6,796 matches
-
culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru mine și fără gîndul de a mișca vreo conștiință, fie ea și a unui lector profesionist. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun juriu prezent și viitor al Uniunii Scriitorilor, în al cărei sediu nu am mai pășit, repet, din perioada în care politica, în faza ei turbulent infantilă, făcea ravagii. Pe atunci eram încadrat, de
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
simplitatea culturală și primitivism social - trăsături pe care Kaplan le atribuie lumii balcanice, dacă înțeleg eu bine - România ar fi chiar o campioană a balcanismului. În acest colț de Lume a treia, europenismul nu e, după Kaplan, nimic altceva decît ambiție deșartă de veleitar. De la ferestrele camerei sale la Hotelul Athénée Palace, Kaplan vede o lume idiotizată de lunga încarcerare comunistă, fără perspective prea grozave și cu un trecut destul de dubios chiar și înaintea ciumei roșii. Kaplan a călătorit pe cont
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
ciudat, pare că li se potrivește mănușă lui Radu Zetu, Bogdan Talașman, Liliana Pană. Iarăși personajul numărul doi din text este doctorul Jason Posner, interpretat de Ovidiu Niculescu. Din păcate, în aceeași cheie mai sus prezentată. Un cercetător cu mari ambiții și fără scrupule, care face teste cobai chiar și pe fosta lui profesoară presupune totuși un tip mai special, marcat de meserie și de știință. Accentuarea unui coté de "băiat de cartier" mi se pare o îngroșare supărătoare. Ovidiu Niculescu
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
din Hexagon pălesc în fața celor britanice, de pildă), soluția salutară (care vrea să zică salvatoare, nu de salutat) e recursul la literatură sau la darul literar veritabil al unor scenariști. Ceea ce dovedește a poseda, în speță, Claude Faraldo, dublat de ambiția neslăbită a regizorului de a semna separat adaptarea tuturor scenariilor ce i se oferă. Filmul însuși saltă astfel nesperat deasupra liniei de plutire, o dată cu regizorul din propria-i condiție. Pornită atît de sumbru, partitura se decantează grațios și incitant, într-
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
detectiv de-o șchioapă, care se concentrează într-atît asupra "subiectului" încît are parte de viziuni contradictorii; tot atîtea ipoteze în care culpabilitatea e fluctuantă în funcție de "onestitatea" mărturisitorilor. Din familia de acum numeroasă a "independenților americani", regizorul Nick Gómez declară că ambiția sa a fost să realizeze o replică la... Fargo al fraților Coen! Asasinul din vis (S.U.A., 2000) este tot un debut, Joe Charbanic fiind un profesionist al clipurilor muzicale. Pe acest teritoriu avînd loc și întîlnirea sa cu Keanu Reeves
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
în București, își face prima intrarea pe scenă, restul personajelor romanului nu întîrzie nici ele. Conform protocolului, ele îi sunt prezentate noii venite în ambasadă, sumar la început. Aflăm că atmosfera reprezentanței diplomatice germane este otrăvită de rivalități stupide, intrigi, ambiții, meschinării. În mijlocul acestui "personal", Charlotte descoperă un vechi amic - pe Frank de la secția consulară, serviciul pașapoarte. Frank este și singura persoană de încredere în acest viespar uman în care ambasadorul, om fin dar bolnav, nu poate face nici pace, nici
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Gheorghe Grigurcu * Privindu-te în oglindă, realizezi cea mai elementară metaforă a ființei tale. * Ambiția e în sine o formă a revoltei. * A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tirania sensurilor. * Imensa spaimă de propriile tale speranțe. * Nu putem gîndi fără a ține seama de vraja calității umane, misterios individuale: "Greșeala lui Descartes, scria Alain, e
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși aristocratic. Contrafacerea implică în sine o idee democratică: e la îndemîna tuturor, e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea ambiției constă în raportarea ta la alții, recte în dependența ta de alții, ca de un drog. * De la un moment al existenței, te pomenești imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
Gheorghe Grigurcu * Privindu-te în oglindă, realizezi cea mai elementară metaforă a ființei tale. * Ambiția e în sine o formă a revoltei. * A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tirania sensurilor. * Imensa spaimă de propriile tale speranțe. * Nu putem gîndi fără a ține seama de vraja calității umane, misterios individual: "Greșeala lui Descartes, scria Alain, e
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși aristocratic. Contrafacerea implică în sine o idee democratică: e la îndemîna tuturor, e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea ambiției constă în raportarea ta la alții, recte în dependența ta de alții, ca de un drog. * De la un moment al existenței te pomenești imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
pildă, e un mod de a stabili un dialog dramatic între personajele în viață și cele ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ar fi cu neputință. Sănătate să fie, că Urziceniul știe să avanseze pe tot frontul... Cultura, literatura, aici, se pare că sunt capabile de pași mari; fenomen obișnuit în localitățile rămase mai în urmă de-a lungul timpului. E și ambiția, dar este și efectul de recul al întârzierii, când lucrul imobil multă vreme, o ia deodată, și fericit, razna!... De astfel de zvăpăieli să avem noi parte mereu... Articolul publicat în Magazinul de Urziceni se intitulează și este iscălit de
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
p. 17. 59 P. Petit, Les étudiants de Libanios, Paris, 1956, p. 206. 60 Sozomen, Church Histories, VIII, 11 in A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, Second Series, translated into E 15 însă de ambiții profane, Părinții Bisericii și-au pus toată pregătirea în slujba credinței și a idealului creștin. Dacă nu ar fi fost Iisus Hristos, ei ar fi fost închinători ai unor zei ai lăcomiei și ai urii și ai oricărui delict. Ar
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a studiat literele la Cluj și la București și își pregătește în prezent doctoratul, își face un portret în aqua-forte: "Semnalmente: înalt, slab, bâlbâit (astfel încât să pot comunica), cu ochelari (în ciuda fotografiei), neîndemânatic, neatent, egoist, uneori rău." Această renunțare la ambiția de a poza reprezintă premiza aventurii lui poetice. Eliberat de obligația de a-și promova propria imagine, tânărul sensibilizat și interiorizat căruia i s-a transmis fără îndoială ceva din dramatismul paroxistic al trăirilor mamei sale (poeta Angela Marinescu) își
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
susținători elogioși, colegii de breaslă fiindu-i probabil mai puțin accesibili. Liviu Lungu este mai întîi un prozator abil și tenace. Nu lipsit de talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
a trecut cîștigul și după aceea aura, succesul imediat și nu acela istoric. Și încă e ceva: mai sînt puțini boieri în teatrul românesc. Aceștia continuă să-și iubească profesia dincolo de ființa lor, preferă să stea departe de jocuri și ambiții mici, se luminează cînd povestesc, iar numele invocate sînt copleșitoare și luminează, în continuare, scena fie că sînt regizori, actori sau scenografi. Ei mai au insomnii și emoții atunci cînd este vorba de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
animanelor, ci faptul că luăm decizii, că ne exprimăm voința personală într-un mod distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai altor civilizații. Felul în care ne dorim anumite lucruri, energia pasiunilor, aspirațiilor și ambițiilor noastre, chiar a celor absurde, lipsite de logică sau rațiune, ne definește ca indivizi și ca oameni. A avea o dorință este un fenomen exterior nouă. Obiectul dorinței mele se află undeva în afara mea, pot avea o dorință așa cum pot
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
din Ploiești și-a dorit să reintre într-un circuit teatral în care acest nucleu a contat. Poate și tradiția dar și numele unor mari artiști ce au poposit la Ploiești și au lucrat minunat acolo să fi animat cumva ambițiile și tenacitatea actualei trupe și a directorului său. Nu s-a dat încă marea lovitură. Ea nu poate veni însă pe gol și din senin. Terenul de aceea se pregătește strategic. Oferta repertorială a marcat ieșirea din șablon, dintr-o
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
de ortografie, maculează paginile tipografice. E, din păcate, ratată încă o ocazie de a pune ordine într-un teritoriu parcă sortit devălmășiei. C. Catalano este, din câte îmi dau seama fără să-l cunosc din alte împrejurări, un amator fără ambiții, iar ediția lui trebuie privită cu circumspecție. A mai realizat în 1999 o antologie de 24 de poeme din "poezia creștină" a lui George Coșbuc, însoțite de o prefață superficială și expeditivă, tot fără explicații despre sursa poeziilor. Nu-i
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
hoinarul infidel. Așa și criticul, salvat prin curiozitate. Ușor sîcîit și prea puțin în stare de fervori, Sainte-Beuve scrie cu aplicare (și cu aplecare) despre opere care-i convin, în care se găsește, nu în care se pierde. Aceeași dorință (ambiție?) de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo clipă resortul de sub control a condiționat, în bună măsură, selecția lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
un cuțit în cealaltă, ba încă mai și cîntau niște psalmi, pentru a putea acoperi țipetele celor înjunghiați. Pădurea este o minunată orchestră. Literatura muzicală savantă este o pădure în care s-au exilat energii și rosturi creatoare, pasiuni ardente, ambiții deșarte... Istoria muzicii este concertul unei întregi literaturi sonore, ce încape într-o orgă al cărei geamăt amestecă în tuburile ei pămîntul cu cerurile. Tuburi ce ard de nerăbdare să vibreze. Pămînt și ceruri ce visează să ardă ca să lumineze
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt anotim/ ca pînă la urmă să nu mai reînvie niciodată.// Aici, sub prag/ este îngropată inima mea de copil." (p. 23) Ambițiile lui Petre Stoica la nivelul poeziei sunt, la prima vedere, foarte mici. El nu își propune, ca Nichita Stănescu, să revoluționeze limbajul poetic, nici să răspundă marilor întrebări filozofice care obsedează omenirea de cîteva milenii încoace. Poezia sa este una
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te/ de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite, învinse. Poetul se străduiește a alcătui un epos
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
schimbările din partid au sesizat cât de jos poate coborî în penibil cel care părea a fi liderul pe viață al partidului. Dat peste de cap de pierderea puterii, Vadim și-a explicat renunțarea printr-un amestec de sacrificiu și ambiții: motivele ar fi concentarea pe crearea unui post de televiziune, "ancorarea" partidului (cu noua titulatură cu tot) la structurile europene și, în fine, finalizarea unei teze de doctorat! Un talmeș-balmeș uluitor de public și privat, de proiect politic și ambâț
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
cuvînt. Atunci cînd critica lor nu are vanitatea sterilă a unui loisir intelectual, cînd, altfel spus, nu agită apele doar pentru plăcerea gratuită de-a incomoda. Se cade să vorbească (și să fie și auziți...) dacă arată, porniți pe judecăți, ambiția relansării unor idei, a unor dispute care să și ducă undeva. Dacă, de fapt, creează "lărgime". Postmodernitatea a speculat, în diverse moduri, prejudecata, pînă la urmă, a locului suficient pentru toți. Conul, îngustat spre vîrf, nu devine cilindru otova, însă
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]