5,016 matches
-
Alma, uneori nu știu unde ți-e locul. Dacă zâmbești sau dacă plângi. Poți fi într-o mie de locuri din Orașul Gri în care pașii mei n-au reușit să mă mai poarte. Poate umbrele noastre s-au intersectat insesizabil în amurg. Dar nu te-am zărit. Te-am privit însă, în absență, în ochi și am avut senzația că te-am atins pentru o clipă: Răsăritul meu. Timpul alunecă peste noi ca un râu liniștit, furând câte puțin din existențele noastre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă sunt totuși prezente, starea lor este provizoratul, amenințarea. Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ce privește cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran să nu moară aici unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfântul Apostol Pavel și cu Absolutul divin, pentru a nu muri în lumea aceasta. Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniștea de a fi om, ci neliniștea de a fi român. COMUNISM Comunismul e cea mai
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-o ordine saturniană numai de el știută. Pentru că femeia avea gleznele legate A spus cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cum crede Jung, în inconștientul colectiv, identificat cu divinitatea, am putea spune că poeta se confesează, fără intermediar, lui Dumnezeu. În șoaptă. Din perspectiva duratei umane biologice, asemănată cu perioadele zilei, versurile se compun, spovedania se aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe autobiografice, unele accentuate istoric, câteva cu tentă specific regional, Vest-ardelean, legate de ambianța familială (părinți, bunici, unchi, mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cînd merge, picioarele lui parcă s-ar împleti... Și nici nu scrie poezii!... Nu, hotărît lucru, pe Vlad trebuia să-l scoată cu desăvîrșire din competiția pentru prietenia Ilincăi... Iar la altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se așeză pe o piatră și privi mai multă vreme dungile de sînge ale amurgului. De acolo putea vedea bine și tractorul, unde știa precis că este Vlad... I se păru chiar că-l zărește lîngă tractorist. Stătu cîtva timp într-o stare de visare dulce, pînă ce primele umbre ale serii începură să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tradiție! Ba, s-ar putea spune, este chiar un semn bun... Tot cu gânduri ca acestea a contemplat borcanele până seara, când a ieșit în oraș ca să ia puțin aer. A doua zi a decurs la fel, din zori până în amurg. Carnetul de note și topul de hârtie zac pe birou, neatinse. Contrar așteptărilor, după treaba cu borcanele nu a putut să mai scrie nimic. Nu se gândise nici o clipă că imaginea vie - și atât de clară! - a operei sale receptate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pași în urmă. „De-acum e rândul vostru!” - parcă îl aud perorând. „Noi ne-am cântat cântecul! Am trăit, și în ce timpuri!... Am vânat, și ce superbe exemplare!...” Și iar tușește, ori doar mi s-a părut? Adineaori cobora amurgul, cețos pe vale, luminat aici pe deal de cerul roșu-violet al apusului, și iată că este seară de-a binelea! Dinspre pâlcul de cătină de pe marginea râpei, profilat ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
amar de vreme, că și uit uneori la ce mă gândesc... La ce mă gândesc? Acum însă, gata, știu! Nu-mi explic de ce, dar de data aceasta Prealuminatul părea mai puțin luminat ca oricând. Să fi fost lumina difuză a amurgului? Ori poate coroana mătuită de atâta târât prin tranșee... — E oștirea pregătită? reluă împăratul cu ușoare infle xiuni de ciocârlie în glas, inflexiuni, în fond, atât de bine camuflate, că nici nu știu de unde mi s-a năzărit așa o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din mai multe zboruri ale lucrurilor care îi trec prin cap, nu iese nimic. În primul rând, are oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Privit? din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu iluziile, dramele ?i dezam?girile ei („Apari, tu, lun?-n cer / ?i f? din vis viea??, din umbre adev?r!" „Mure?an") -„amurg al eului" În care „abia contururi triste ?i umbre au ?? mas" (Melancolie). „Poet selenar prin excelen??, Eminescu a acordat straniului element ceresc un loc precump?nitor În opera să ?i a scos În repetate rânduri efecte deosebite de cadru ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare din amurg, Vasile, când ești rege peste greșelile propriei tale biografii. În urmă rămân oamenii pe care i-ai făcut să sufere sau rămâne un simplu trecut fără oameni... Așa e, trezește-te, Vasile, deschide ochii, privește În jur și spune-mi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și ce va urma. Ea s-a pensionat cu unul din decretele lui Iliescu la 50 de ani, el a devenit director al unei întreprinderi pe care a privatizat-o și de acolo a ieșit la pensie. Parcă eram în „Amurgul zeilor” și răsună muzica lui Wagner, aici cazacioc și se vedea steagul roșu pe Kremlin. A mai fluturat încă 2 ani, acum e vechiul steag, al imperiului rus, al țărilor. Sincer, nu am crezut că vom trece la capitalism, eram
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
găsească un taxi galben. Ii salută din mers. După plecarea ei,o noua surpriză. Motorul porni la prima cheie. Mașina funcționa perfect. (Și automobilele simt repulsia stăpânului?). Sub impresia acestui fenomen inexplicabil au pornit voioși în călatoria de afaceri. „Senin amurg,coboara-ți lin tăcerea Pe inima-mi de doruri chinuită... Și-n mareția ta nemărginită, Imi farmecă și-nvăluie-mi durerea”. (Mihai Codreanu) Excursia Luna februarie.Timpul excursiilor montane. In autocar muzica populară basarabeană e la modă.Interpreții ad-hoc se produc la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Amurg de Osamu Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
orice moment al zilei le priveai, ți se tăia pur și simplu respirația. Atât erau de frumoase. Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă, ne-am făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care o încercam nu era una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-au dispărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
răspuns, zâmbind. Mă simțeam împăcată. Chipul mamei se luminase și părea de-a dreptul strălucitor. Aveam impresia că era fericită că l-a văzut pe unchiul Wada. Au fost ultimele ei cuvinte... S-a stins după vreo trei ore... în amurgul liniștit de toamnă, în timp ce asistenta îi lua pulsul și noi, copiii, o vegheam. Mama mea minunată, ultima mare doamnă a Japoniei. Chipul ei fără suflu era neschimbat. Când a murit tata, expresia feței i s-a schimbat brusc, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mult. Așa-i în fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute. Ceva în vocea lui m-a făcut să mă cutremur. — Cum îți mai merg cărțile? Nu bine. Tot ce scriu e tâmpit și deprimant. Amurgul vieții. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare! — Utrillo, am murmurat fără să vreau. — Da, Utrillo. Se spune că mai trăiește. Victimă a alcoolului. Un cadavru. Tablourile lui din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără valoare, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-i în fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute. Ceva în vocea lui m-a făcut să mă cutremur. — Cum îți mai merg cărțile? Nu bine. Tot ce scriu e tâmpit și deprimant. Amurgul vieții. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare! — Utrillo, am murmurat fără să vreau. — Da, Utrillo. Se spune că mai trăiește. Victimă a alcoolului. Un cadavru. Tablourile lui din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără valoare, fără nici o excepție. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute. Ceva în vocea lui m-a făcut să mă cutremur. — Cum îți mai merg cărțile? Nu bine. Tot ce scriu e tâmpit și deprimant. Amurgul vieții. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare! — Utrillo, am murmurat fără să vreau. — Da, Utrillo. Se spune că mai trăiește. Victimă a alcoolului. Un cadavru. Tablourile lui din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără valoare, fără nici o excepție. — Nu e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
primul mare roman al lumii, capodoperă supremă a literaturii japoneze, scrisă de Murasaki Shikibu în jurul anului 1000. Pastă de soia fermentată. Operă literară de la jumătatea secolului XI. Catedrala Ortodoxă Rusă Nikolai, numită oficial „Catedrala Învierii”. Brâu. FILENAME \p D:\Carti BP\Amurg\Surse\Listat\Amurg.doc PAGE 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
al lumii, capodoperă supremă a literaturii japoneze, scrisă de Murasaki Shikibu în jurul anului 1000. Pastă de soia fermentată. Operă literară de la jumătatea secolului XI. Catedrala Ortodoxă Rusă Nikolai, numită oficial „Catedrala Învierii”. Brâu. FILENAME \p D:\Carti BP\Amurg\Surse\Listat\Amurg.doc PAGE 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]