563 matches
-
se gândise că ar putea trezi În mine sentimentul moștenirii mele culturale era să mă ducă la versiunea dublată În italiană a miturilor antice grecești. Așa că În fiecare săptămână Îl vedeam pe Hercule ucigând leul din Nemeaa sau furând cingătoarea amazoanelor („Ehei, ce mai cingătoare, nu, Callie?“) sau fiind aruncat fără temei În gropi cu șerpi, fără vreo explicație textuală. Dar preferatul nostru era minotaurul... ...Pe ecran apare un actor cu o perucă strâmbă. ― Ăsta-i Tezeu, explică Milton. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adesea mîncare la pachet), În timp ce raza proiectorului pîlpîia ca o lanternă deasupra mea. Și totuși, faptul că aici găseam potol la discreție nu era cea mai importantă dintre atracțiile de la Rialto. Pentru că aici, pe ecranul nocturn, goale și uriașe precum Amazoanele, se aflau creaturi extrem de asemănătoare cu cele care mă vrăjiseră cu frumusețea lor cu cîteva săptămîni În urmă, În fața cazinoului. Însă aici nu purtau benzi negre peste sîni și coapse, și nici nu erau Înghețate În cadrul fotografic. Aici, se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
numai că într-un picior. Apoi aștepți. (A nu se uita răbdarea și tutunul!) Pentru amuzament: se cere să te învârtești oricând, oricum. Să nu aștepți pentru a lua-o de la capăt. (A nu uita să-ți faci buni camarazi!)“. AMAZOANE: „Prințese care-i urăsc pe prinți. Se hrănesc cu carne crudă (ca tătarii) și se antrenează în mânuirea knutului. Călărețe fără seamăn, dorm călare. Îi sperie pe fiecare și nu se tem de absolut niciunul, nici chiar de căpcăunul Isidor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
actele de eroism” ale Natașei Pojidaeva erau niște manifestări ”revoluționare” specifice. Niște efecte pato-psihologice ale invaziei matrimoniale sovietice. Unele femei, aduse din fundăturile Imperiului, își etalau ostentativ ”spiritul de revoltă” nativ. E vorba de Galina Andreeva, Svetlana Migulea, de toate „amazoanele în ștrampi din detașamentul lui Igor Smirnov”. Așa le-a botezat regretatul Konstantin Kiroșko, un foarte tânăr și talentat jurnalist rus de la ziarul ”Молодежь Молдавии”. De la Dubăsari, mă întorceam înrăit într-o modestă ”Tatra”, veche, primită de la prim-vice-prim ministrul Andrei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
problema? NOI venim cu tricolorul. EI arborează un drapel cu imaginea monumentului lui Suvorov. NOI căutăm cu înfrigurare o cale proprie. EI opun o rezistență acerbă față de orice proiect de reformă... Atât comportarea lor, cât și răspunsul tău la întrebarea amazoanei reflectă o situație reală. NOI vrem să ieșim din Imperiu, să ne unim cu Țara-mamă România. Condamnăm acțiunile lor separatiste, dar nu vrem ruperea raioanelor din stânga Nistrului... EI, însă, nu vor ruperea RSSM de URSS și au proclamat deja o
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise Felix, n-am altă dorință decât să dorm în fîn.Am stat numai câteva ceasuri într-o șură, la o excursie, și de atunci otava
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pădurea virgină Vilrna, În schimb, urmărea conversația zîmbînd, dar fără să se amestece, fiindcă Peter, așa-l chema pe pictor, fusese În pădurea virgină și cunoștea orașele Iquitos, Tarapoto și Tingo María ca pe buzunarele lui. În afară de asta, navigase pe Amazoane și fusese În Brazilia, ajunsese pînă și la Belém do Pará. Acum călătorea prin Perú și-și cîștiga traiul pictînd. Barba și-o lăsase fiindcă-i era lene să se radă și pipa n-o aprindea aproape niciodată, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat de faptul că după aceea Îl va părăsi. Cred că Belbo s-a Îndrăgostit de Lorenza Pellegrini În acel moment, când a simțit că ea i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mallard, Teal, Pochard și Shoveller fără discriminare și, curând, barca lui Pran este încărcată de corpuri acoperite cu pene. Din poziția ei purdah, Charlie le surclasează pe celelalte două femei de la palat, cărora le e greu să se concentreze, când amazoana de lângă ele strigă la încărcătoarea ei servilă și comentează permanent performențele celorlalți, cu un șir de „Ura! Lovește-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea ațintită asupra guriței copilului și fruntea umezită de sudoare. Sigur îți este sete, spun eu și îi întind o cană cu apă rece, ea bea cu înghițituri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gândit mult la Hadrian, cu un freamăt stâmpărat, cu un fel de melancolie blândă. Oare de ce? Poate pentru că seara am reluat un manuscris la care lucrez și, pe ultima sută de metri, am vrut să strecor povestea unui basorelief cu amazoane și cohorte dionisiace, așa cum l-am văzut acum vreo 15 ani la Efes. Și, din aproape în aproape, pe inernet, mi-am dat seama că eram cu ochii țintă la un crâmpei de zid din templul lui Hadrian. Poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
cal? - Pe ce altceva, decât pe cal? - mama strălucește dintr-o dată. La noi, calul... E-he, calul: era cu adevărat jumătatea noastră... - A voastră, a cui? Și a fetelor? Călăreai și tu? Cum: cu amândouă picioarele Într-o parte, ca amazoanele? - Eu nu știu cine a scornit asta, că amazoanele călăreau cu amândouă picioarele Într-o parte - dar când spui: călare, spui: că-la-re! Încaleci calul cum se-ncalecă un cal! - Aveai pantaloni de călărie? - Pantaloni?, se miră mama. Ce să fac cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mama strălucește dintr-o dată. La noi, calul... E-he, calul: era cu adevărat jumătatea noastră... - A voastră, a cui? Și a fetelor? Călăreai și tu? Cum: cu amândouă picioarele Într-o parte, ca amazoanele? - Eu nu știu cine a scornit asta, că amazoanele călăreau cu amândouă picioarele Într-o parte - dar când spui: călare, spui: că-la-re! Încaleci calul cum se-ncalecă un cal! - Aveai pantaloni de călărie? - Pantaloni?, se miră mama. Ce să fac cu ei? Crezi că pantalonii Îl fac pe călăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea știe sau învață ce este voluptatea zborului, se lasă inițiată în acest exotic carpe diem (chiar dacă impus de profesorul de magie neagră Woland), chicotește ca o fetiță, răbufnește ca o femeie deplină, face năzbâtii, pedepsește, e și walkirie, și amazoană, și ghidușă ori ciufulită, și simili-vampireasă. E de toate! Concentrează în ea, ca vrăjitoare, aproape toate nuanțele emoționale femeiești: pasiunea, ura, jocul, tristețea, compasiunea, contemplația, prietenia, suspiciunea etc. Eu nu mi-am dorit niciodată să zbor neapărat deasupra Moscovei, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
al lui Froehlich, bărbații germani sunt singurii responsabili pentru criza actuală. Evident, vina lor constă În faptul că nu mai sunt sută la sută bărbați. — Chiar și femeile germane au Încetat să mai fie femei. Pe de o parte, ca amazoanele, au pretenții să ajungă la cârma țării; pe de alta, cer eliberare sexuală, În calitate de persoane emancipate. În ambele cazuri, trădează onoarea sexului de care aparțin. Tocmai de aceea, rolurile tradiționale de gen trebuie restabilite. Dacă nu se produce cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
privind prin sticlă. Mamă, ce-or să Înnebunească reporterii pe chestia asta, nu credeți? „Femeia sexy din viitor, găsită goală și mumificată. Spectacol la matineu“. — Este și Înaltă, observă Norman. Trebuie să aibă peste un metru optzeci Înălțime. — O adevărată amazoană, spuse Harry. Cu țâțe mișto. — Ajunge, interveni Beth. — Ce s-a Întâmplat - te-ai ofensat În numele ei? Întrebă Harry. — Nu cred că era nevoie de astfel de comentarii. — De fapt, zise Harry, cred că-ți seamănă un pic, Beth. Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând scurtat care-i da o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape, cu ceva rece și distant în întreaga ființă, încât femeile o bănuiau de prefăcătorie. Radu Dascălu, șeful lor de curând ridicat în funcție, un brutal ascuns sub o înfățișare de blajin, abil, indescifrabil, alunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tu, nenorocitule?“ Glasul ei devenise ascuțit și violent, puțin îi păsa că o vor auzi vecinii, și-a scuturat de câteva ori părul mult și galben, fața i se înroșea, ochii îi sclipeau, era mândră și fermă și tare și amazoană și deloc tristă și foița de pergament se așternuse iarăși pe chipul ei. Vorbea din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-a mai făcut pauze, amestecând vorbe românești și ungurești. Dar bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aflați în slujba sa. Terenul e însă pregătit cu grijă: încă din prima scenă, dualitatea fundamentală pe care e construită întreaga acțiune apare limpede formulată în vorbele lui Tezeu: în palatul ducal, în așteptarea sărbătoririi nunții sale cu Hipolita, regina Amazoanelor, Tezeu îndeamnă la veselie și la voie bună, la alungarea tristeții, dar nu uită totuși să-i amintească viitoarei soții că îi câștigase dragostea cu spada, războindu-se pentru ea. Hipolita fusese „victima” unei duble răpiri, tandre și violente totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
amintea de culoarea steagului otoman. Și nu întâmplător preferase roșul și argintiul urmașul Văcăreștilor, Nicolae, în ton cu blazonul comtal al strămoșilor săi. În fine, Marioritza avea o slăbiciune pentru violete, așa că minunata ei pelerină, în contrast cu negrul costumului italian de amazoană, sugera prospețimea lor, reușind să atragă privirile multora, dar mai ales ale tânărului secretar Apostolache Stimo. Și Guibert zâmbi când văzu calul acestuia galopând strâns lângă calul ei. Pentru început, copoii stârniră mai mulți iepuri și vânătoarea se dovedi extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat din clismă i-a răzbit prin gât, pe nas și pe gură. ...Adriana vrea să plece... Se așază ca o amazoană pe coada de lemn a coasei, sprijinită ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă prin fereastră, peste ulucă, fără să atingă stratul de zăpadă proaspătă de pe cerceveaua ninsă. - La revedere unchiule, cântă pe nas singura mea dragoste suavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la Auschwitz, de unde nu s-au mai Întors. Dintre strămoșii din partea mamei, aș aminti un erou legendar muntenegrean, care s-a alfabetizat la vîrsta de cincizeci de ani, adăugînd gloriei sale războinice și pe cea a condeiului, dar și pe „amazoana“ ce a retezat capul unui tiran otoman, din răzbunare. Asemenea excepții etnografice nu s-au mai repetat și În cazul meu. La vîrsta de patru ani (1939), pe vremea proliferării legilor antisemite În Ungaria, am fost botezat de părinți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva de băut? — Nu beau. — De ce? — Tata, soră-mea și doi frați de-ai mei sunt bețivi, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Oricum, aspectul președintelui era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat, medicamentul nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]