866 matches
-
lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se asigure că e la locul lui căci, deși umbrit de pîclă, strălucea solid în centrul peisajului, iluminîndu-l și întregindu-l; dar se întrebă dacă nu cumva soarele era undeva deasupra și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei ținte. Munro îl apucă de braț și-l conduse spre o ușă care se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog! Vom examina doar căldura. Imediat se lăsă un întuneric pătrunzător, iar ochii amețiți ai lui Lanark proiectară stele și cercuri înainte de a se obișnui cu bezna. Dintr-o parte, auzea respirația precipitată și uscată a lui Munro, și din cealaltă pe a lui Ozenfant, care respira pe gură. — Ce se întîmplă? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și văzu un zid murdar, cu crăpături adînci care scoteau la iveală cărămizile de sub tencuială. O clipă rămase amețit și aproape că leșină, apoi își aminti că părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura alinare cu care se putea alege era mîncarea proastă dar învigorantă a institutului, așa că se întoarse în restaurant. Era aproape gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine. Nu am ce sfat să-ți dau, dar îți voi spune următorul lucru: dacă nu revii imediat la examen, legătura ta cu școala de artă încetează azi, și pentru totdeauna. Thaw dădu aprobator din cap și plecă din birou amețit. Se duse spre atelier încercînd să mai adauge o notă de absurd fundalului din panoul de examen. Cînd coborî, trecu pe lîngă domnul Watt. Amîndoi se prefăcură că nu se observă. Seara următoare, taică-său intră în biserică și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
În ce mă privește ― zise el ― m-aș mulțumi cu președenția... Fata izbucni în râs. ― Pentru asta va trebui să învingi clanul Hardie. Gosseyn se așeză. ― Pe cine să înving? ― Ei, cum pe cine? pe Michael Hardie, președintele Terrei. Ca amețit Gosseyn se alungi din nou în iarbă. Iată ce voiau să spună la hotel Nordegg și ceilalți. Spusele lui li se păruseră a fi delirul unui nebun. Președintele Hardie, Patricia Hardie, palatul de vară din Cress-Village ― iar tot ce știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea de joc ca pe un făraș și să-l arunc pe una din laturile libere. Dar l-am căutat degeaba. Dispăruse. Găsise singur calea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În ce mă privește ― zise el ― m-aș mulțumi cu președenția... Fata izbucni în râs. ― Pentru asta va trebui să învingi clanul Hardie. Gosseyn se așeză. ― Pe cine să înving? ― Ei, cum pe cine? pe Michael Hardie, președintele Terrei. Ca amețit Gosseyn se alungi din nou în iarbă. Iată ce voiau să spună la hotel Nordegg și ceilalți. Spusele lui li se păruseră a fi delirul unui nebun. Președintele Hardie, Patricia Hardie, palatul de vară din Cress-Village ― iar tot ce știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți. Se simțea amețit ori beat, dar se credea liber, în sfârșit, scăpat de torpoarea fricii care îl urmărea peste tot. Veterinara îi stătea chiar deasupra ochilor, cu fața apropiată de fața lui și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el, înduioșat de o sinceră compasiune. maestrul trebuie să păstreze cu simpatie în sufletul său secretul fratelui, ca pe cel propriu. Aici este al patrulea punct; mâna stângă pe umărul drept: în acest fel mă susține mâna maestrului, fiind încă amețit. Maestrul trebuie să prevină întotdeauna căderea unui frate. Aici este al cincilea punct. Spiritul lucrurilor și al bijuteriilor asociate mâinii apare evident în spiritul brățărilor și al inelelor; foarte multe dintre bijuterii sunt mărci ale unei imagistici ceremoniale persistente la
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
să vă fie teamă de el. Cât timp nu-l enervează nimeni, e blând. Adăugă apăsînd: Inițiativele neprevăzute au însă darul să-l scoată din sărite. ― Blînd?! se strâmbă Florence. O canalie blîndă! De jos răzbăteau zgomote înfundate. Profesorul Dragu, amețit, răvășea inconștient cărțile de pe masă. Obrazul uscat îi tresărea. ― N-am auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun. ― Pe Dumnezeul meu dacă-mi dau seama! ― Eu cred
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem? ― Ia legătura cu Ciobanu. Simți căutătura fixă, fierbinte a locotenentului și avu brusc impresia că se află pe marginea prăpastiei. Privea jos, amețit, incapabil să reziste tentațiilor adâncului. Își scutură umerii și rosti sec, cu respirația tăiată. ― Ești un trăgător bun. Și Ciobanu. Îi lăsați să se apropie. La zece metri de avion, foc simultan! Pe Azimioară îl trecură nădușelile. Deschise aparatul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușă; apoi, în ultima clipă văzu pericolul de moarte și încercă să sară înapoi. PREA TÎRZIU ÎNSĂ. MONSTRUL DE ȘASE METRI ÎNĂLȚIME SE NĂPUSTI ASUPRA LUI. LABELE LUI CA NIȘTE BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE \ ȘI VĂZU GIGANTICUL ȘOBOLAN ALB REPEZINDU-SE CĂTRE EL, CU DINȚII MARI RÎNJIȚI, GATA PENTRU ATAC. PATRU HEDROCK AȘTEPTĂ CU ÎNCORDARE CRÎNCENĂ PÎNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
înțeleg măreția experimentală a științei. Sunetul fericirii lui Tournesol era suita de explozii ce urma încercărilor mai puțin reușite de a testa o nouă substanță, în vreme ce culoarea fericirii era fumul ce îl invăluia ca o mantie, atunci când părăsea, pe jumătate amețit, laboratorul său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și, pe deasupra, miroseam mai tot timpul a băutură, ceea ce, poate și din pricina bolii, meșterul nu suporta. Mi-a dat să înțeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunțe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine amețit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încîntător. Îmi plăcea cât de simplu și totodată elegant treceau pescărușii de la crimă la dans. Zburau în cercuri largi, lăsîndu-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un punct din mare unde înhăța un pește. Apoi își relua, alături de ceilalți, dansul. Omul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în alta. "Femeia tot femeie", mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzîndu-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. "Hai și stai pe fotoliul din fața mea", mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ăsta poate să-și bată joc de tine. Domnul Levy privi cele două femei, pasărea și portarul care rânjea. — Unde este? Nu văd nici un idealist. Domnul Levy arătă vaca culcată jos în stradă. Ăsta-i el? În rigolă? Ce tragic! Amețit, beat, neajutorat, pus la index de pe acum. Notează-ți-l în carte, alături de domnișoara Trixie și de mine. O altă viață pe care ai distrus-o. — O pasăre l-a ciupit de ureche, sau ceva la fel de smintit. Uite aici, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
degetele lui, în timp ce femeia se zvârcolea și protesta. Simți parfumul pudrei ei de machiat. Într-un târziu, Ellis se îndepărtă de ea. — Cum îndrăznești?! zise ea. Cum îndrăznești?! Ieși repede din cameră, blestemând. Ellis se sprijini de perete. Se simțea amețit, după ce își atacase fizic mama, în modul acela. Dar trebuia să o facă, își spuse singur. Trebuia să o facă. Capitolul 43 Lucrurile nu mergeau bine, își spuse Rick Diehl, în timp ce își ștergea piureul de mazăre de pe față și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vedem atunci cum Înfloresc strategiile de marketing. Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide și bolnave se uitau în afară, în așteptarea cuiva, dar cu siguranță nu a ei. Mergea greu, amețită, nesigură pe picioare. Între etaje i se păru că zărește o figură atârnând în umbră și nu erau sigură dacă aceia erau ochi care sclipeau în întuneric sau doar niște scântei aprinse în mintea sa Era atât de obosită, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
consistență, asemenea mlaștinilor pe care întregul oraș fusese odată construit. Nu mai era în stare să facă vreun pas și se uită neputincioasă la picioare și la hăul care se deschidea între două trepte. Închise ochii și se trase înapoi amețită. Avea capul greu și se forță îndelung până găsi puterea să îl ridice și să privească înainte, unde, chiar în fața ei, era propriul său etaj. Vederea propriei uși, atât de aproape, o îndemnă spre o ultimă sforțare. Se prăbuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]