601 matches
-
Trebuie să faci loc. Pentru un Yann Moix născut, vor fi eliminați zece mii de inocenți în caz că nu acceptă (ar fi prea fairplay) să plece singuri, sătuli de o existență închisă într-o societate închisă, o existență amorțită într-o societate amorțită, o existență desublimată într-o societate desublimantă. În cele din urmă, pentru a mi se face acest nenorocit de loc la care îmi dădea dreptul nașterea, au fost stîrpiți cîini, viței, meduze și niște pui de șoareci. Nefericit e acest
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adormit "ca deasupra unei oglinzi": "Privi cu nesaț la chipul lui Andrei. Era atât de aproape; l-ar fi putut cuprinde în brațe. La ce folos? Sufletele lor erau departe, dezbinate". Patima femeii se va insinua însă, treptat, în sufletul amorțit al amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții (Mab fusese tot timpul duplicitară, îndeplinindu-și "datoria" față de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dacă operația reușise cu un pui de găină, de ce nu ar reuși cu o ființă umană? De ce nu ar trece impulsurile nervoase ale lui Trask în sistemul nervos al lui Marin? Și invers? CONDUCĂTORUL DE GRUP DAVID MARIN SE GÂNDI AMORȚIT: "ZAC AICI, CU AMINTIRILE MELE, DAR CORPUL ESTE AL LUI WADE TRASK. IAR EL A PLECAT CU AMINTIRILE ȘI MOBILURILE LUI, DAR CU ÎNFĂȚIȘAREA MEA. PENTRU TOT RESTUL LUMII EL ESTE... EU. DACĂ ARE DESTUL CURAJ, POATE FACE ORICE, POATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de comandă al unei centrale telefonice automate. Într-un colț erau mai multe cutii, iar la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât îi privi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se va muta. Dar nu și casa bunicilor unde găsise dragoste. Nu mai putea să urască. Îi plăcea acolo. Numai de ar fi putut să stea mereu cu ei, să le aline bătrânețile. - Unde, Andrei? Visa. Mâna lui se ridică, amorțită, purtată de adevăr, și arătă spre aceeași direcție, WC-ul. - Spune dacă ai dat-o în WC să meargă bunicu’ să o scoată. E în WC, măicuță? - Da. Venise scurt și iute răspunsul. Apoi copilul o zbughise pe poarta mică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
căutau aer. Buzele vineții crăpate de durere purtară țipătul către femeile din jur și din sat. Mâinile căutau sprijin, palmele alunecau în încercarea de a se prinde de așternut. Durerea o rupea în două. Strigătul și efortul depus o epuizaseră. Amorțită, fata își lăsă părul, negru și lung pe pernă, apoi închise ochii. Era prea obosită să zâmbească sau să se bucure. - E frumoasă, mânca-o-ar norocul s-o mănânce! Ptiu, nu fi’ de deochi! - Să fie sănătoasă, că plămâni
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia autobuzul se făcu și mai deasă. Pumni întregi de nisip se prăvăleau acum peste geamuri, azvârliți parcă de mâini nevăzute. Musca mișcă dintr-o aripă amorțită și își îndoi ușor labele, luându-și zborul. Autobuzul își încetini mersul, ca și'cum ar fi vrut să se oprească. Apoi vântul păru a se mai liniști, ceața se risipi puțin și mașina porni ceva mai repede. Ochiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet, Intră-n domele de neguri argintii, multicoloane; De-a lor rugă-i plină noaptea. A lor dulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece-i vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de ghiață cu o suflare slabă S-aude-un gemet aspru etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care senină, strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, învesmîntat de raze - Al valurilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort, cu ochi de foc - căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ești o egoistă!” Dar mai presus de toate, ești o biată fată inocentă! NECAZUL Liniștea mă apasă, tremur de un dor cumplit, Fericirea e departe, necazule, bine ai venit Graiul mi-e secat, de apă mi-este dor Și limba amorțită pronunță încetișor... “Ai grijă de viața ta, doar una ai în vizor!” ÎNCERCARE Mă pun la laptopul stâlcit de atâta tastat, Îmi fac cruce cu mintea mea sublimă, Las imaginația să cadă pradă aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și se pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în care să se adăpostească de intemperii. Simți cum cerul se învârte. Se așeză cu spatele la vânt și rămase în cernutul ploii nemișcată, amorțită și udă la picioare. Se îmbrăcase lejer și luase bani mulți la plecare urmând ca la întoarcere să treacă pe la en gros. Îi venea să plângă de frig; era o ființă fragilă, deosebit de sensibilă. După un timp care se rostogoli
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
oficial În concediu medical, căci avem gâtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o toamnă târzie și caldă. Era năbușeală. S-a întunecat, așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim în echilibru instabil, Îngurgităm, constant, energizante, Iar psihicul se năruie, labil, Printre iluzii traumatizante. Din jalea asta scoatem și profit, Ne vindem remușcările și anii, În fiecare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm năvală, Ne numărăm, atenți, din mort în mort, Când demolăm, rapid, spital și școală. Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. 15 iunie 2011 Infinitul dintre două stații de tramvai eu am lăsat sufletul pe drum între două stații de tramvai alergasem poate căutam să mă conving că sunt
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Manhattan se publică de șaptesprezece ani. În timp ce ea încerca să cuprindă implicațiile acestor lucruri, Calvin lansă bomba: — Ar însemna să te muți la Dublin. Șocul provocă un bâzâit surd în capul ei, de parcă urma să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună Dublin, New York. —Dublin, Irlanda, spuse Calvin Carter ca ecoul unui tunel lung, spulberând și ultima ei picătură de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Apoi a zâmbit, lăsându-și fața să i se lumineze de fericire. Gura lui ondulată s-a orientat în sus, lăsând să i se vadă dintele ciobit, în timp ce ochii îi erau luminoși și încântați. Ce fel de reducere? articulară buzele amorțite ale Lisei. —Fără reducere. Se joacă la preț întreg. Pentru că merităm, ha-ha. Lisa rămase nemișcată, uitându-se mirată la fața lui. Abia acum, că lucrurile ajunseseră pe traiectoria corectă, își permitea să simtă toată presiunea ultimei săptămâni. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling... Mai bine plec. A luat o geantă de jos. —Ce ai acolo? se bâlbâi Ashling. —Haine, chestii. —Ai părăsit-o. Cum dracu’ să nu? — Dar unde te vei duce? — La mama, pentru început. Ea îl privi cum pleacă, complet amorțită. Simți o greutate pe umeri. Un braț. Aparținând lui Jack Devine. Vino în biroul meu. Lisa s-a trezit, afectată de golul care urma unui mare succes. Toată strălucirea serii trecute dispăruse. Da, revista era perfectă, da, petrecerea fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]