761 matches
-
unde se mutase în anii din urmă, paradoxal, prozatorul său favorit era colaboraționistul Céline, condamnat și apoi amnistiat, și se pasiona de Jurnalul lui Goebbels. Deși îi recunoaște meritele, S. Damian îl sancționează cu severitate pe Croh. pentru atitudinea lui ambivalentă, sinuoasă, acomodantă, ca expresie a lașității pe care autorul cărții și-o recunoaște și lui însuși. Croh. e un retrograd, care „și-a mânjit mâinile, a pactizat pe alocuri cu fanfaronii și obtuzii cerberi ai culturii”. Nu-i aproba pe
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
stigmatizare socială. Pur și simplu specialiștilor li se cere socoteală pentru terminologia folosită. Dar să spicuim cîteva idei: 1) mișcarea feministă americană a apreciat că termenul de isterie este prea stigmatizant pentru femei, fapt ce a condus la adoptarea termenul ambivalent de "histrionie"; 2) homosexualii americani au reușit să scoată homosexualitatea din DSM III (nomenclatorul american al bolilor). în context, sociologul Alan Ehrenberg remarca: "Noi am trecut de la o societate freudiană, bazată pe Ťîngăduit și interzisť la o societate care erijează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
așa, pe sărite sau cu lapsusuri, ci știe tot. Tot și încă ceva pe deasupra. Adaos ce-l păstrează pentru vremuri de criză. Adică mereu. Românul a avut dintotdeauna pasiunea construcției, cu materiale cu tot. Însă produsele acestui impuls intratabil sunt ambivalente. Ele suferă de un dualism inegal, din pricina conceptului de prăpastie, care predomină. De aceea, românul construiește puțin, pe termen scurt și, mai ales, greu, având ghinionul ca tot ceea ce înalță ziua, să se prăbușească, negreșit, noaptea. De altfel, confuzia între
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
partenerul de care are nevoie. Celebrul acord de coabitare, se transformă, potrivit editorialistei, într-un acord de guvernare, iar până nu de mult dușmanul politic absolut al premierului îi devine acestuia mentor în menținerea direcției Bruxelles. ”Victor Ponta exersează relațiile ambivalente: stă alături de PNL la guvernare, dar ia deciziile importante mai degrabă cu Traian Băsescu, decât cu prezidențiabilul Crin Antonescu. (...) Liberalii par să fie în această perioadă "clienții" lui Victor Ponta, care preferă să se vadă mult mai des cu Traian
Presa portocalie invocă ”fraternizarea Băsescu-Ponta”, pentru înlăturarea liberalilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39709_a_41034]
-
mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
e încîntătoare de inteligență instantanee și de camaraderie. Cioran nu se gîndește la existențialism și găsește gust vieții". (Busuioceanu stă deoparte, făcînd în gînd "portretele amîndurora", iar mai tîrziu, pornind de la femininul Cioran și de la masculină Juana, se gîndește că ambivalenta existența în noi oferă "ființei umane posibilitatea de a-și trăi succesiv viața sa de bărbat și de femeie, după nevoia propriului instinct și spirit".) Protectoare, Juana Mirdó începe, imediat, "să se agite pentru Cioran" și, apoi, "regretă grozav cînd
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită. Și în continuare, pe aceeași primă pagină a volumului, această mențiune: "Roman/ un fel de basm". După cum vedem, autorul îi pune cititorului (criticului) la dispoziție o cheie de lectură, prevenindu-l în legătură cu formula ambivalentă a scrierii sale, care, într-adevăr, este și roman și "un fel de basm". Prin ce este roman și prin ce este basm? Este roman prin elementele de reconstituire socială, proiectate istoric, prin tot ceea ce cartea ne înfățișează privitor la
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
Băsescu, dar poate în primul rând o încercare de întoarcere la perioada de maximă glorie a formațiunii din Modrogan, când Traian Băsescu era consiliat de Adriana Săftoiu. Într-un articol de opinie, DW spune că numirea Adrianei Săftoiu relevă poziția ambivalentă a lui Vasile Blaga. "Convenția PDL nu a marcat o despărțire reală a partidului de Traian Băsescu, ci doar o distanțare neclară și care nu pare cu totul ireversibilă". În sensul că, democrat-liberalii nu dezavuează politicile lui Traian Băsescu, ci
DW: Numirea Adrianei Săftoiu, întoarcerea lui Blaga la era PDL-Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38280_a_39605]
-
succesul brusc, spectaculos, al Exercițiilor de admirație la apusul vieții lui Cioran? Care sunt resorturile subiective ale fugii sale (niciodată depline) de biografie în favoarea portretului ca „profil interior” (și ca oglindă a sinelui)? Paginile - să le spunem psihobiografice - despre relația ambivalentă, invidiosdispreț uitoare, a lui Cioran cu personalitatea lui Scott Fitzgerald, ironizat superior ca „romancier” și încă „american” dar, cu toate acestea, „admirat” pentru „experiența pascaliană” din psihedelicul eseu confesiv Crack-up sunt mici bijuterii de spirit, ca și cele despre „metecii
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
în interiorul căreia se distinge un arhetip schizoid, al binelui și răului îngemănate pînă la indistinct. Prin urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, în funcție de stimulii oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
țară de pofte și demnitate" (Șansă). an aceeași măsură putem constată o fiziologie cosmică. Adoptănd (adaptănd) o poză romantic-apocaliptică (e o apocalipsa la scară redusă, "de buzunar"), poetul, care e un temperament delicat, se tănguie, voluptuos an fond, pe marginea ambivalentei unei experiențe erotice. Grandilocventa, cată există (visele aruncate peste abis, străfulgerarea timpului), nu reprezintă decat expresia solemnă a Erosului. Parada să, ne apare precum desfacerea unei cozi de păun: "Visăm și-mi aruncăm visele peste abis/ ăntr-o străfulgerare a timpului
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
aduce daruri la toată lumea își are originile în gestul acestuia care, după ce s-a căit pentru faptele rele pe care le săvârșise, a împărțit întreaga sa avere copiilor săraci. Crăciun este considerat un zeu solar, el apărând ca un personaj ambivalent: are puteri miraculoase, dar are și atribute tipic umane: este bătrân, are barbă și este bogat. Păstorii care-i păzesc turmele îl colindă în fiecare an. V. RUBANSCHI Pogorât-a pogorât/ Domnul sfânt pe-acest pământ În pragul Crăciunului, să
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii scolastice, acesta propunea conceptul unei "poezii pure", ambivalente, imanente și în același timp transcendente poemului. În vederile sale experiența mistică nu absoarbe poemul, ci-l pătrunde, îi învăluie specificul. Misterul însuși de care poezia e inseparabilă nu l-ar putea lipsi de aura lui sacrală. În discuțiile prilejuite
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
aspirație de tot banală dacă ținem cont de vârstă, poate fi înțeleasă ca o căutare latentă a „altor orizonturi”, eventual a acelora în care sunt plecați părinții ei. Până și titlul (din păcate prea puțin catchy) permite astfel de reflecții ambivalente. De la banalele ouă de ciocolată cu surprize până la nuanța distopică a unui teritoriu luat în stăpânire de copii, drumul e scurt. Asemenea pasaje sunt, pentru un autor, aidoma mersului pe sârmă: câțiva milimetri sunt deajuns pentru ca rezultatul să fie tragic
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
înțeleg cel mai bine și în a cărui umbră trăiesc”, afirma el într-o scrisoare către Ernst Bertram în 1920. „Felul meu de a scrie despre Wagner nu are nimic de a face cu cronologia și dezvoltarea. Este și rămâne ambivalent, așa că azi pot să scriu despre el într-un fel și mâine altfel”, spunea într-o scrisoare către Agnes Meyer, din 18.2.1942. În fond, contradicțiile wagneriene îi lămureau propria ambivalență. Așa cum Wagner primise mesajul de la Jean-Paul, Wackenroder, Tieck
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
relativ, uneori amuzant: "trec desculț prin văile tale procariote prin milioanele-ți/ de nucleotide ca prin pîraiele Izei blînd prăvălindu-se/ de pe dumbrava Dragomireștiului de sub Țibleș/ sau pe sub liniile de troleu ale Bucureștiului" (ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
gerat-o, face tot filmul. Autoritățile dau din colț în colț când trebuie să-l găsească pe Gruber, dat fiind faptul că nu se știe precis dacă el a făcut parte din lotul de evrei deportați. Atitudinea acestor autorități este ambivalentă, iar românii ar putea recunoaște tipicul balcanic-răsăritean, pe de o parte, mitocănia cea mai agresivă cu reacțiile isterice ale Colonelului Col. Niculescu-Coca (Claudiu Bleonț), pe de altă parte, slugărnicia vicleană a funcționarului local care încearcă să dreagă busuiocul, ambele privite
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
conduce azi la furia exprimării. Orice regulă, chiar sanitară, este resimțită, ca un tic al vechii reprimări, iar disconfortul consecutiv nu depășește, deocamdată, satisfacția eliberării. Dar faptul că gunoiul devine, conform ipotezei anterioare, o derivație simbolică a instinctualității ofensive semnifică, ambivalent, profundul dispreț autohton pentru această instinctualitate - "murdară". Atât de mult a fost ea înfierată, negată, ori, în cel mai bun caz, ignorată! Și în zadar mulți își vor fi repetat, până în '89, contrariul! Cu toată rezistența opusă, politica oficială de
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
Neuenfels, în 1994, la Stuttgart), e prima aluzie pe scena din Bayreuth la trecutul nefast al festivalului, după căderea cortinei, publicul fiind împărțit ca niciodată în entuziasm aprobator și huiduieli indignate. Într-adevăr, discutarea trecutului e binevenită, dar merită oare ambivalentul și complexul personaj Sachs să fie transformat în criminal? Și merită Goethe și Schiller, universaliști și antinaționaliști ca nimeni alții, să ilustreze forma cea mai rea a artei cu tendință? Dincolo de acest final sumbru, mult-disputata regie a Katharinei Wagner e
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
comportamentului inacceptabil, scelerat. Dar e comportamentul lumii care l-a produs și pe care, la rându-i, o perpetuează în scurte rafale în care întrevezi multistratificarea lumii așa cum este ea: primitivă, sălbatică, lipsită de compasiune. Gianni Brunoro a intuit natura ambivalentă (delicată și brutală) a lui Corto Maltese, atunci când și-a început cartea dedicată literarității citând un fragment din eseul lui Raymond Chandler, The Simple Art of Murder: „În tot ce poate fi numit artă există un soi de mântuire. Poate
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
sau doar o exprimare a uni atitudini." Richard Geib a adăugat "'Războinicii' pe care i-am cunoscut în viața reală erau mai complecși decât orice personaj întâlnit în "Infanteria stelară". Iar cei despre care știu că au ucis, erau mai ambivalenți în legătură cu gestul lor." El s-a mai plâns și de lipsa aproape totală de sexualitate între personaje sau de aspecte romanțate serioase. O altă plângere legată de roman o constituie că acesta este sau inerent militarist, sau pro-armată. Timp de
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
au fost respinși în mod repetat. Soluția pe care aceștia o găsesc pentru a scăpa de această situație stresantă și amenințătoare pentru ei, este de a evita relația în sine. Această formă de atașament mai este denumită și anxios-contrară, rezistentă, ambivalentă sau de Tip C. Copiii din această grupă se manifestă temători și dependenți de persoana de referință. Când aceasta părăsește camera, copiii devin extrem de stresați. Le e teamă atât de persoana necunoscută cât și de încăperea în care se află
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Oxitocin, care la rândul lui influențează comportamentul. În rândul grupelor cu un grad de risc ridicat, cum sunt copii bolnavi psihic, puternic traumatizați sau neglijați, s-au descoperit și alte tipuri de atașament, mixaje de tipuri de atașament nesigur-evitant cu ambivalent. De asemenea copii cu o nevoie exagerată de atenție și îngrijire sau cu manifestări de supraadaptare ( acceptarea oricăror condiții) la tipul nesigur-evitant, precum și comportament agresiv amenințător sau total neajutorat la tipul nesigur-ambivalent. După cum am văzut în testul „Situația necunoscută“ copii
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
schimbarea afectelor, a nivelului cognitiv și a comportamentului, se pot schimba relația față de obiect. Metoda terapeutică a lui Bowlby, utilizată la persoanele traumatizate de pierderea unei persoane apropiate, se deosebește clar de psihanaliza clasică. El este de părere ca stările ambivalente din timpul doliului, să fie retrăite în prezența unui psihoterapeut înțelegător. În acest sens, psihoterapeutul preia rolul persoanei de referință. În ce privește copii, Bowlby este de părere că o măsură preventivă este evitarea pe căt posibil a despărțirilor acestora de părinți
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
și centrale, țară sfâșiată atât de conflictele dintre facțiunile interne, cât și de intervenția străină (Rusia Bolșevică). Obiectivul declarat al operațiunii a fost crearea unei Ucraine independente, stat satelit al Poloniei, deși cea mai mare parte a populației ucrainene era ambivalentă, de vreme ce mulți vedeau înaintarea poloneză ca pe o nouă ocupație și Ucraina se subordona politic Poloniei, în vreme ce alții salutau forțele aliate polono-ucrainene ca pe eliberatori. Ucrainenii divizați au luptat de ambele părți în acest conflict. Campania a fost purtată de
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]