735 matches
-
acesteia. Totuși, la o atentă observație vom regăsi alte conotații ale focului ca simbol sexual, conotații care îi dezvăluie mai cu seamă latura negativă. Focul poate fi și o forță malefică, a tenebrelor, ascunsă în adâncuri. "Mircea Eliade notează caracterul ambivalent al focului: el e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)"243. Or, vrăjitoarele, așa cum sunt ele percepute la nivelului mentalului colectiv tradițional, sunt cele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de a păstra ordinea socială (Bok 1978:165-170). Însă, dacă el a aprobat sau nu "minciunile nobile", rămîne un subiect deschis discuției (Arendt 1968:232, 298 n.5; cf. Bok 1978:305-306; Toynbee 1935:93; Voegelin 1957:104-108). Aceeași atitudine ambivalentă față de minciună este întîlnită și în miturile și în basmele populare, probabil din folclorul oricărei comunități; poveștile despre înșelătorii și vicleșuguri sînt abundente. Mai mult, protagoniștii acestor acțiuni nu sînt înfățișați drept personaje negative. Odiseu este numai un exemplu din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
el și pe Machiavelli avocați ai înșelătoriei și violenței. Pledoaria lui Nietzsche avea totuși un caracter diferit și era însoțită de un accent pus pe slăbiciunea muritorilor de rînd și pe tendința lor de a se lăsa păcăliți. Atitudinea lui ambivalentă este bine ilustrată de unul din "principiile" sale: Există o anume ură față de minciuni și disimulare, care este rezultatul unui delicat simț al umorului; există de asemenea o ură similară care este însă rezultatul lașității, provenind din aceea că falsul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
guvernământ legitime și democratice în care autoritatea este subordonată legii. În politica modernă, rațiunea a devenit măsura legitimității, și nu puterea sau violența. Totuși, așa cum subliniază Campbell și Dillon (1993: 161), relația dintre politică și violență în modernitate este profund ambivalentă deoarece, pe de o parte, violența "construiește refugiul comunității suverane" și, pe de altă parte, este "condiția de care cetățenii acelei comunități trebuie protejați". Paradoxul în acest caz este că violența este atât otrava, cât și antidotul. Legătura dintre violență
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de a impune programatic un nou punct de vedere, diferit de cele enunțate anterior. Privind retrospectiv publicistica noastră literară, putem aprecia rolul de macaz în ideologia culturală pe care l-a jucat manifestul, în înțelesul său prim, antropologic, de atitudine ambivalentă, negatoare în raport cu ceilalți și valorizatoare în raport cu sine, atunci când a fost susținut de voci autorizate. În ipostaza de discurs social și cultural, manifestul este cu atât mai influent cu cât popularitatea și, implicit, credibilitatea emitentului sunt mai mari. Atunci când avem de-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii sale. Detenta din real în imaginar se produce, în finalul textului, prin atașarea unui scenariu ipotetic, în care victima, deja compromisă, este plasată în dimensiunea devalorizantă a extremismului ideologic: Dacă am fi în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginarului social, deși nu există un acord clar din acest punct de vedere, în teoriile recente este indicată, în primul rând, aceea de "interpretare" a realității, după care urmează cea "explicativă" și aceea "mobilizatoare"222. Considerat a fi "polimorf" și "ambivalent", mitul se caracterizează prin faptul că elementele sale constitutive sunt adeseori inversate, situație care se regăsește, mai larg, și în cazul simbolurilor, al imaginilor sau al metaforelor 223. Ceea ce este recunoscut ca o constantă a mitului e faptul că, indiferent
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor o notă aparte de tristețe resemnată. Impura veselie a umorului, germinând din solul intuitei nefericiri, primește o exteriorizare la fel de ambivalentă, condensabilă cel mai bine în oximoronica expresie românească a "râsu'plânsului"200, pusă în circulație și explorată magistral de Nichita Stănescu. Aceste considerații vizează în primul rând umorul propriu-zis, care poate fi numit și "alb" sau pe cel "roz" al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de oculist", așa cum nota Al. O. Teodoreanu, sau de "oftalmoftolog", cum remarca printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitică greacă confundă domeniile naturii, al universului uman și al lumii forțelor sacre, glisând între aceste planuri și stabilind "un joc de corespondențe sistematice", practici pe care gândirea rațională se vede obligată să le respingă, eliminând acele "noțiuni polarizate și ambivalente care joacă un rol important în mit". Ea renunță să "utilizeze asocierile prin contrast, să împerecheze și să unească contrariile, să progreseze prin răsturnări succesive; în numele unui ideal de non-contradicție și univocitate, ea dă la o parte orice fel de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de mituri în aparență dintre cele mai diverse; de asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. [...] Polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. Posibilitățile mitului de a inversa nu fac decât să răspundă reversibilității imaginilor, a simbolurilor, a metaforelor."255 Studiul "visurilor unei societăți" este un instrument de analiză care ne poate face s-o cunoaștem mai bine decât prin alte metode investigative
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asemenea, mitul criminalilor naziști supraviețuitori, ascunși de către mișcarea Odessa în America Latină, pentru a se sustrage tribunalelor, dar și al "vânătorilor" unor astfel de fugari, este încă viu și productiv.309 Alt mare mit de această factură este maoismul, cu figura ambivalentă a lui Mao, machiavelic, distrugător al intelectualității elitiste, cel care a interzis îmbogățirea, comparat chiar cu Cristos, îndemnând la asceză, smerenie și uitare de sine sau cu Prometeu, cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes comun (nu individual
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
realizarea formelor și scopurilor politicii? Țesătura de elemente raționale și neraționale constituie poate trama ireductibilă a reprezentărilor și credințelor politice, care se revelează, după un studiu, nici bună nici rea în sine, la drept vorbind neutră sau, și mai bine, ambivalentă, capabilă să producă efecte opuse, dintre cele mai bune, ca și dintre cele mai rele. [...] Imaginarul politic poate, fără îndoială, să devieze sau să degenereze în serviciul pasiunilor orbești sau distructive, dar poate și să participe la stabilizarea și legitimarea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căcățeii pe care-i ascundea În dosul canapelei și sub masa de la bucătărie. Când Fi Îi propuse să vină și ea la grupul ei de terapie postnatală, Hannah acceptă propunerea instant. Sentimentele lui Hannah față de Alfie continuau să fie destul de ambivalente. De câte ori venea la magazin era mai mult decât bucuroasă să i-l paseze lui Chanel. Chanel era extrem de grijulie cu Alfie. Îl pupa și Îl lua În brațe mereu, Îi dădea biberonul, Îl schimba. În mod clar se atașase emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și cochetase chiar cu ideea de a-și stabili acolo un pied-à-terre, pentru a se retrage când murdăria și cețurile Londrei, când presiunea oamenilor (și oamenii presei!) deveneau de nesuportat. Dar, ca Întotdeauna În relațiile sale cu Fenimore, trăia sentimente ambivalente față de această mutare. Când era prezentă, Îl apăsa o obscură senzație de responsabilitate față de fericirea pe care nu i-o putea oferi, dar când lipsea, Îi era dor de ea. Oricum, considera că nu era drept și nu se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dezertase, petrecându-și vara la Dieppe. Cu aceste ocazii i se păruse dificil să Împărtășească pe deplin entuzasmul amicilor săi față de oraș și, fără stimulentul companiei lor, probabil că nu ar fi rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În tufiș, și oftează. Cei doi sînt enervați de oftatul lui și-l urmăresc cu un Kawasaki pînă cînd eroul penetrează prin zid. Apoi personajul se plimbă Împreună cu naratorul, se uită la televizor, Îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă În privința lui), merg amîndoi la cinema. În fiecare zi din cele șapte pe care le petrece la han, DJ Își povestește ziua echivalentă din săptămîna trecută. (Trăsături personaj: orfan, a pierdut pe cineva drag, nu mai știe pe cine. Tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
naturii partidelor europene. Rezultatele cercetării noastre depășesc cadrul conceptual-teoretic. În privința membrilor, am identificat doi factori motori: rolul Internaționalei Socialiste și extinderile succesive ale UE. Pe de altă parte, ponderea respectivă a noilor candidați și atitudinea partidelor naționale membre sînt factori ambivalenți, în măsura în care sînt esențiali, dar cîntăresc, după caz, într-un sens sau în celălalt. În legătură cu structura, un important rol motor au jucat variabila europeană (alegerile europene și extinderile succesive) și delegarea de către IS a chestiunilor europene "partidului european". Ambivalenți au mai
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
sînt factori ambivalenți, în măsura în care sînt esențiali, dar cîntăresc, după caz, într-un sens sau în celălalt. În legătură cu structura, un important rol motor au jucat variabila europeană (alegerile europene și extinderile succesive) și delegarea de către IS a chestiunilor europene "partidului european". Ambivalenți au mai fost alți doi factori: atitudinea partidelor naționale și dependența europartidelor față de grupurile politice. În sfîrșit, dezvoltarea europeană și cadrul partinic național constituie cei doi factori de blocaj în dezvoltarea funcțiilor partidelor europene. Totuși alegerile europene și nevoile partidelor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
europartide, elitele partidelor naționale intră în competiție la nivel european. La un nivel intermediar de agregare între expresia preferințelor și politica oficială a partidului european, se pot distinge coaliții legate prin afinități ideologice. În fine, există și actori și factori ambivalenți, cum sînt grupurile politice, partidele naționale, mizele politice care divizează europartidul. De luat în considerare este și sistemul partinic european, care alătură două tendințe de sens contrar: presiunea competitivă între familiile politice la nivel european și alianța între partide politice
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
considerente de dimensiuni, distanță, lacune în dezvoltare, dar nu există vreo țară cu care nu se va putea colabora în interesul continentului european și al lumii întregi. V. 2.3. N.A.T.O. și Franța Franța a fost totdeauna o țară ambivalentă, în ce privește N.A.T.O. Ea a acceptat deplina participare la Alianță. A fost cea mai dornică de a adopta o poziție militară dură în Bosnia. Președintele Franței, Francois Mitterand, a susținut necesitatea creării unei forțe europene; împreună cu cancelarul Kohl, el lansase
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
unei coaliții opuse ei. Marea Britanie este angajată politic față de N.A.T.O., fiind un factor important de garantare a securității, alături de S.U.A. Și-a afirmat dorința revitalizării și reînnoirii N.A.T.O. Franța, pe de altă parte, a avut totdeauna o atitudine ambivalentă față de N.A.T.O., cu deplină participare la Alianță. Poziția Germaniei față de N.A.T.O. exprimă temerile unora dintre politicieni cu privire la acțiunile S.U.A., promovând o politică de apărare europeană comună. VI. 1. Evoluții în strategia politico-militară a N.A.T.O. VI. 1.1
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
mediul rural, și continuînd cu cele ale noilor valori, cum sînt educația, vîrsta și genul. Capitolul 6 ne arată că structura socială are o influență surprinzător de mică asupra sprijinului acordat democrației sau alternativelor sale. Moștenirea politică a trecutului este ambivalentă: acceptarea a fost considerată uneori drept un semn al sprijinului popular. Evenimentele ulterioare au arătat că mulți suportaseră vechiul regim în tăcere, iar cu ajutorul instituțiilor democratice au respins comunismul și operele sale. Cu datele BND asupra evaluării populare privind vechiul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
să evalueze fostul regimul comunist, populația fiecărei țări se divizează. În cele nouă țări BND, o medie de 45% au privit în mod pozitiv vechiul regim, iar 44% în mod negativ. Cele 11 procente mediane erau compuse din nehotărîți sau ambivalenți, plasînd regimul la punctul zero pe o scară care variază de la "rai" (+100) la "iad" (-100). Deoarece rezultatele sînt dintr-un singur sondaj, se poate spune că oamenii din țările post-comuniste și-au "rescris" de multe ori părerile asupra trecutului
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]