1,053 matches
-
o șoaptă, o atingere aproape imperceptibilă... o lumină a ajuns la mine, dincolo de liniștea absolută. Deschide ochii..., am auzit sau mi s-a părut că aud în imediata apropiere. Am încercat să deschid ochii, însă somnul mă atrăgea înspre încremenirea amorțelii, invincibil... am încercat din nou să deschid ochii, însă parcă nici n-aș fi vrut de fapt să revin la lupta nesfârșită de a fi treaz. Inerția lipsei de efort mi se părea mai bună în acel moment. Deschide ochii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a întins ulciorul care părea să conțină apă limpede și, fără să stau pe gânduri, am băut din lichidul ce iradia intens ca o sursă de energie. Imediat, am simțit efectul apei, un flux înviorător care m-a trezit din amorțeală instantaneu. Am perceput schimbarea ca și cum deodată aveam din nou forțe nebănuite, identificându-mă cu izvorul, asemenea infinitului invincibil... era însă un efect iluzoriu sau un adevăr absolut?... Și cum aș fi fost eu, atunci, și ce însemna prezența aceea?... Cine
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o voi avea cu orice risc. 4 aprilie 1980 (luni)! Ah, Dinu, ai dovedit cu această ocazie că faci parte din masa oamenilor de rând, cu sentimente mici și caracter de duzină. În mine s-a trezit dintr-o lungă amorțeală individualismul, care În clipele mele de glorie a triumfat. Dar acum ar fi periculos să nu-l mai iubesc pe Dinu, căci atunci toată lupta pentru note mari ar cădea. Și cum eu iubesc numai cu capul și, dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oricât Îmi vei oferi. Ce izbucniri nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia pentru atingerea lui fizică. Nu l-am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc acest semnal), mă căuta cu ochii din fundul clasei sau din față; din locul În care mă aflam, o căutătură directă, penetrantă, tăioasă, ce mă scula din amorțeala așteptării, mă trezea din indolența clipei; ochii ei negri mă străbăteau ca două lasere, un flux magnetic puternic mă Împingea irezistibil către ea, chiar dacă mă simțeam ridicol În fața colegilor ce văzuseră cum mă transformasem; Îmi pierdusem aerul flegmatic și acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un fel de țipăt, ca și cum ar fi avut dureri fizice, dar cu altceva în el, ceva oribil, ca un ecou în urma sa. Cred că dacă l-aș auzi acum aș zice că e greu de îndurat, dar în starea de amorțeală în care mă aflam doar l-am evaluat în liniște și l-am observat, trecând mai departe. Am bătut-o ușor pe umăr, m-am ridicat, plin acum de un calm surprinzător, și am deschis din nou dulapul. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că lucrurile erau și mai ciudate decât crezusem. Spunea că inițial mă sunase în legătură cu Ben - care însă apăruse la un prieten, între timp. Încercam din răsputeri să exprim ușurarea pe care știam c-ar fi trebuit s-o simt, în ciuda amorțelii privind oricare parte a vechii mele vieți, când Sally mi-a zis că se părea că Judy devenise dependentă de jocurile de noroc (din soiul cel mai ciudat). Una dintre compensațiile faptului că, bănuiesc eu, în ultima vreme devenise totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu puțin curaçao albastru. S-a uitat la Leigh care a procedat la fel, apoi totul li s-a părut mai frumos. A trecut o oră, apoi încă una. Emmy a deschis ochii prima. I se învinețiseră picioarele de atâta amorțeală și pe jos erau șase doze goale de bere. Vag își aduse aminte că se apropiase de ea un bărbat care purta un ventilator atârnat la gât. Nu avea apă, dar vindea niște bere cu un nume dubios, Amstel Bright
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca un cocon, cu mâinile lipite de corp, fără putința de a le mișca după voie, fără putința de a-ți atinge fața ca să te scarpini. Nu ai putința să cercetezi această amorțeală, acest amestec de bine și de rău. E o liniște În neputința asta, care durează până ce revolta Îți biruie ființa și atunci probabil urli și adormi. Treci În somn plutind. Totul pare un continuum care te absoarbe nesătul. Simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile, Îi moșu’, eu Îs mă, Bitancu, Văsălică”, și se afundă cu pași grei În zăpada de sub pădurea Proștiței, În drum către dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
decît o formă a ipocriziei mele de a mă nega. Cu încetul, neliniștea morții ocupă tot. Nici un gînd nu mai e posibil fără ea. Și în pofida ei, tentația sinuciderii e de neînlăturat. Privindu-mi mîinile, în ele coboară o rece amorțeală și nu mai pot strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încet, tînărul Doctor intuiește în mine pe fratele ascuns și-mi replică, parcă plictisit căi consum timpul cu beția mea de Elena pe care el n-o poate simți: „-Dragostea e doar un drog”-spune el. „-O stimulare și-o amorțeală în același timp. Ceva interesant. Pretext pentru propria afirmare. De fapt, nai cauta persoana dacă ai ști ce să-i ceri. Iubita ești tu. În afară de dragoste i-ai cerut ceva clar Elenei? Ce miraculos ar fi dacă ai ști să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer. DUREREA EXTAZULUI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Domnule, sunt o noapte de vânt cu umbra substanțelor de clipe, întoarceți privirea pentru a mi alunga singurătățile prin acel pustiu imens unde e îngropată iubirea. La căpătâi e acea cruce de vise ce-ți așteaptă cunoașterea descompusă a dragostei. AMORȚEALA DE MARMURĂ A TĂCERILOR Am aprins noaptea cu lumina ochilor tăi și am simțit cum îngerii mi-au vegheat somnul Am pavat nourii iubirilor cu stele de dor și-n inima mea locuiau florile liniștilor albe. Umbrele nebune îmi separau
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albe. Umbrele nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-alină prin taine de VERSETE. În care Eu te aștept ca pe-o icoană, Să te sărut în trupul legendelor feline, Și-n amorțeala calmă a ploilor de toamnă Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite prin depărtate vieți, Când nostalgia tinereții dansa în trup de soare, Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n doruri plânse, retrăiai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu poate fi considerat sacrificiu și, pe de altă parte, nu reiese nicăieri În film că așa s-au petrecut lucrurile În realitate, prezumtivul asasin părînd sincer tulburat la vederea cadavrului , Îi creează lui Fink șocul ce-l scoate din amorțeală și-l determină să scrie și să scrie nu orice, ci un scenariu ce va fi respins. Scriitorul va fi salvat de infern de dracul Însuși. Așa că pare mai degrabă că aici e vorba de sacrificiul dracului. Și, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a unei bande de spărgători. El și Stens acționaseră În baza unui pont vîndut de Johnny Stomp, care părea să știe o grămadă. Se pare că organizase o Întreagă rețea de șantaje. Activitatea bandelor ajunsese la o stranie stare de amorțeală, În vreme ce Stomp abia dacă reușea să rămînă pe linia de plutire, iar Mo Jahelka - care se Îngrijea de afacerile lui Mickey C. - se ferea să pompeze prea multă presiune. Șapte arestări cu totul. Destul de bine pentru cota lui lunară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ea mai păstra încă energie, își vizita fratele, îndemându-l să mai cânte la vioară, cu toate că degetele nu-l mai ascultau, sosea pe neașteptate în casele prietenilor ei din vremuri vechi, cu tabieturi și odăi prăfuite, pe care îi trezea din amorțeală, se ducea la teatru, la concerte, oricine ar fi cântat, la cinematograf, ar fi făcut orice să se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
provizorii ale bolnavilor cu fiole de perfuzii și legați cu fire și tuburi de aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă că se trezește, dar nu știa din ce se trezește și, până să înțeleagă, a căzut iarăși în amorțeala în care nu mai existau nimeni și nimic. Doar durerea, răspândită ca o apăsare pe tot trupul, încât n-ar fi fost în stare să spună ce o doare cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simplu, despre orice. Cu cine? Orașul e fierbinte, aerul arde, e greu respirabil, asfaltul s-a înmuiat sub arșiță, frunzele se încolăcesc de atâta căldură, oamenii fug pentru o săptămână, două, cât pot. Sunetul strident al telefonului îl trezește din amorțeala agitată. Ioana Sandi îl caută pentru a patra sau a cincea oară, să vină după ea la mare. Îi deslușește în vocea gravă nerăbdarea. Se hotărăște pe loc. O să ajungă acolo a doua zi în zori. A doua zi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doi, privind imaginea, aducând-o sub lupă, înțelegând-o, tresărind, aproape treaz, sau treaz chiar, „asta e, așa trebuie să fi fost“, zicându-și, întorcându-se cu o smucitură pe cealaltă parte și coborând din nou în starea imponderabilă, de amorțeală și vis, și aducând sub lupă aceeași imagine, mărind-o, „da, așa este“, apoi altă imagine cu care făcea la fel. Fără vreo ordine, mintea lui treaz amorțită lucra cu alte criterii. Nu, așteptarea lui fusese zadarnică, n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și-au smuls singuri vălul de pe ochi), Episcopatul, spun, care poate să fie pedepsit, nu poate însă să piară de tot, căci cuvîntul lui Cristos, care este făcut să țină pînă la sfîrșitul veacurilor, l-a făcut să iasă din amorțeală, să se înspăimînte de pericolul care îl amenința, și a înțeles că educația lăsată pe seama Sacerdoților a fost una dintre primele cauze ale dezordinii care i se înfățișa; atunci s-a gîndit în sfîrșit să întemeieze seminariile. 34. Seminariile au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Pliante și bannere? Nu prea cred, spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă liniștitor. — Trebuie să-i trezim pe toți din amorțeală. Locuitorii din Residencia Costasol sînt disperați după noi vicii. Oferă-le satisfacții, Charles, și te-ai scos... 21 Organigrama crimei Încrederea ei În existența unor păcate Încă necunoscute, Încă așteptînd să fie descoperite, mă luase cu totul prin surprindere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]