16,511 matches
-
poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-o să vă dea nici bună ziua, eu ies din joc, m-am hotărît și nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune Roja, v-o arunc direct în față, dacă mi-ar încăpea pe mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
smocuri de păr, s-a scuipat sînge. Noroc că pînă la urmă cineva de la parter a auzit hărmălaia, a anunțat portarul, care a chemat imediat miliția. Dacă ar mai fi durat numai cîteva minute, ar fi fost nevoie și de ambulanță. Sectoriștii i-au legitimat imediat pe cei de față, au completat cîteva procese verbale, i-au tras deoparte pe cei doi și abia după aceea s-au hotărît să evacueze amfiteatrul. Să nu creadă ei că ăsta e sfîrșitul, încercă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și era greu de crezut cî putea din neatenție sau din exces de vitezî sî moarî ăn vreun accident. Cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, am cerut amânunte despre accident. |n apropierea Parcului Herâstrâu, neacordănd prioritate unei ambulanțe care circula cu vitezî, cum e și firesc, mașina lui a fost pur și simplu spulberatî, izbitî de un copac și s-a rupt ăn douî. Cei doi, tatâl meu și femeia din dreapta luin au murit pe loc. Cănd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-un halat murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu gura deschisă. N-am stat mult pe gânduri. Am luat cartea de telefon, am format numărul spitalului Charing Cross și am explicat că cineva luase din greșeală prea multe somnifere. Mi s-a promis că va veni imediat o ambulanță. În zona aceea asemenea lucruri se întâmplau zilnic. Am îngenuncheat lângă Georgie. M-am întrebat dacă ar fi bine să mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
auzit un zgomot la ușă și am început să mă ridic. Sprijinit într-un cot, am văzut pe cineva intrând. Ușa s-a închis. Honor Klein se uita de sus la mine. M-am ridicat pe jumătate și am spus: — Ambulanța este pe drum. — Mă temeam că va face asta, spuse Honor. Mi-a trimis o scrisoare tare ciudată. — Mie mi-a trimis părul ei, am spus. Honor mă privi. Avea fața imobilă și inexpresivă. Apoi se uită la Georgie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din urmă am găsit ceva, un flacon gol în care fusese un somnifer bine cunoscut și atunci am încetat căutarea. M-am uitat la ceas. Mi-era greu să cred că nu trecuseră nici zece minute de când sunasem la spital. Ambulanța trebuia să sosească în scurt timp. Deodată, eu și Honor ne-am uitat unul la altul peste trupul lui Georgie. Mi-am dat seama că e prima oară când sunt singur cu Honor din noaptea de la Cambridge. Numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
primul rând am simțit, ca pe un curent electric, fiorul legăturii dintre mâna lui Honor și a mea; și mi-am amintit cum mâinile noastre aproape s-au atins pe lama sabiei de samurai. Mi-am ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a trimis câțiva colegi care probabil au părăsit sediul din piața cea mare fără prea mult chef. Peste aproximativ o oră au chemat Întăriri: orașul se confrunta cu un cadavru nou. Apoi probabil cadavrul a fost dus jos, pus În ambulanță și transportat la morgă. Presupun că inspectorul care se ocupa de caz i-a interogat pe locatari, ca să afle dacă au observat ceva suspect, Înainte de a-i ruga să elibereze locul. Și, probabil, a cercetat apartamentul, căutând indicii referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi, lângă bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu un copil a fost într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun și nici de vecini care să se înghesuie în jurul rulotei dintr-o suburbie. Un medic de pe ambulanță stătea cu părinții în chicinetă și le punea întrebările standard. Celălalt medic m-a dus în camera copilului și mi-a arătat lucrurile pe care le găsesc ei de obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l realizezi cu gândul la un premiu. Ne aflam spre sfârșitul verii, când știrile sunt puține. Era vârful de sezon pentru sarciniile care se apropie de termen și pentru nou-născuți. Ideea șefului meu era să mă dau pe lângă medicii de pe ambulanțe. Iar în ceea ce privește povestea de Crăciun, cuplul înlăcrimat și globulețul, pot să spun că lucrez deja de atâta timp, că mi-au ieșit din cap toate tâmpeniile astea. La ipoteticul subiect de etică te pun să răspunzi abia la sfârșitul facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu un prefix ciudat, probabil un număr de mobil. — Crezi că poate să fie un subiect? zice Duncan, iar pagina e punctată cu scuipatul lui. Stau în redacția de știri locale și începe să-mi sune pagerul. Sunt medicii de pe ambulanță. La facultatea de jurnalism vor să te transforme într-o cameră de luat vederi. Un profesionist instruit, obiectiv, detașat. Precis, minuțios și atent. Vor să te facă să crezi că știrea și tu, personal, reprezentați întotdeauna două lucruri distincte. Criminalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și atunci când copilul a fost la doctor cu doar câteva ore înainte, tot este posibil să survină moartea. Pisica nu se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată se fixează în părțile cele mai de jos ale corpului. Spuma sângerie care se scurge din nas și din gură constituie ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
suflare descântecul și, până mâine dimineață, ar ieși din viața mea. Ca și Duncan. Mort. Ar fi cât de poate de ușor. Însă îl întreb dacă merge să port cravată albastră la sacou maro. Capitolul 8 Când primul medic de ambulanță a ajuns la fața locului, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l sune pe agentul lui de bursă. Medicul de ambulanță, prietenul meu John Nash, a evaluat rapid situația din apartamentul 17F al hotelului Pressman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dacă merge să port cravată albastră la sacou maro. Capitolul 8 Când primul medic de ambulanță a ajuns la fața locului, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l sune pe agentul lui de bursă. Medicul de ambulanță, prietenul meu John Nash, a evaluat rapid situația din apartamentul 17F al hotelului Pressman și a emis un ordin de vânzare pentru toate acțiunile Stuart Western Technologies pe care le deținea. — N-au decât să mă dea afară, zice Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mult prea tare. În ziar zice că o fată pe nume Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă în dimineața asta în apartamentul ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a preluat apelul pentru ambulanță. Stridie arată cu degetul spre radio și zice: — Haide, tati, omoară-l, altfel mănânci rahat! Lumea asta chiar că e plină numai de dobitoci. Helen își deschide telefonul și sună la bibliotecile din Oklahoma și Florida. Găsește încă un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O echipă de volei feminin care are nevoie de respirație gură la gură. O echipă de manechine care solicită o examinare mamară. Dacă au un asistent de ambulanță pe nume John Nash, îi spun, pe el trebuie să-l trimită. Dacă nu-l găsesc pe Nash, îi spun, n-are rost să se mai deranjeze. Helen îmi ia telefonul. Se uită la mine, clipind o dată, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
După ce-mi încătușează mâinile la spate și mă duc cu mașina la secție. Acum suntem după ce primul polițist a ajuns la fața locului, s-a uitat la cadavre și a zis „Iisuse Hristoase și Măiculița Domnului“. După ce medicii de pe ambulanță l-au rostogolit de pe grătar pe bucătarul mort, s-au uitat o clipă la fața lui friptă și au borât în mâinile făcute căuș. Acum suntem după ce poliția m-a lăsat să dau un telefon, și am sunat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al unui pilot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe scaunele de vinilin, o oră mai târziu, când mi-am croit drum printre tehnicienii poliției. Ținându-se de brațul șoferului său, actrița Elizabeth Taylor, cu care Vaughan visase de atâtea luni să moară, stătea singură sub luminile rotitoare ale ambulanței. Când am îngenuncheat lângă cadavrul lui Vaughan, ea și-a dus o mână înmănușată la gât. Putea oare să vadă, în poziția trupului lui Vaughan, formula morții pe care acesta i-o concepuse? În cursul ultimelor săptămâni de viață, Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat. Uneori, Vaughan era tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii de ambulanță. Mai presus de orice, Vaughan aștepta coliziunile frontale cu pilonii de ciment ai pasajelor superioare ale autostrăzii, îmbinarea tristă dintre un vehicul zdrobit, abandonat la marginea cîmpului, și senina sculptură mobilă a cimentului. Odată am fost primii care am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmărit cum sângele îi iriga bluza albă. După ce Vaughan și-a făcut ultimele poze, a îngenuncheat înăuntrul mașinii și i-a ținut cu grijă fața în mâini, șoptindu-i ceva la ureche. Împreună, am ajutat la ridicarea ei pe targa ambulanței. În drum spre apartamentul său, în curtea din fața unui restaurant de pe marginea șoselei, Vaughan a recunoscut o târfă de la aeroport, o plasatoare de cinema cu jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de film fusese condusă la limuzină. În lumina serii, cimentul alb al coridorului de coliziune de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]