841 matches
-
dar care se retrage din calea oricărui vizitator cu bune intenții. Înainte de a impune, circular, o relectură, opusculul intitulat Eu spun dragoste trimite, de la primele versuri, la raftul din bibliotecă pe care, de ceva ani, se găsesc, deloc prăfuite, Manifestul anarhist sau Fratele păduche. Un viciu infim - și acesta de atitudine - îl ține pe Andrei Gamarț departe de prima linie valorică a poeziei. Poate chiar și de a doua. În chip oarecum nemeritat, am senzația, dar din nefericire evident. Regrete în
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
forță, atât de convingătoare încât își creau mica lor desăvârșire, vicioasă, orbitoare și irezistibilă. În Facultate, îmi făceam de cap ca un impostor. Nimeni nu suspecta că, îndărătul discursurilor documentate despre Eminescu sau poezia modernă, se-ascunde furia tăcută a anarhistului, care ar fi aruncat fără să tresară grenada prin miile de pagini ale istoriilor literare, ca printr-o mulțime de trecători. Uram literatura, mă simțeam invidios pe succesul colegilor mei, le urmăream cărțile mediocre tronând în librării și-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un fel de început. În privința mișcărilor mai recente ale nihiliștilor, "Koelnische Zeitung" primește din Petersburg interesante știri, care spun că nihilismul este astăzi mai în floare decât oricând. Persecuțiunile în contra ovreilor s-au întîmplat într-un sezon foarte favorabil pentru anarhiști, deoarece primăvara agitatorul merge la țară, unde, ca țăran, fierar sau muncitor, face propagandă. Sărăcia amarnică a poporului este un ciment pentru propagandă și de aceea a reușit să împingă pe popor pentru prima dată, într-o luptă fățișă. Numita
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
libertatea absolută a presei, libertatea întrunirilor, tot absolute libertăți! Prin urmare ei nu interzic absolut nimic. De ce? Pentru că șiretlicul lor bizantin, instinctiv la sălbateci și la imbecili, le spune că oamenii de treabă nu se ocupă cu afaceri revoluționare, iar anarhiștii se află numai în tabăra demagogilor. Deci: anarhic curată, apă tulbure, sub firma libertății, în care acești vânători neobosiți își pescuiesc trebșoarele în tihnă și fără nici o frică. Cât despre d. Gambetta, el pare că astăzi nu se prea grăbește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Gaillard - cunoscut ca arhitect al baricadelor Comunei - și-a pus candidatura în două cartiere deodată. Candidații se împart în 109 republicani, cari, deși partea cea mai mare este foarte radicală, recunosc încă cel puțin ca legitimă ordinea existentă, 58 socialiști, anarhiști sau colectiviști, 3 lucrători și 41 reacționari de toate nuanțele. Din cei 80 de membri ai ultimului consiliu municipal se prezintă 73. Se crede că mai mult de jumătate din ei vor fi realeși, iar restul va fi înlocuit sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
jazz-meni de valoare precum Dizzie Gillespie în perioada Războiului Rece, nu ar fi de mirare ca, în mod indirect, KGB-ul ateu (dar nu fără niciun Dumnezeu) să fi sprijinit mișcări evlavioase de orientare similară mai sus numitei Catholic Worker. Anarhiștii, atât cei de dreapta cât și cei de stânga, se revendică din atitudinile lui Henry David Thoreau (vezi CIVIL DISOBEDIENCE). Dacă mișcările anti-statiste s-au bucurat de sprijin masiv în timpul Războiului din Vietnam și au pălit în intensitate în deceniile
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt importante, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acesta a devenit o ideologie care glorifica statul. Accentul se punea mai mult pe colectivitate și mai puțin pe individ. Sunt interesante acele variante care au încercat s] justifice politicile sociale mai puțin dure. În acest sens, este de menționat anarhistul rus, prințul Peter Kropotkin (1902), care susținea c] lupta se desf]șoar] doar între specii. În cadrul unui grup, precum specia uman], biologia promoveaz] armonia și prietenia („ajutorul reciproc”), datoria moral] fiind aceea de a acționa în acest sens. La acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca și cum ar fi fost executat un țăran de-al lor ? Romanul apare în 1922. Revoluția din Rusia e prea proaspătă pentru ca Rebreanu să nu pună în carte și un revoluționar. Personajul se numește Gross, e locotenent, ca și Bologa, socialist anarhist, evreu, „inginer de mașini” în viața civilă, propovăduitor al revoluției mondiale violente împotriva „celor ce- i exploatează pe umiliți și obidiți de mii de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Trăiască sfânta libertate!” 21 Din 1893 și până în 1896 s-au desfășurat două Congrese ale Internaționalei a-II-a. Primul, la Zürich, în 1893 și al doilea la Londra, în 1896. La ambele Congrese s-a discutat problema agrară , dar și epurarea anarhiștilor din forumul socialist european. Disputele aprinse în cadrul Partidului Socialist Democrat al Muncitorilor din România au produs puternice sciziuni, mai ales prin activitatea elementelor rupte de mișcarea muncitorească, mai degrabă apropiate de Partidul Național Liberal. Aceștia vor forma grupul ”generoșilor” , care
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
baza afirmației că filosofia politică este o disciplină ale cărei interese de cercetare sunt în continuitate cu interesele de cercetare ale filosofiei morale se află ideea că problemele fundamentale ale filosofiei politice - i.e., probleme precum justificarea (sau condamnarea, în cazul anarhiștilor) existenței statului, specificarea adecvată a conținutului (sau justificarea) unor valori sau idealuri sociale precum dreptatea, libertatea, egalitatea, legitimitatea, drepturile individuale, democrația etc., identificarea celui mai bun ideal de organizare socială și politică sau problema regulilor (politicilor și aranjamentelor sociale) dezirabile
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
când aristocrația este distrusă, el a căzut sub jugul acaparatorilor, al necinstiților îmbogățiți, care îl apasă în mod nemilos. Noi îi vom apăra ca liberatori de acest jug, când îi vom propune să intre în rândurile acestei armate de socialiști, anarhiști, comuniști, pe care îi susținem totdeauna sub pretext de solidaritate între membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristocrația, care se bucura deplin de munca lucrătorilor, avea interesca lucrătorii să fie sătui, sănătoși și puternici. Interesul nostru este dimpotrivă ca creștinii să degenereze
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
au născut raporturile anarhice ale oamenilor între ei și cu puterea, pentru că progresul sau mai curând ideea progresului a născut gândul a tot felul de emancipări, fără a le statornici marginile... Toți cei pe care noi îi numim liberali sunt anarhiști, dacă nu de fapt, dar cel puțin de gândire. Fiecare din ei urmărește iluziile libertății și cade în anarhie, protestând pentru simpla plăcere de a protesta... Să revenim la presă. O vom lovi, cum vom lovi tot ceea ce se tipărește
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de asemenea fondatorul și directorul Centrului de Studii și Cercetării despre Democrație (CERAD), laborator pe lângă Rennes-I • Democrație; Marxism; Societate civilă; Totalitarism. SYLVAIN BOULOUQUE, istoric, membru al comitetului redacțional al revistei Communisme, el este autorul volumului Anarchistes face aux guerres coloniales (Anarhiștii și războaiele coloniale [Atelier de crîation libertaire, 2003]), și coautor al volumelor Traîtes et trahisons. Guerres, imaginaires sociaux et constructions politiques (Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o economie a abundenței - constă în reînnodarea cu principiile comunismului vechi, care nu cunoaște nici exploatare nici lupta de clasă, dat fiind că ignoră proprietatea privată și deosebirea dintre bogați și săraci. Deschiși marxismului și revoluției bolșevice, dar și dictaturii, anarhiștii* comuniști preferă să mizeze pe spontaneitatea muncitorului pentru a vedea apariția unei noi umanități. încredințată sindicatelor, asociațiilor și cooperativelor, producția trebuie să răspundă exclusiv nevoilor omului, în afara legilor economiei de piață. Pentru a contra orice veleitate de îmbogățire personală, repartiția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dar începând cu 7 noiembrie 1917, Revoluția din Octombrie* este cea care devine evenimentul fondator al unei noi perioade revoluționare. De-a lungul întregului secol al XIX-lea, gândirea revoluționarilor europeni, și îndeosebi a revoluționarilor ruși* - marxiștii, socialiști revoluționari sau anarhiști* -, se înscrie în aspirațiile revoluției de la 1789: egalitatea în drept a cetățenilor, libertatea de exprimare și de asociere, instaurarea unui regim constituțional, alegerea unei adunări constituante. Iar revoluția rusă din februarie 1917, inaugurată cu intonarea Marseillaisei urmează, până în vara anului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
musulmane; CEC refuză însă ideea oricărei atingeri la integritatea imperiului. Lenin trece la acțiune Dezastrul militar din prima jumătate a lunii iulie neliniștește profund garnizoana din Petrograd care se teme că va fi trimisă pe front. Bine prelucrați de propaganda* anarhiștilor* și a bolșevicilor*, acești oameni, în cea mai mare parte a lor tineri țărani impregnați de cultura buntului, se revoltă, ocupă strada, își propun să răstoarne guvernul și să-i expulzeze pe menșevici din CEC. Bolșevicii se instalează la cârma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
refuză rechizițiile sălbatice ale „armatelor aprovizionării” bolșevice, muncitorii care resping noul „patronat” bolșevic și revendică niște condiții de viață mai bune, naționaliștii din fostul imperiu care-și reclamă independența și chiar SR de stânga exasperați de tratatul de la Brest-Litovsk sau anarhiștii care combat instaurarea statului bolșevic. în aceste condiții, numai teroarea îi va permite lui Lenin să se mențină la putere și să-și impună programul său de „comunism de război”, care se sprijină pe măsuri radicale - suprimarea proprietății private, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin a le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care producția ar fi autogestionată de către muncitori. Ceilalți vor să provoace, prin „acțiune directă” sau prin „propaganda
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Catehismul revoluționarului, definește natura și rolul revoluționarului rus*. Această lectură l-a influențat pe Lenin* care va dezvolta în mai multe rânduri teze anarhizante, ca în Statul și revoluția sau în decretul din noiembrie 1917 privind controlul muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiștii iau parte la răsturnarea țarismului și apoi a guvernului lui Kerenski, și văd în emergența sovietelor* schița unei societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru acțiunea imediată și recursul la violență. Figura lor tutelară, Piotr Kropotkin, salută Revoluția din Octombrie* iar, în Ucraina, anarhistul Nestor Mahno conduce o puternică mișcare țărănească - mahnovșcina - care confiscă pământurile marilor proprietari și încheie o alianță cu „roșii” pentru a respinge armatele „albe”. Totuși, această convergență este efemeră. Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhistul Nestor Mahno conduce o puternică mișcare țărănească - mahnovșcina - care confiscă pământurile marilor proprietari și încheie o alianță cu „roșii” pentru a respinge armatele „albe”. Totuși, această convergență este efemeră. Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii din Moscova și din Petrograd. Iar în 1920, odată consolidată victoria în Ucraina, Lenin ordonă reprimarea mahnovșcinei: anarhiștii sunt arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu „roșii” pentru a respinge armatele „albe”. Totuși, această convergență este efemeră. Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii din Moscova și din Petrograd. Iar în 1920, odată consolidată victoria în Ucraina, Lenin ordonă reprimarea mahnovșcinei: anarhiștii sunt arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice. Mărturia cea mai impresionantă este cea a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care relatează experiența sa în presa anarhistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]