter. Dați-mi voie ca în acest moment al discuției noastre să vi-l prezint pe profesorul Hans Illmann, care a avut amabilitatea de a fi medicul patolog în acest caz. Pentru cei care nu-l cunosc, e unul dintre cei mai buni legiști din țară, așa că suntem foarte norocoși că lucrează alături de noi. Illmann dădu din cap în semn de mulțumire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
terminat cafeaua și eram pe picior de plecare, am sugerat că o mașină de poliție ar putea să treacă în dimineața următoare să-l ia pe Herr Ganz pentru a-l duce la Alex ca să identifice cadavrul. — Vă mulțumim pentru amabilitate, Kommissare, zise Frau Ganz încercând să schițeze un zâmbet. Toată lumea a fost foarte drăguță. Soțul ei dădu din cap în semn de aprobare. Stând lângă ușa deschisă, era în mod evident dornic să ne vadă plecați de acolo. — Herr Vogelmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rea, nu-i așa? Presupun că acum o să-mi povestești și cum ar fi ea la pat, nu-i așa? — Mai mult genu’ dumneavoastră, mă gândesc, domnule. — Zău? Ce te face să spui asta? Știți dumneavoastră, genu’ care răspunde la amabilitate. Am râs, în ciuda durerii mele de cap: — Mai mult decât răspunde la veștile proaste. Iată-ne acolo, cu picioarele noastre mari și fețe lungi, și tot ce poate ea să facă e să arate ca și cum e în acea perioadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard cu grație. Vogelmann se așeză în fața noastră. Chiar și cu un metru de birou între noi, puteam totuși să-i simt răsuflarea cu miros de iaurt stricat. — Păi, când soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
legii. Evreii o vor păți rău și nu va mai exista nici un polițist ca să oprească asta. Dădu din cap spre seringă și privi impasibil în timp ce Kindermann înfipse acul, apoi oftă cu satisfacție în timp ce pistonul era împins. — Iar acum, domnilor, aveți amabilitatea de a ajuta un om bătrân să meargă la culcare. I-am urmărit cum l-au luat fiecare de un braț și l-au condus în sus pe scările care scârțâiau. Mi-a trecut prin minte că dacă Rahn sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ridicol, zău că e ridicol, domnule. Înseamnă a căuta necazul cu lumânarea. S-ar putea să nu meargă chiar așa cum plănuiesc. Nu uita că acest Weisthor este prietenul lui Himmler. Mă îndoiesc că Reichsführer-ul îmi va accepta cu prea multă amabilitate revelațiile. Încă și mai rău, s-ar putea să le desființeze, caz în care ar fi mai bine dacă aș fi doar eu să încasez papara. La urma urmei, nu mă poate da afară din poliție de vreme ce eu sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]