1,248 matches
-
greci ai Bisericii exhiba o preferință fermă pentru latura metafizica a Evangheliei”{\cîte 9}. Sfanțul Grigorie Teologul depune mărturie (Orat. 43, 66) că scrierile sale erau foarte apreciate de către contemporani atât pentru conținutul, cât și pentru forma lor. Educații și analfabeții, creștinii și păgânii, toți le citeau. Grigorie nu ezită să laude influența lor asupra propriei gândiri, vieți și aspirații și îl numește pe Vasile, maestrul stilului (Ep. 51){\cîte 10}. Având o astfel de pregătire intelectuală, are și un larg
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
cât și Grigore Ruscanu sunt existențe dispărute, având, la prima vedere, doar un simplu rol de reper moral și intelectual. Reabilitarea tatălui se constată și în Patul lui Procust. Tănase Vasilescu nu mai amintește prin nimic de afaceristul venal și analfabet din primul roman, fiul său fiind, biologic și spiritual, un ins superior. În linia aceleiași ipoteze a reabilitării paterne se înscrie și argumentul onomastic. Eroul din Ultima noapte... are un nume foarte asemănător cu cel al lui Constantin Gheorghiu, prezumtivul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de o nouă elită, care să pună pe picioare un alt tip de societate. În cultură, învățământ, economie etc. era nevoie de un nou corp de specialiști. Experiențele de început, când primeau posturi de conducere oameni total neinstruiți (uneori aproape analfabeți), dar devotați, s-au dovedit contraproductive. „Fiii din popor” deveniți „cadre” trebuiau să dovedească, mai târziu, în primul rând „competență doctrinară”, apoi competență într-un domeniu specializat. Aparatul administrativ și economic se recruta după „originea socială” (hagiografia oficială sublinia originea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Desigur, „comuniștii” (termen generic) au greșit când „au lăsat casele frumoase ale boierilor să se strice, au tăiat păduri, au scos vii ca să facă teren arabil”, dar aceasta pentru că „la început oamenii comuniștilor erau oameni simpli, dintre muncitori, țigani, niște analfabeți”. Se enervează când își amintește de aceste începuturi: „La noi în sat a fost adus primar un țigan - țiganii erau primari. Erau niște analfabeți. Au intrat în luxul boierilor... Iar țăranii erau obligați să dea cota la stat - care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
teren arabil”, dar aceasta pentru că „la început oamenii comuniștilor erau oameni simpli, dintre muncitori, țigani, niște analfabeți”. Se enervează când își amintește de aceste începuturi: „La noi în sat a fost adus primar un țigan - țiganii erau primari. Erau niște analfabeți. Au intrat în luxul boierilor... Iar țăranii erau obligați să dea cota la stat - care nu dădea făcea pușcărie”. Dar tot „comuniști atâta bine au făcut și ei, au distrus analfabetismul, numai cine n-a vrut n-a învățat”. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
I.C. (prima din dosarul de personal, de dinainte de 1950), nu putem să nu fim de acord cu cele remarcate de sociologul american C. Wright Mills. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni din județul Muscel, din părinți muncitori de pământ, ambii analfabeți. Ei au pus porumb în viața lor pe moșii boierești.- Clasele primare le-am făcut în sat, dorința mea cea mare în viață a fost să învăț carte, dar părinții, neavând cu ce mă întreține la școală, m-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Nu i-am spus că mi-e dor de mama, încât uneori vărsam lacrimi mari uitîndu-mă undeva unde credeam că există ea, ci că dorința mea e ca să... învăț carte. Trecuseră mulți ani de când terminasem școala primară: aproape că devenisem analfabet. Generalul, poate mișcat de stăruința mea, m-a luat de acolo și m-a dat la un regiment, copil de trupă (Regimentul 24 infanterie) cu scopul ca, după terminarea războiului, să fiu dat la școală mai departe. Într-adevăr, terminându
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formării noului tip uman în primele decenii de comunism în România. Așa ne explicăm de ce în A.d.p. se povestește atâta despre muncă. Nu numai I.C. a muncit din greu, ci și părinții lui au fost „muncitori de pământ, ambii analfabeți”, fiind „nevoiți să puie porumb pe pământ boieresc”. În familie, I. C. vorbea nu despre faptul că părinții lui au fost „țărani săraci”, ci că provine dintr-o familie de moșneni, de oameni liberi. În convorbirea cu Iancu Filipescu (1988
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politic mă oprește: „Bă, ia vino-ncoa! Tu ești medic făcut de afară sau te-ai făcut în închisoare?”. „Sunt medic de afară.” „Ei, dacă ești medic de afară, ia vino încoace” (ca toți ofițerii din vremea aceea, era un analfabet, mulți dintre ei făceau alfabetizarea). M-a luat cu el într-o gheretă și m-a rugat să-l consult. Avea o hernie supraombilicală. I-am explicat ce este și că trebuie să se opereze... „Bă, da’ nu mor?” I-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
apel omogenizarea masei de oameni, fiecare fiind preocupat doar de propria supraviețuire. Aici, la Jilava, funcționa școala crimei, formatoare de criminali. Rând pe rând, au trecut pe aici, de-a lungul timpului, pe post de gardieni, mulți indivizi, în general analfabeți și învățați cum să se poarte cu deținuții politici, considerați bandiți și criminali. Din când în când, se deschidea ușa și un ordin scurt: „Afară, afară!”. Noi ieșeam pe culoar, unde ei, așezați pe două rânduri, formau un culoar viu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la Canal, cu grade de ofițeri superiori - și, bineînțeles, nu au uitat școala de la Jilava. Experiența de la Jilava nu o pot uita. Acolo, într-adevăr, în același spațiu proscris și în același timp nefast sălășluiau sfântul și criminalul, savantul și analfabetul, omul și contrariul său. După două luni am fost transferat la Pitești. A.N.: Când a fost asta? N.I.: În aprilie 1950. A.N.: La Pitești începuse deja...? N.I.: Da, experimentul începuse la 6 decembrie 1949. Transferul de la o închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noi cerințe. Se oferă cursuri de reconversie profesională, de lărgire a competențelor, de formare pe post. Publicul poate fi format din persoane la sfârșit de carieră sau tineri necalificați, dar au apărut noi și noi cerințe. Între acestea, reinserția exclușilor (analfabeți, persoane fără calificare). Toate aceste noi provocări pot conduce la reformularea obiectivelor educației adulților: de la oferirea unei „a doua șanse” la stăvilirea „cumulului de inegalități”. Când o întreprindere sau o ramură de activitate este obligată să-și schimbe profilul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
buna funcționare a societăților și economiilor. Oferta se îndreaptă însă, în ultima perioadă, îndeosebi spre adulții care nu posedă nici o diplomă și nu au nici o calificare. Grupurile defavorizate sunt tinerii, femeile, imigranții. O preocupare aparte o constituie de asemenea recuperarea analfabeților. Analfabetismul este încă foarte răspândit. Un analfabet funcțional și cultural reprezintă un cost economic și social enorm. La care se adaugă costul psihologic, prin condamnarea individului la șomaj și la marginalizare. Schimbarea de optică, ca și cea strategică nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
se îndreaptă însă, în ultima perioadă, îndeosebi spre adulții care nu posedă nici o diplomă și nu au nici o calificare. Grupurile defavorizate sunt tinerii, femeile, imigranții. O preocupare aparte o constituie de asemenea recuperarea analfabeților. Analfabetismul este încă foarte răspândit. Un analfabet funcțional și cultural reprezintă un cost economic și social enorm. La care se adaugă costul psihologic, prin condamnarea individului la șomaj și la marginalizare. Schimbarea de optică, ca și cea strategică nu se rezumă însă numai la asistarea celor defavorizați
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
intelectuali idealiști” de a soluționa delicatele și dificilele probleme s-au dovedit însă a fi fără continuitate și perseverență. Dar „încercările rămân simple încercări”. De ce? „Pentru că, acolo unde plugarul este ignorant, și agricultura este primitivă. Cât timp vom avea plugari analfabeți și ignoranți, vom avea și producție agricolă deficitară” (Neculau, 1936, p. 7). În fața acestei „depresiuni morale” determinate de „criza economică de astăzi”, credea profesorul de pedagogie, „trebuie să înceapă o acțiune cât mai temeinică pentru ridicarea satelor”. Vorbea din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
publică un „documentar” despre comuna Ungureni, din care desprindem: lipsesc pomii și grădinile de zarzavat, casele sunt mici, acoperite cu stuf și nu au garduri. Starea economică a comunei este nesatisfăcătoare, pământul e lucrat rudimentar, mașinile agricole sunt inexistente. Numărul analfabeților este dublu față de cel al știutorilor de carte sau chiar triplu, iar școlile, câte sunt, nu au localuri proprii. Starea sanitară a oamenilor comunei este deplorabilă, igiena personală inexistentă, hrana redusă (laptele, ouăle, brânza, untul sunt vândute pentru nevoi curente
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
privi intelectualii și scriitorii ca un fel de elită a societății civile, o evaluare absolut romantică. Scriitorul este, nu-i așa, suflet din sufletul neamului său, este cel care are obligația să sufere, să moară pentru iluminarea celor leneși ori analfabeți. Eroizarea scriitorului În acest sens este urma tare a narodnicismului victorios la sate și orașe, dar mai ales la sate... Scriitorul este, cel puțin din secolul al XIX-lea, și mă folosesc de definiția lui Bourdieu, un proprietar de spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de înțeles... - vreme de patru secole: din secolul al XIII-lea de la Sfântul Bonaventura până în secolul al XVI-lea al lui Rabelais și Montaigne. Numărul lor poate fi considerabil - mai multe mii -, formația lor diversă - clerici sau meșteșugari, cărturari sau analfabeți -, raza lor de acțiune extrem de întinsă - din Italia până în Scoția, din Spania așa-numiților Alumbrados până la picarzii și adamiții din Boemia, trecând pe la beghinii și begarzii din Țările de Jos, la cei din Belgia dar și la alți „libertini” din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contractuale deja celebrate de către epicurieni. Aceste comunități regrupează cerșetori, oameni fără niciun fel de avere, victime ale sistemului aspru cu cei săraci. Voința de a practica milostenia este dublată în primul moment, de dorința de a evangheliza și a catehiza. Analfabeții de o sărăcie extremă sunt aici alături de văduve sau de foști oameni bogați tentați de viața în sărăcie voluntară. în orașe, aceste asociații cunosc un succes considerabil. Mii de persoane la Paris în 1250, tot atâtea la Cambrai, dublul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
printr-o bibliotecă și să recurgă la meditația asupra marilor înțelepți din vechime, asupra scriitorilor, gânditorilor, filosofilor și figurilor de seamă ale Antichității. Ca să ajungă la ce? La elogiul oamenilor neînsemnați, a țăranilor simpli, a unor contemporani din vecinătatea imediată, analfabeți de cele mai multe ori dar înțelepți fără a fi citit niciun rând din Seneca ori din Plutarh. Acești oameni fără titluri nobiliare, acești anonimi apăruți în mod discret și dispăruți cu și mai puțină larmă, iată modelul acestui personaj ciudat care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ocupau cu scrierea și copierea documentelor se numeau sofer și liblar. Termenul sofer, pe lângă faptul că se referă la înțelepții din perioada pretanaitică, este întotdeauna asociat cu omul de studiu; în Berakot 45b, se spune că opusul său este bur, analfabetul. Termenul liblar se referă la persoana mai puțin învățată, care își petrecea toată viața făcând copii după documente. În mod sigur existau grade diferite în pregătirea profesională a celor care scriau și copiau documentele, nivelul cunoștințelor reprezentând unul dintre factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
materialul folosit în transmiterea textelor, alfabetele întrebuințate de-a lungul secolelor, greșelile obișnuite pe care le făceau scribii atunci când copiau textele, practicile folosite de scribi la transcrierea manuscriselor etc.2. Chiar și astăzi, în secolul XXI, există foarte mulți oameni analfabeți; este lesne de înțeles că odinioară, când textul ebraic al Vechiului Testament se copia de mână, arta scrisului era practicată de un grup privilegiat de oameni. Acest grup era alcătuit din trei categorii importante: scribii oficiali sau secretarii, „autorii” și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
era principala activitate putea funcționa și în aceste condiții. În etapa celui de-al doilea val, cititul era calificarea cea mai elementară cerută de angajatori. Tehnologiile de fabricație cereau muncitorilor măcar posibilitatea citirii unor prescripții tehnice simple. În această etapă analfabeții nu aveau acces la meserii calificate, de aceea numărul lor a scăzut semnificativ. În etapa celui de-al treilea val, chiar funcțiile cele mai simple cer oameni care să se descurce cu formulare, conturi bancare, echipamente electrice sau electronice cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
funcțiile cele mai simple cer oameni care să se descurce cu formulare, conturi bancare, echipamente electrice sau electronice cu comenzi multiple, instrucțiuni profesionale, operarea calculatorului, etc. În prezent, milioane de oameni nu au acces la locurile de muncă deoarece sunt „analfabeți” din punct de vedere funcțional. În aceste condiții, creșterea nivelului de instruire apare ca o necesitate pentru fiecare om. Urmând această cerință, în prezent dezvoltarea învățământului este fără precedent. În toate țările lumii numărul studenților este în creștere. Au apărut
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
complexului Electrei”, a viorilor de Cremona și judecata rapidă a unei copii după Rembrandt sunt menite să confere originalitate și consistență paginii. Cred, totuși, că purismul exegeților este excesiv. Marlowe nu e, după cum știm încă din The Big Sleep, un analfabet: a absolvit o facultate, și-a mărturisit plăcerea de a citi, posedă o sensibilitate remarcabilă. De fapt, referințele lui nu depășesc nivelul culturii medii: Marlowe nu face analize ale conceptelor și numelor pe care le invocă, ci stabilește anumite relații
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]