964 matches
-
de ochii mei Că tu fără niciun scrupul Ai înotat și te-ai scăldat Unduindu-ți gingaș trupul Să-ți fie dor că nu ți-am spus, (Gura negăsindu-și sațul) Când te-am trezit cu un sărut Că îmi amorțise ... brațul. Referință Bibliografică: Să-ți fie dor... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SĂ-ŢI FIE DOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375244_a_376573]
-
sufocare, parcă l-ar fi strâns cineva de gât. Într-o clipită i-a străfulgerat ideea salvatoare: aruncă oaia neagră lupului flămând! Dar era prea târziu. Coasa ce sângera în ultimele raze de soare, se agita fioros, căpătând proporții cosmice, amorțindu-i voința și mișcările. Țipetele mulțimii se amplificau și ele, transformându-se într-o niagară furtunoasă. Într-un suprem efort de voință, inginerul Casapu a încercat să strige: acum, Ilie, dă-i cu ghioaga! Dar din gura lui nu se
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
ca disperatele: nu, Ionelu nostru, nu, că faci pușcărie pentru un nemernic! Calm, Mărășteanu i-a pus coporâia coasei în ceafă, fixându-l pe Tache cu capul în pământ, ca pe un vierme în insectar. Lui Casapu iar i-a amorțit limba-n gură după întrebarea lui Ilie, întrebare care îi anesteziase și creierul. --Acum, să stăm de vorbă, Tache! De ce, mă, ne-ai dat foc la casă? --De prost, Ioane, de prost! Mi-a luat băutura mințile. --Mintee! a strigat
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
cu ea. Rătăci mult până ajunse la Podul Zodiilor, înfășurat și el în aburii ploii. Someșul trecea bolborosind nervos pe sub el, înfoiat de apa care cădea din cer și pe care o înghițea cu lăcomie. Se opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea că curge acum un râu de păcură. Pierise argintul jucăuș al coamelor scânteietoare care o încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă-o pană-n zori a amorțit... Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... Citește mai mult Iarna din cuvântde Gabriela
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
primăvară-n lumea de apoi!Un frig se lasă-n filele de carte,Tăcerile cuvintele-au învins.De-un timp încoace îngerii au parteDe glasul poeziei din cuprins...Ce-și plânge coala tristă neputințaCă încă-o pană-n zori a amorțit...Își poartă poezia neființaSpre cerul blând, azi, de poeți spuzit!Și nu-i nici un descântec să desfacăTăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracăIar Muzele, de Moarte, sunt învinse...... VIII. ȘI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ, de Gabriela
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
DURERII, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. Sub bruma durerii de Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017 Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
și nu e supărare! Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Citește mai mult Sub bruma dureriide Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017Aceeași toamnă cade peste noiCu brațe reci de ceață timpurieUn ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie.Au dezertat din viață frunzeleAleargă pe alei îngălbenite,Pe fruntea unui deal cu buzelePecete pun brumele despletite.Doar ție nu îți pasă... unde eștiNu-s toamne, vânt și nu e supărare!Amară
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
mai văd nu mă prăbușesc. rămân în picioare până când în mine liniștea se reașterne ca o larmă de copii în creștere sunetele se despart redevin claxoane de mașini ciripitul păsărilor somnoroase am uitat să spun că e seară. seara cuvintelor amorțite în liliacul mamei acum scuturat de flori înghețat până într-o primăvară promisă a fi singurătatea înălțării cuvintelor pe pragul nou de lumină oarba tace. oarba cântă. cuvintele sunetele se adună câteva fracțiuni de viață redevin moara vieții în timpanele
NU TE RISIPI ANĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374663_a_375992]
-
Și cum bine spune confratele nostru într-ale poeziei, Adrian Suciu, < Înainte de final, nu pot să nu redau aici frumoasele cuvinte ale domnului Calotescu Tudor Gheorghe: „Poezia trebuie să facă frumosul și mai frumos, poezia trebuie să îndulcească amarul, să amorțească dorul, să întâmpine iubirea. Poezia nu e despre cum > și niciodată altfel. Restul sunt doar cuvinte fachiruite, strâmbe, aduse de spate, cu capul spart și ochii scoși. Cât să-mi trezească un fior pe șira spinării. Ca atunci când vezi un
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
de scos mierea din faguri, bunicul pusese masca pe figură și se duse la primul stup, cel din capăt. Deschise stupul, dădu podișca de scânduri la o parte, suflă cu foșcăitoarea de fum de iască câteva rafale peste albinele încă amorțite de somn, și începu să scoată rame grele de faguri de miere, măturând în stup albinele așezate ciorchine pe faguri, neconvinse să cedeze așa de ușor bunăstarea lor din stup. Era agonisită cu atâta trudă, era munca lor de milioane
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
cu un fel de aură încadrându-I chipul, vorbind domol și făcând gesturi aparte, parcă așternând o vrajă misterioasă asupra tuturor atunci când ridicase mâinile spre cer. Nu mai încăpea îndoială despre ce se petrecea... Zamolxe oficia la altarul său... Îi amorțise mâna și nu se îndura să o lase jos când, imaginile au început să se amestece și să piardă din consistență. Panicat privi iar la telefon. Imaginile rămăseseră în el. Dădu un clic de oprire. Oare cât e ceasul ? Privindu
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Florea Marian) Smicelele, ramurile de salcie aduse în Duminica Floriilor, sunt în stare de vegetație înaintată, cu acei "mâțișori" care sunt, din punct de vedere botanic, florile lor deci salcia este înflorită, semn sigur al venirii primăverii, când întreaga fire amorțită în timpul iernii începe să revină la viață, să învieze. Deci aducând în Duminica Stâlpărilor ramuri de salcie înflorită, concluzionăm că de aici poporul nostru a dat Duminicii Stâlpărilor denumirea de Duminica Floriilor. Mai este si o alta explicație, potrivit căreia
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
Articolele Autorului CLOPOT DE SEARĂ Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire, sorbind lumini sub scăpărări de stele, plecate salcii ,adapă mitul insipit,pură clipire, plecate destine ,plecate...iubirile mele. Sub pragul incolor se zbat cuvinte reci, grădini din anotimpuri amorțite-n nicăieri, lovind castele de nisipuri,gânduri seci, te-nconjură amiază sublimelor tăceri. Eternitatea ta ,e curcubeul peste ape, slujind cu rază vie ,esența dura a nemuririi, fără cuvinte întortocheate,rămân aproape, căi de legendă ,care dezleagă calea fericirii. Nemuritoare
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
combinații politice în cari numele celor șase puteri mari, amestecate cu numele altor neamuri de mai puțină seamă, să se urmeze într-o frazeologie indigestă, doveditoare că autorii combinațiilor nu știu nici geografie nici istorie. Așadar în capitală: un zgomot, amorțit prin surdine, despre o dezbinare latentă în sânul cabinetului, zgomot din când în când caracterizat prin cîte-un pizzicato de nemulțumire în foile roșii minorum gentium, iată tot. În provincie însă, unde partizanii guvernului sânt într-o numerabilă evidență și unde
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
infernul banalității: supremă declasare, suprem dezastru! Diferența marcantă față de ceilalți, ca, de altfel, și unicitatea pot fi resimțite, crede Emilien Carassus, În două moduri distincte. Unul ar aparține vanitoșilor pur și simplu, celor care se beatifică În cultul propriului eu, amorțiți În autoadorare, oarecum pasivi, acceptând firesc faptul de a fi altfel. Percepută fie ca „esență superioară”, dăruită de zei, fie, dimpotrivă, ca blestem divin, ca stigmat, această diferență apare ca un dat natural, asumat și trăit În consecință fără efort
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dificultăți de exprimare sau de erori gramaticale, este într-o mică măsură apt să contureze o mișcare epică. Narațiunile apar descompuse în scene, în fotograme ale faptului mărunt, sesizat analitic cu atenție la detalii. Personajele acționează de la nivelul unui naturalism amorțit prin psihologizarea sugestivă a acțiunilor și comportamentelor. Decorurile, adesea sordide, din lumea mahalalei, a circului, a proletarilor, a prostituatelor, sunt observate de o privire care, deși captează nuanțe dintre cele mai șterse, este puțin participativă. Paginile cele mai bune se
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
pernuță tare, un prosop împăturit sau o carte de telefon, pentru a ridica și înclina pelvisul. Această măsură ușurează menținerea poziției lotusului pe perioade lungi de timp, fără a tensiona porțiunea inferioară a spatelui, șoldurile, coapsele și fără să vă amorțească picioarele. Încrucișați-vă piciorul astfel încât laba piciorului să stea confortabil sub coapsa celuilalt picior. Apoi, puneți laba celuilalt picior deasupra coapsei opuse, așa cum arată ilustrația. Tălpile ambelor picioare trebuie să fie orientate în sus. Ședeți cu spatele drept, dar împingeți
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În măruntaiele lui negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei gheară de-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-un nume în defăimata-i listă {EminescuOpVIII 176} Și-acel nume, ce-avut-a un seamăn pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger, Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
taur A ei gheară d-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-un nume în defăimata-i listă Și-acel nume, ce-avut-a un seamăn pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, mai sfânt. Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Arbore bătrânul să nu pot să-i cășun? De voi să-i tai [eu capul] Vă pot zdrobi cu toții, răspundeți[-mi], așa-i? TOȚI (îngroziți) Așa! [ȘTEFAN] De pot face acestea atuncea eu sânt Domn. Scoală-te, vultur veșted, din amorțitu-ți somn, Scoală-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să se sperie chiar fulgerele și să nu mă trăsnească, să amorțească tunetul și să tacă, să-ngălbenească soarele și să se stingă. Să tremure stelele și să cază, să se-nfioare râurile și să s-ascunză-n pământ. Să sece fața lunei și să devie neagră, să tremure stelele de frică și să cadă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]