1,430 matches
-
Mi se pare necesar să spun câteva cuvinte și despre identitatea națională, temă care, după mine, este de o importanță deosebită. În acest moment, nu văd o națiune europeană care să fie gata să se topească integral într-o pastă amorfă, cu eticheta N.A.T.O. sau U.E. Cred, mai degrabă, că cele două organisme ar trebui să fie un mozaic de istorii, culturi și civilizații naționale, cu menirea de a asigura libera circulație a valorilor materiale și spirituale, iar reprezentanții tuturor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O știa și viața, plictisită și ea de mine. Trăiam, în vremea aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva, decât automatismele unui trup inert. Purtat sau purtându-se pe sine doar în virtutea unor legi pe care le urmam la fel de inert, prelins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe ori încerc să scriu câte ceva. Uneori reușesc, alteori cuvintele, și ele, sunt lenoase, vâscoase, temătoare. Câteodată iau o carte la întâmplare și încerc să citesc pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai spun nimic poeții aceia. Că era deja o antologie foarte bună, scoasă de E. Simion. Cerea colegilor să fie foarte atenți la cele spuse de N.M. la seminarii. O ascultam, o priveam și nu-mi venea să cred că amorfa de Lia putea fi atât de virulentă. O credeam doar o fetișcană grăsuță, prostuță, dornică de pipăieli. Mi se părea feroce acum. Nu atât prin ceea ce spunea, cât prin brusca dezvăluire a virulenței ei. O priveam și parcă atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se ferească să acuze bâlciul de odinioară. Dincolo de vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în timp ce-l scriu. Gelu, poate, s-ar bucura dacă i-aș povesti despre aceste încercări, i-aș adeveri poate cele spuse de el demult, în studenție și mai apoi în sporadice întâlniri. Numai că la el textul era o construcție amorfă, ideologică, un fel de stăpân nevăzut și nemilos al vieții. Pentru mine, atunci, textul nu exista. Nu-l puteam concepe. Nu mă interesa. Așa cum nu înțelegeam multe alte lucruri. Le credeam posibile, dar nu le pricepeam. Acum le descopăr doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clipi din ochi. Nu aveau decât să-l transforme În leațuri și surcele. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Oliver va arde etapele una după alta, trecând din stadiul intermediar de arbore și pasăre În stadiul de materie amorfă. Iar dacă vreunul mai căpos se va apuca să-i dea foc, masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Marcello În Mângâierea tandră a magnatului. Era prima oară, din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare nervoasă, așa cum făceau Întotdeauna femeile din cărțile mele. L-am simțit cum stă deasupra mea Înainte să-l văd, un fel de siluetă amorfă În negru. Și mirosea bine! Ca pâinea proaspăt coaptă sau prăjiturile cu zahăr sau ceva la fel de sănătos. Probabil că rămase acolo treizeci de secunde, holbându-se la mine care mă holbam la Filofax, Înainte să-mi adun În sfârșit curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care au falsificat-o. Desigur (și asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotești
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să încingă o horă sau un pinguin, sunt doar niște CNP-uri nesimțite și ordinare, care vor numai avantaje fără de muncă. Niște guri imense, veșnic flămânde, ce mai încolo, încoace niște profitori, mari consumatori de buget pe degeaba. O masă amorfă, care nu mai are nici măcar memorie, pentru că memoria a fost luată în custodie veșnică de așa zișii intelectuali. Și li se pare tare ciudat potentaților zilei, ca masa aceasta de CNP-uri anonime, să ceară, auzi dumneata, să fie tratați
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
succes, sperând ca societatea aceasta să rămână tot așa de dezorientată ca și până acum, fiindcă în asemenea condiții orice este posibil... Cine dracu-i Zeus? A fost o vreme, când credeam că poporul acesta, este în majoritate o adunătură amorfă de cretini pripășiți din voia hazardului, pe aceste meleaguri mult prea mioritice, ca să poată menține o țară pe linia prosperității și mai ales a demnității. Dar am început să văd că nu este chiar așa. Nu pot să neg de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Și Josephine i-a dat înainte. De fiecare dată când termina o propoziție, credeam că și-a sfârșit discursul, dar nu. Am încercat să n-o mai ascult. Asta ești tu, Rachel, a încheiat ea. Tu ești acea ființă umană amorfă. Ești lipsită de loialitate, de integritate, de tot. Am ridicat din umeri. Nu știu din ce motiv, dar discursul acela nu reușise să mă atingă. M-am simțit triumfătoare. Josephine m-a privit disprețuitoare. — Știu că-ți folosești toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Toți doctorii care m-au tratat din copilărie au prins un fel de simpatie pentru mine, motivând că, vezi Doamne, le plăcea să mai poarte cu cineva o discuție serioasă, intelectuală... Se vede că numai eu îmi par mie însumi amorf și stupid într-o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Înseamnă: a vedea semne, Înțelesuri ascunse, simboluri În suferințele, depresiunile, ariditățile de zi cu zi. A le vedea și a le citi, chiar dacă ele nu există; căci, dacă le vezi, poți construi o structură și citi un mesaj În curgerea amorfă a lucrurilor și-n fluxul monoton al faptelor istorice. Mircea Eliade Orice asemănare cu persoane și situații reale din viață este pur Întâmplătoare. Notă asupra ediției Deși grafic foarte diferită, actuala ediție a doua a Întâlnirii nu modifică În esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu toții și avansau în desimea foșnitoare, acaparantă și obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
satisfăcea nici pe autor și nici pe Brett. Cei doi tăcură, rămânând cu ochii pe difuzor. ― Iată-l, zise Dallas, care avea destulă forță să arate cu capul spre remorcher. În noapte se distingeau niște forme care susțineau o masă amorfă: coca lui Nostromo. Aproape că ajunseseră lângă navă când Ash sosi în fața ușii blindate a sasului interior. Se opri, se asigură că putea să-l deschidă în câteva minute și apăsă pe intercomul cel mai apropiat. ― Ripley... sunt lângă sasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin amorful srtident și bufonic al măștii interpuse chipului autentic. O astfel de mască poate înșela vigilența de suprafață a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm aici la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
loc pentru alte experiențe afective. Înainte de izbucnirea suferinței sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la calitatea ei (Comm. II, 2, 8 his geometricis rationibus adplicatur natura numerorum). Această calitate determină natura cantităților pare, impare, plane, solide, triunghiulare, pătrate, cubice etc. Numărul este cel care limiteză ilimitatul 6, este ul care oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
sălașul în Lumea Inteligibilă, iar Corpul Universal rămâne corp, nefiind capabil să acceadă în Lumea Inteligibilului. Sufletul Universal creează Universul, acționând cu forță ordonatoare asupra lui, însă nu-i poate fi alterată esența, care este superioară, din cauza contactului cu materia amorfă. În ceea ce privește raportul suflet uman - trup, legăturile dintre cele două sunt realizate de Macrobius apelând, atât la noțiuni de metafizică, cât și la noțiuni de etică. Sufletul este, prin definiție, invizibil, corpul sensibil, adică vizibil și tangibil (visum tactumve, Comm. I
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Corpul Universal, aceasta fiind echivalentă cu o uniune fără amestec (unio inconfusa), întrucât pe de o parte, Sufletul, deși creează Universul material, acționând cu forță ordonatoare asupra lui, nu-i poate fi alterată esența (simplă, incorporală) prin contactul cu materia amorfă, pe de altă parte Sufletul își are locul în Lumea Inteligibilă, unde Corpul nu este capabil să acceadă (I, 12, 11; I, 14, 15; I, 14, 20; II, 17, 16 et passim). La nivelul sufletului și trupului individual, practicarea virtuților
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
metafizică a stelelor ce se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte în locuința lui viitoare. Timpul și el - o pereche de var-stele își vor continua metamorfoza lor și cine-și va mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
locomotor, precum și, implicit, ale membrului inferior. Caracteristici anatomice, structurale și de material pentru țesuturile conjunctive osoase, fibroase și cartilaginoase Țesuturile sunt grupări de celule diferențiate, cu morfologie, structură și funcție asemănătoare și care sunt legate între ele cu ajutorul unei substanțe amorfe, neorganizată celular, numită substanță intercelulară, aflată în cantități diferite, funcție de tipul de țesut. În organismul uman există cinci tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos și sanguin. Țesutul conjunctiv este format din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
intercelulară, aflată în cantități diferite, funcție de tipul de țesut. În organismul uman există cinci tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos și sanguin. Țesutul conjunctiv este format din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive și o substanță nestructurată, amorfă, numită substanță fundamentală. Țesutul conjunctiv osos este format din trei componente principale: celule, fibre și substanța fundamentală. Substanța fundamentală poartă numele de oseină, aceasta fiind constituită dintr-o mare cantitate de substanță minerală, sărurile anorganice de calciu fiind cele care
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama că mulțimea îi urmărește în tăcere, dar foarte concentrată, fiecare mișcare. Fara întinse furios mâna spre clanță, dar, de data aceasta, ea nici nu se răsuci, nici nu cedă câtuși de puțin. Obstacolul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]