1,343 matches
-
desagii pe umăr, tetea Vasile s-a apropiat de ea, spunându-i cu calm și blândețe: «Nu te opinti, te ajut eu să le treci!» și a ajutat-o el să treacă în curtea ei, desagii plini cu prune. Femeia amuțise, nu a mai spus nimic și a acceptat ajutorul omului. Despre întâmplarea aceasta s-a auzit în sat; tetea Vasile nu a spus însă niciodată nimănui despre ea și nici nu i-a reproșat ceva. Femeia însă a povestit prietenilor
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
la oraș, erau de pus la punct ultimele pregătiri și avea de făcut multe drumuri. Într-una din zile, pe când se întorcea viitorul mire de la oraș cu târguielile pentru nuntă, l-a găsit pe tatăl cel poznaș mort; feciorul a amuțit și s-a dus la căpătâiul lui spunându-i supărat: «Bine, tată, mi-ai făcut-o și pe asta!» - nici mort nu-l vedea altfel, decât poznaș. Multe figuri și poante îi făcuse Ion a lui Irimie feciorului său, dar
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Bă, eu m-am bătut la Chicago». Și s-a ridicat descheindu-și nasturii cămășii și arătându-le urmele cicatrizate de pe spate a cincisprezece crestături de cuțit; se bătuse cu mafioții din Chicago”. Toți cei care erau de față au amuțit auzindu-i spusele; s-a dus apoi vestea în sat despre această întâmplare și ori de câte ori se isca vreo ceartă între săteni, spuneau, nu fără un grăunte de teamă în glas : Eu m-am bătut la Chicago! „Știu că ai fost
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
te ajut cu ceva. Poate aflu ceva printre colegele de pe alte secții..., cine știe? De multe ori, noi cei mici ne dovedim mai eficienți și mai rapizi în rezolvarea unor probleme. - Luca Daniela Nela, se numește finuța mea. Ecaterina a amuțit. O privea pe Emanuela interzisă, nevenindu-i să creadă că a auzit bine. Se temea să deschidă gura să o întrebe încă o dată temându-se că a înțeles greșit și totuși... - Emanuela, scuză-mă, te rog! Mai repetă odată numele
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
a plecat glonț pe ulița pustie. A convocat toată familia și a interzis de la bun început ca cineva să ia apărarea celui pe care-l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuți toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotită ca fiindu-i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
pot să știu acum? -Părerea mea este că ai avut dreptate cu dragostea la prima vedere.Îți covine sau nu Alexandru, te-ai îndrăgostit de mine și ai un mod deosebit dar specific celor ce nu vor să recunoască. Alexandru amuți, o privi fix și îi spuse: - Ioana, vreau să te îmbrățișez acum. -Acum? De ce? -Pentru că vei fi cea mai bună domnișoara psiholog din această regiune, d'aia! -Ok! Deci ești îndrăgostit de mine! Recunoaște. -Da, recunosc! -Și eu! -Și
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
Articolele Autorului Un gând ce zboară undeva departe Rătăcitor cu visul alb în noapte Se oglindesc în lacrimi de cristale sparte Cazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte. O clipă de tăcere rasare-n asfințit Când clopotele urii par...că au amuțit Petale gri de soare acoperă pământul Stau veștede și triste acoperind mormântul. Deșert de deznădejde îmi încununa capul Mă uit neputincios cum viata-si face saltul Sunt părăsit într-un pustiu amnezic Și cu dureri de suflet fără anestezic. Referință
DELIR... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358303_a_359632]
-
daca nu i-ar fi mers vestea în legătură cu nivelul său intelectual și cultural. El era cel care începea să te întrebe. Ce mai era prin oraș? La asta mai răspundeai cum mai răspundeai, dar când te întreba ce mai faci, amuțeai. Se interesa de evenimente, dar mai ales de persoane. Cred că a fost în mod real unul dintre cei mai smeriți și mai delicați oameni din câți am cunoscut. Nu plecai totuși niciodată cu mâna goala de la el. Bucuria sa
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
își arată colții, își frământă palmele încântat de prada pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție a realității. Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greșit distanță...s-a prăbușit. Înspăimântați, spectatorii au amuțit. O liniște mormântală s-a așternut ca un giulgiu peste cei prezenți. În întunericul sălii, doar fascicolul fixat pe omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriașă. Balerina îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se grațioasă lângă acrobat
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
mă apropii de tocmirea piscului care îmi va sorbi viul din chip, rămânere de mărturie. Culmi de nouă ori măsurate, de la răsărit la apus și de la apus la răsărit. Și fiecare dezbrăcare va înveșmânta poveștile care ajunse pe culme vor amuți păzite de lupul care cheamă inima lumii. Îar Întruparea din mine, va aluneca într-o nouă vrajă a domolirii firii, aplecându-și auzul și înnodându-și firea din albul omătului în roșul din rodul viței de vie. Acolo în vale
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
să descompună... Doar când a voit și s-a hotărât, s-a reorganizat, s-a reintegrat... Redevenise... Acum era iarăși el însuși, omul concret, labil și reversibil. Traversa aleea și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... -Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... -Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
atinsă de către un popor. Marile revoluții ale artei și ale spiritului sunt păstrate în ea precum într-o arhivă, din a le cărei acte viitorul nu va întârzia să se informeze despre acele timpuri asupra cărora orice tradiție nemijlocită a amuțit.” Acesta este și motivul pentru care aceste studii referitoare la originile României ca Vatră Primordială a Europei susținute prin argumente lingvistice, trebuie să fie primite cu mult interes de către toți cititorii, indiferent de profesia pe care o au. Prin aceste
PAIDEIA* ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ de GEORGE LIVIU TELEOACĂ în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358585_a_359914]
-
cum? O interogă iar vocea de femeie. Nemeș, răspunse cu o ușoară ezitare tânără elevă. Ar fi preferat să nu își divulge numele în fața unei necunoscute. - Aha. O să-i spun că l-ai căutat. La revedere. Și veni tonul. Față amuți de uimire, neștiind ce să creadă. Intrigata, forma din nou numărul colegului. - Bună seară! - Bună seară! - Se pare că s-a întrerupt legătură, zise Aveline, făcând pe niznaiul. - Nu. Eu am închis. De ce, măi aveai ceva de spus? Haide rapid
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
Nu cunoștea această parte a Bucureștiului, deoarece nu a fost niciodată în această zonă. Fu întâmpinată cu o reverența de către Râul care îi pândea sosirea de sub un indicator de circulație Când o ajuta să coboare din taxi, o privi și amuți de uimire văzând-o cât de frumoasă era. Aveline îl salută pe Râul oferindu-i obrazul înțepenit de asprimea crispării. Unde dracul a ajuns ea, pentru ce și mai ales pentru cine? Râul care se aștepta să primească mai mult
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SĂRUTĂ-MĂ Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014 Toate Articolele Autorului Aș amuți ca o lebădă și mută aș rămâne De-ar fi să se întâmple să te întorci la mine Și te-aș urma -n tăcere să nu îți tulbur gândul, Aș fi doar umbra ta cutreierând pământul. Și te-aș iubi
SĂRUTĂ-MĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350664_a_351993]
-
iubi în taină să nu ne știe nimeni Și aș ascunde în vise dorințele lumești, Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaștri Ca să dezlege taina iubirilor cerești. Și de-ar ști lumea toată cât te iubesc pe tine Ar amuți și paseri, și vântul s-ar opri, Și ploaia ar începe să plângă cu amarul Pe care eu din suflet cu greu îl pot opri. Și soarele și luna ținându-se de mână Și norii grei din mers se vor
SĂRUTĂ-MĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350664_a_351993]
-
cu mâna liberă pe clanța ușii de la biroul în care făcuse ordine înainte de a pleca acasă, judecătorul Preoteasa fredona liniștit ultima melodie pe care o ascultase, cu întreruperi, la Radio România Actualități. Sunetul strident al telefonului de serviciu l-a amuțit într-o fracțiune de secundă. A ridicat mâna de pe clanță și a rămas într-o așteptare plină de speranță. „Poate că mi s-a părut... O, nu!, Nu la ora asta, te rog!” a exclamat el înciudat când a realizat
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
bucate: alături de Sfânta Pască adusă de la Biserică era friptura de porc și pui, salate, sarmale, friptură de miel, drob de miel,prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și coșulețul cu tradiționalele ouă roșii. Ajungând, deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și nepoțelul
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
înghețatei Polar, după ce treceam prin furcile caudine ale obținerii permisului pentru o plăcere dulce, degrabă inflamatoare a amigdalelor noastre. Se face tăcere. Doar zăpada plesnește în șoaptă ramurile salcâmilor, acoperind apoi, cu o carne afânată, coastele pământului, iar durerile lumii amuțesc preț de o clipă, plătind obol luminii care cade din cer. Ne întoarcem, înainte să atingem poala gigantescă a pădurii de fagi. Continuă să ningă, crud, năuc, liniștea ne uzurpă gandurile, descătușându-se alb din stihiile înaltului. Omătul ne acoperă
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, nemurire; ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale pământului și ale cerului. Purtătorii lumii sunt, uneori, elefanți, tauri, țestoase, crocodili, dar toate acestea nu
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
iunie 2012. Un gând ce zboară undeva departe Rătăcitor cu visul alb în noapte Se oglindesc în lacrimi de cristale sparte Cazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte. O clipă de tăcere rasare-n asfințit Când clopotele urii par...că au amuțit Petale gri de soare acoperă pământul Stau veștede și triste acoperind mormântul. Deșert de deznădejde îmi încununa capul Mă uit neputincios cum viata-si face saltul Sunt părăsit într-un pustiu amnezic Și cu dureri de suflet fără anestezic. Citește
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
UNIRII, domnule general, pe versuri de Vasile Alecsandri: "Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română./ Să-ntindem hora frăției/ Pe pământul României.../ L-am privit îndelung și apoi am continuat. Versurile se transformaseră în melodie, iar asistența amuțise. Cântam cuprins de un fior irezistibil. Trăiam cu întreaga mea ființă o clipă supremă... „Tu mi-ști frate/ Eu ți-s frate/ Și-n noi doi un suflet bate!" Ceapaev și-a luat cascheta, care era așezată pe margine biroului
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
va pleca din această casă cât timp va mai trăii pe acest pământ deoarece aici sunt toate amintirile fericirii ei. Soțul este îngropat undeva, în spatele grădinii, sub un pom,un loc sfânt unde ei au făcut dragoste pentru prima dată. Amuțisem ascultând ce spunea această eroină de basm scandinav și începeam să simțim că am avut șansa de a întâlni o legendă a dragostei ce încă înnobilează țărmurile Balticei cu pașii ei fermecători. Dacă vreți, putem merge să vedem cum arată
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
ne ascundeam să nu ne vadă noaptea așa de aiuriți și plini de rele. De unde ai învățat prostia aceea cu dansul ,,închinatul,, tu știi. Când te am văzut în chiloței doar, unduinduți corpul în legănări de triluri de baladă, am amuțit. Ceva îmi luase aerul din preajmă, o gheară mă ținea de gât și o atracție universală m-a tras lipindu-mă de trupul tău și încins am adormit visând pereții verzi cum caută caii ce aleargă în herghelii spre zări
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
mai tare. „Eu ce știu pe unde a stat, de altfel nu îmi trebuie să verific nimic, mai bine să se ducă unde a fost până acum și pe mine să mă lase în pace,” răbufni din nou Andrei. Monica amuți aproape că nu mai avea de moment nici glas, nu îi venea să creadă că acel bărbat în care crezuse cu atâta inocență, acum pur și simplu îi întorcea spatele fiind foarte distant și rece față de ea. Marian se indignă
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]